1 Samuel 19
19
David este prigonit de Saul
1Saul, l-a sine, l-a chemat
Pe Ionatan. I-a adunat
Și pe cai care l-au slujit
Și tuturor le-a poruncit,
Pe David, ca să îl omoare.
2Când astă veste-ngrozitoare
A auzit-o Ionatan,
S-a dus și despre acest plan,
Pe David l-a-nștiințat de-ndată,
Spunându-i astfel: „Al meu tată,
Să te omoare-acum, voiește.
Ai grijă dar, și te păzește!
Ascunde-te, iar dimineață,
Cu nimenea să nu dai față,
3Căci ies pe câmp, cu tatăl meu.
Am să-i vorbesc – acolo – eu,
Iar când are să-mi vină bine,
Am să aduc vorba, de tine.
Vreau ca să aflu ce mai pune
La cale, ca să pot a-ți spune.”
4Când Ionatan s-a întâlnit,
Cu Saul, bine a vorbit
De David și a cuvântat:
„Să nu faci tată, vreun păcat,
Față de David, robul tău,
Căci nu ți-a făcut nici un rău.
Ba dimpotrivă, pentru tine,
Lucrat-a doar spre al tău bine.
5Viața și-a pus-o-n joc astfel,
Atunci când cu oșteanu-acel
Din rândul Filistenilor,
Luptat-a, pentru-al nost’ popor.
Tu l-ai văzut cum s-a luptat
Și știu că, mult, te-ai bucurat.
Acum, de ce vrei să greșești?
De ce vrei să păcătuiești
Și să verși sângele curat,
Al unui om nevinovat?”
6Saul, atunci – în sinea lui –
I-a dat dreptate fiului.
De al său glas, a ascultat
Și-apoi – în urmă – a jurat:
„Viu este Domnul” – el a zis –
„Că David nu va fi ucis!”
7Când Ionatan l-a auzit,
La David, a plecat grăbit,
Să-i spună tot ce a aflat.
Apoi, pe David, l-a luat
Și-n fața împăratului,
L-a dus de-ndat,’ iar tatăl lui –
Cu David – bine s-a purtat,
Parcă nimic nu s-a-ntâmplat.
David scăpat de Mical
8Cu Filistenii, în război,
Încă erau. David, apoi,
În contra lor, iar a pornit
Și-n luptă, le-a pricinuit
Mari pierderi și i-a alungat.
9Duhul cel rău veni, de-ndat’ –
Trimis de Domnul – și l-a prins
Pe Saul, care-a fost cuprins
De o mânie foarte mare,
Voind – din nou – să îl omoare
Pe David, care-n față-i sta,
Căci el – cu harfa – îi cânta.
10O suliță, în mână-avea
Saul, și-a încercat, cu ea,
De zid, ca să îl pironească,
Dar n-a putut să-l nimerească,
Pentru că David s-a ferit
Și-apoi din față-i a fugit.
Când înserarea s-a lăsat,
El a plecat de la-mpărat.
11Dar Saul nu s-a liniștit,
Ci niște oameni a găsit,
Pe cari, la David, i-a trimis,
Voind ca el a fi ucis
În clipa-n cari avea să iasă –
A doua zi – din a lui casă.
Mical – aflând ce-a plănuit –
Lui David, astfel, i-a vorbit:
„Dacă nu fugi în noaptea asta,
Nu vei mai ocoli năpasta
Ce te pândește, ci să știi
Cum că, ucis, tu ai să fii.
Aleargă și te-adăpostește,
Căci tatăl meu te urmărește!”
12Apoi, fereastra a deschis
Și l-a-ndemnat – cum i-a mai zis –
Să fugă. El a ascultat
De vorba ei și a plecat,
Scăpând de oamenii cei care
Trimiși au fost, ca să-l omoare.
13Mical, apoi, a așezat
Un terafim, în al său pat.
Cu haina lui, l-a învelit,
Iar peste cap, i-a potrivit
O piele – ce-o aduse ea –
Care, de capră, se vădea.
14Când oamenii ce i-a trimis
Saul sosiră, ea a zis:
„David este bolnav acum.
Nu poate merge, nicidecum,
Ca să îl vadă pe-mpărat.”
