1 Ioan 3
3
1„Acum, și voi ați observat,
Ce dragoste ne-a arătat
Tatăl, când ne-a îngăduit,
Copii ai Săi, de ne-am numit.
Și chiar suntem copiii Lui.
Suntem copiii Domnului,
Chiar dacă lumea nu ne șie.
Cum ar putea, altfel, să fie?
Că nici pe El – cum am văzut
Noi toți – ea nu L-a cunoscut.
2Deci prea iubiților, zic eu,
Că suntem ai lui Dumnezeu
Copii, acum. Iar ce-o să fie,
În vremile ce au să vie,
Nu știm, căci nu s-a arătat.
Dar știm – și sunt încredințat –
Că și noi o să fim la fel –
Asemeni Lui – când vine El.
Așa va fi, nu-i o poveste:
Îl vom vedea așa cum este.
3Acel care-a nădăjduit
Astfel în El, s-a curățit,
Precum curat este și El.
4Oricine-ar fi omul acel –
Dacă păcate-a săvârșit –
Și făr’delegi a făptuit;
Căci și păcatul – se-nțelege –
Că este tot fărădelege.
5Și știți că El S-a arătat
Să ia păcatele. Păcat,
În El, nicicând, nu se găsește.
6Așadar, nu păcătuiește
Acela cari rămâne-n El.
Însă, referitor la cel
Care, mereu, păcătuiește,
Pot ca să spun, că dovedește
Că nicicând nu L-a cunoscut,
Și-asemenea, nu L-a văzut.
7Deci ascultați vorbele mele,
Și nimenea să nu vă-nșele
Cu basme, copilașilor!
Spun, spre știința tuturor,
Că omul care s-a vădit
A fi un om neprihănit,
În curăție viețuiește,
Asemeni Celui care este,
De-a pururea, neprihănit.
8Dar cel care-a păcătuit
Și încă mai păcătuiește,
Al diavolului se vădește,
Căci el, păcate – am văzut –
Că săvârșea de la-nceput,
Și săvârșește, tot mereu.
Însă, Fiul lui Dumnezeu,
S-a arătat să nimicească
Astă lucrare diavolească.
9Omul născut din Dumnezeu,
Nu va păcătui. Mereu,
Rămâne înlăuntrul lui
Sămânța sfântă-a Domnului.
El n-are să păcătuiască,
Fiindcă fost-a să se nască
Din Dumnezeu. Astfel, îi știm –
10Putând să îi deosebim –
Pe toți copiii Domnului,
De cei ce-s ai diavolului.
De-aceea, să se știe bine,
Lucrul acesta: orișicine,
În curăție, nu trăiește –
Și nici cel care nu-l iubește
Pe al său frate – vă spun eu,
Că nu e de la Dumnezeu.
11Fiindcă ce ați auzit
De la-nceput că s-a vestit,
Cere – așa cum bine știm –
Ca toți, mereu, să ne iubim,
Unii pe alții, nu precum
12Cain a făcut, pe-al vieții drum;
Căci el era de la cel rău,
Și l-a ucis pe frate’ său.
Dar pentru ce l-a osândit
Și l-a ucis? S-a dovedit
Că, rele fapte, el făcea,
În timp ce frate’ său avea
Doar faptele neprihănite,
Care-i erau nesuferite.
13Deci fraților, nu vă mirați
Atuncea când o să aflați
Că vă urăște lumea. Iată,
14Noi am trecut din moarte-odată,
La viață, pentru că noi știm,
Pe-ai noștri frați, să îi iubim.
Acela care nu-l iubește
Pe frate’ său, se osândește
La moarte și rămâne-n ea.
15Cel care, ură, va avea,
Pentru-al său frate, e vădit,
Că ucigaș e dovedit.
Un ucigaș n-are – știți bine –
O viață veșnică, în sine.
16Noi, fraților, am cunoscut
Dragostea Lui, căci am văzut
Că Și-a dat viața, pentru noi.
Iar noi, la rândul nost’ apoi,
Va trebui – să nu uitați! –
Să ne dăm viața, pentru frați.
17Acela cari, în lume, are
O bogăție foarte mare –
Și-l vede pe fratele său,
Că-i în nevoie și-i e rău –
Iar inima și-o va închide,
Fără ca, mâna, a-i întinde,
Cum va rămâne – întreb eu –
În dragostea lui Dumnezeu?
18De-aceea, copilașilor,
Îndemnul meu, dat tuturor,
Este ca voi să vă iubiți,
În adevăr, cum bine știți,
Cu fapta – precum se cuvine –
Și nu prin vorbe doar, de bine.
19În felul-acesta, dovedim,
Că noi, din adevăr, venim,
Iar inimile ne vom ști,
Astfel, a ni le liniști,
În fața Lui, de câte ori
20Simțim, în inimă, fiori
Care ne osândesc; căci El –
Deci Dumnezeu – este Acel
Care se află mult mai mare,
Decât ni-e inima, și care
Cunoaște, lucrurile toate.
21Deci preaiubiților, se poate – Dacă nu sunteți osândiți,
În inimă – să vă simțiți,
Cu îndrăzneală, tot mereu,
Față de Domnul Dumnezeu.
22Tot ce vom cere noi atunci –
Căci ținem ale Lui porunci,
Făcând ceea ce-i place Lui –
Primim, din mâna Domnului.
23Și iată ce a poruncit:
Să credem dar, necontenit,
În Numele Fiului Lui,
Iisus Hristos, și-asemeni Lui,
Să ne iubim – cum a lăsat –
Unii pe alții, ne-ncetat.
24Cel cari, porunca, Îi păzește,
În Dumnezeu se regăsește,
Iar Domnul va rămâne-n el.
Cunoaștem că, în acest fel,
El e în noi, prin Duhul dat,
Duh care-i de la El plecat.”
Selectat acum:
1 Ioan 3: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca