1 Ioan 3:1-4

„Acum, și voi ați observat, Ce dragoste ne-a arătat Tatăl, când ne-a îngăduit, Copii ai Săi, de ne-am numit. Și chiar suntem copiii Lui. Suntem copiii Domnului, Chiar dacă lumea nu ne șie. Cum ar putea, altfel, să fie? Că nici pe El – cum am văzut Noi toți – ea nu L-a cunoscut. Deci prea iubiților, zic eu, Că suntem ai lui Dumnezeu Copii, acum. Iar ce-o să fie, În vremile ce au să vie, Nu știm, căci nu s-a arătat. Dar știm – și sunt încredințat – Că și noi o să fim la fel – Asemeni Lui – când vine El. Așa va fi, nu-i o poveste: Îl vom vedea așa cum este. Acel care-a nădăjduit Astfel în El, s-a curățit, Precum curat este și El. Oricine-ar fi omul acel – Dacă păcate-a săvârșit – Și făr’delegi a făptuit; Căci și păcatul – se-nțelege – Că este tot fărădelege.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu 1 Ioan 3:1-4