Sfințirea noastră, cum v-am spus,
Dorită e, de Dumnezeu.
Deci căutați ca tot mereu,
Să stați departe, de curvie.
Oricare, dintre voi, să știe
Să-și țină vasu-n stăpânire,
Prin cinste doar, și prin sfințire,
Și nu prin focul poftelor –
Asemenea Neamurilor
Cari nu-L cunosc pe Dumnezeu.
Urmați, vă rog, îndemnul meu,
Și, vicleșug, să n-arătați –
Sau nedreptate – între frați,
Pentru că Domnul pedepsește,
Pe-acela care săvârșește
Aceste lucruri, negreșit,
Așa cum v-am adeverit.
Căci Dumnezeu, dragii mei frați,
Nu ne dorește necurați,
Ci, la sfințire, ne-a chemat.
De-aceea, cel care-a călcat
Aceste-nvățături apoi,
Să afle dar, că nu pe noi –
Pe oameni – ne-a nesocotit,
Ci el, prin ce a făptuit,
Pe Dumnezeu, se dovedește,
Precum că Îl nesocotește,
Adică pe Acela care
V-a dat, Duh Sfânt, la fiecare.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
