1 Ioan 5
5
1„Oricine crede că Iisus
Este Hristos, este de sus,
Din Dumnezeu fiind născut.
Iată, vă fac de cunoscut
Că orișicine Îl iubește,
Pe Cel ce L-a născut, vădește
Iubire și pentru Acel
Care a fost născut din El.
2Pe-ai Domnului copii, noi știm
Că trebuie să îi iubim.
Dacă îi vom iubi mereu,
Îl vom iubi pe Dumnezeu.
Iubind pe Domnul, ne silim,
Porunca Lui, să o păzim.
3Căci dragostea de Dumnezeu
Șade în a-I păzi, mereu,
Poruncile ce ni le-a dat.
Iar după cum am observat,
Poruncile Lui nu sunt grele
Și pot a fi păzite ele.
4Cel ce-i născut din Dumnezeu,
Va birui lumea, mereu.
Iar ceea ce dă biruința,
Asupra lumii, e credința
Pe care noi am dobândit-o.
5Dar lumea, cine-a biruit-o?
Sau cine oare-o biruiește,
Dacă nu cel ce dovedește
Credința că Hristos Iisus
E Fiul Domnului? V-am spus,
6Că a venit Iisus Hristos,
Din cer, la noi, în lume, jos,
Cu apă și cu sânge. Iată:
Apă și sânge, totodată.
Iar Cel care mărturisește
Acestea și le-adeverește,
Acuma, pe acest pământ,
Nu-i altul decât Duhul Sfânt.
Iar acest Duh neîntinat,
E adevăru-adevărat.
7(Căci trei care în ceruri sânt –
Tatăl, Cuvântul, Duhul Sfânt –
Mărturisesc și-ntotdeauna,
Aceștia au să fie una.)
8La fel este și pe pământ,
Căci și aicea, tot trei sânt:
Duh, apă, sânge. Deci și ei,
În mărturie, nu sunt trei,
Ci-s una, în vorbirea lor.
9Primind dar, pe-a oamenilor
Mărturisire, s-o primim
Și pe-a lui Dumnezeu, căci știm,
Cum că a Lui, este mai mare.
Ea e mărturisirea care
O face Domnul, pentru El –
Pentru al Său Fiu. Acum cel
10Cari crede-n Fiul Domnului,
Are mărturisirea Lui,
În interiorul său, în el.
În ce-l privește pe acel
Care nu-L crede – vă spun eu –
Că, mincinos, pe Dumnezeu,
Îl face, căci el n-a primit
Ceea ce a mărturisit
Chiar Domnul, despre Fiul Lui.
11Iar mărturia Domnului,
Aceasta e: Domnul ne-a dat
Viață în veci și-a așezat
Această viață-n Fiul Lui.
12Cel cari, pe Fiul Domnului,
Îl are, viață dobândește.
Cine nu-L are, se sfârșește.
13V-am scris aceasta, ca să știți
Cu toți, și-ncredințați să fiți
Că dacă-n Fiul Domnului,
Voi credeți – în Numele Lui –
Viață în veci, ați dobândit.
14Noi, îndrăzneală, am primit,
La Dumnezeu. În ce stă ea?
În faptul că dacă vom vrea,
Să cerem, ceva, Domnului –
Dacă este pe voia Lui –
El ne ascultă. Dacă știm
15Că, ascultare, noi găsim,
La El, oricând, orice I-am cere,
Vom ști că ne stă în putere
Să dobândim ce L-am rugat,
Căci ce-am cerut, ne va fi dat.
16Dacă îl vede cineva,
Pe-un frate, c-a greșit, cumva,
Păcătuind – și-acel păcat
Nu-i către moarte îndreptat –
Rugi facă, pentru frate’ său,
Spre-a îndrepta lucrul cel rău.
Dacă așa va proceda,
Dumnezeu, viața, îi va da,
Pentru cel care s-a rugat,
Cari n-a făcut nici un păcat.
Dar este și-un păcat mai mare
Ce merge pe-a morții cărare.
Pentru cel care o să poarte
Acel păcat ce duce-n moarte,
Nu îi voi spune, nimănui,
Ca să se roage, Domnului.
17Vă fac dar, o mărturisire,
Că orișice nelegiuire
Este păcat. Dar între ele –
Între păcatele acele –
Exist-un altfel de păcat
Ce nu-i, spre moarte, îndreptat.
18Nouă ne este cunoscut,
Cum că oricine e născut,
Din Domnul, nu păcătuiește;
Pe omu-acela îl păzește
Cel cari, din Domnul, S-a-ntrupat.
De-aceea, el e apărat
Și-ntotdeauna, va învinge,
Căci cel rău nu îl poate-atinge.
19Știm că, din Dumnezeu, suntem,
Și de asemenea, vedem
Cum toată lumea a ajuns,
În hăul cel de nepătruns,
Al celui rău, în care, iată,
Acuma, zace îngropată.
20Noi știm că Fiul Domnului
S-a pogorât din cerul Lui,
Iar când, la noi, El a venit,
Pricepere ne-a dăruit
Și, să-L cunoaștem, ne-a-nvățat,
Pe Cel cari e adevărat.
Acum, noi ne aflăm în El:
Suntem cu toții, în Acel
Care-i adevărat, de sus,
Adică, în Hristos Iisus –
În Fiul care-i Dumnezeu
Și-i viață veșnică, mereu.
21Deci copilașilor, vegheați!
De idoli, să vă depărtați,
Acum, în anii care vin,
Și până la sfârșit. Amin.”
Selectat acum:
1 Ioan 5: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca