Domnul i-a zis lui Samuel:
„De ce privești așa, la el?
Nu te uita la-nfățișare,
Nici la statura ce o are,
Pentru că Eu l-am lepădat
Și nu va fi el, împărat.
Domnul, la inimă, privește
Și nu la ceea ce izbește –
Mai întâi – ochiul omului.”
Isai, pe un alt fiu al lui,
Să vină-n față l-a chemat.
Feciorul care a intrat,
A fost, Aminadab, numit,
Iar Samuel, când l-a zărit,
A zis îndată: „Nici el nu-i.
Nu e alesul Domnului.”
Isai, pe Șama, l-a chemat,
Iar Samuel a cuvântat:
„Nici el nu e alesul Lui,
Căci nu-i pe placul Domnului.”
Isai trecut-a, în ăst fel,
Prin față, pe la Samuel,
Pe șapte dintre fiii lui,
Însă pe placul Domnului,
Nici unul nu a fost aflat.
Când Samuel a întrebat:
„Aceștia sunt toți ai tăi fii?”,
Isai răspunse: „Nu. Să știi
Că încă un fecior am eu –
Cel mic – pe care, tot mereu,
Cu oile doar l-am trimis.”
Atuncea Samuel a zis:
„Trimite-ndată după el,
Să-l văd și eu, pe fiu-acel,
Pentru că nu vom sta la masă
Până sosește el, acasă.”
Isai trimise după el.
Bălai era copilu-acel;
Față frumoasă el avea
Și ochi frumoși, de-asemenea.
Domnul i-a zis lui Samuel:
„Unge-l acum, pentru că el
Este alesul Domnului.”