15Slugile-ndată au plecat,
La Saul și i-au povestit
Tot ceea ce au auzit.
Saul s-a-nfuriat apoi,
Și i-a trimis grabnic ‘napoi,
Spunându-le: „Nu cutezați
Să nu-l aduceți! Să-l luați
Cu pat cu tot, dacă nu vine!
Aduceți-l, grabnic, la mine,
Căci vreau să îl omor apoi!”
16Slujbașii mers-au înapoi,
Și-atunci – în pat – ei l-au aflat
Pe terafim, fiind culcat.
Capu-i fusese învelit
C-o piele, care s-a vădit
A fi de capră. Ei s-au dus,
Din nou, la Saul și i-au spus
Ce au găsit. Saul, de-ndat’,
17La sine, fiica, și-a chemat.
Mical, în grabă, a venit,
Iar el a întrebat răstit:
„Spune-mi, de ce m-ai înșelat
Și pe vrăjmaș, tu l-ai scăpat?”
Mical răspunse: „N-am putut
Să îl opresc, căci de făcut,
Nimic – în față-i – nu puteam,
Pentru că tare mă temeam,
Ca nu cumva să mă omoare!
Ce-aș fi putut să face eu, oare?
„De nu mă lași să plec”, mi-a spus,
Am să te-omor!” Apoi, s-a dus.”
Fuga lui David la Samuel la Rama
18David, cu fuga, a scăpat
Și către Rama s-a-ndreptat.
La Samuel, David s-a dus
Și-apoi – când l-a găsit – i-a spus
Ceea ce Saul a făcut.
De drum, în urmă, și-a văzut
Și spre Naiot, el a pornit
Unde apoi a locuit.
19Dar cineva i-a dat de veste,
Lui Saul: „Iată, David este,
Pe lângă Rama, așezat.
Locul este, Naiot, chemat.”
20Slugi, a trimis Saul apoi,
Ca să-l aducă înapoi.
Slugile-acelea au pornit,
Însă pe drum au întâlnit
Niște proroci. Cu ei, ‘l-aveau
Pe Samuel, și proroceau.
De-ndată Duhul Domnului,
Din necuprinsul cerului,
Veni peste oameni-acei
Trimiși de Saul. Astfel, ei
Au început să prorocească,
Și-au încetat să-l urmărească
21Pe David. Saul a aflat,
Tot ceea ce s-a întâmplat,
Și-alți slujitori trimise-apoi,
Ca să-l aducă, înapoi.
Pe David. Slujitori-acei –
Pe drum – au întâlnit și ei,
Prorocii. Duhul Domnului,
Din necuprinsul cerului,
Îndată i-a învăluit
Și-apoi și ei au prorocit.
Saul – atunci când a aflat
Tot ceea ce s-a întâmplat –
A treia oară-a repezit
Slugi, să-l aducă negreșit,
Grabnic, pe David, înapoi.
Dar și ei au pățit apoi,
Precum cei dinaintea lor.
Cu cetele prorocilor,
Și-aceste slugi s-au întâlnit
Și-au început de-au prorocit.
22Saul atunci, înfuriat,
Grabnic, spre Rama a plecat.
Ajunse la fântâna care
Este la Secu-ntre hotare.
Acolo, el a întrebat:
„Unde e Samuel, aflat?
Și unde e David apoi?”
„Sunt lângă Rama amândoi,
Chiar la Naiot” – oameni-au spus.
23Saul, către Naiot, s-a dus,
Și-atuncea, Duhul Domnului –
Din necuprinsul cerului –
Venit-a și l-a-nvăluit,
Încât și el a prorocit.
Drumul, apoi, și l-a urmat,
24Iar la Naiot, s-a dezbrăcat
De straiele ce le-a avut
Și-apoi, din nou, a început
Să prorocească. Lângă el,
Se-aflase-atuncea, Samuel.
Întreaga noapte, dezbrăcat,
Jos – pe pământ – Saul a stat.
Când oamenii l-au auzit
Că prorocește, au scornit
Zicala care spune-astfel:
„Saul e-ntre proroci și el?”
Selectat acum:
1 Samuel 19: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca