Deci, trupul nu e, așadar,
Numai un singur mădular;
Ci mădulare sunt mai multe,
Și știu, de-un singur Duh, s-asculte.
Dacă piciorul zice: „Eu,
Nu-s mână, deci nu-i trupul meu”,
Aceasta va-nsemna că el
Nu este din trupul acel?
Dacă urechea ar putea
Să spună, de asemenea:
„Pentru că ochi nu sunt, nici eu
Nu sunt, acum, în trupul meu”,
Prin acest fapt, se dovedește
Că nu, în trup, ea se găsește?
Dar vreau să vă întreb, pe voi:
Dacă întregul trup apoi,
Ar fi doar ochi – loc – unde oare,
Atunci, auzul își mai are?
Când tot, auz doar, se vădește,
Mirosul unde se găsește?
Acuma, Tatăl Cel de Sus,
Pe mădulare-n trup le-a pus,
Așa precum El a găsit
Că este cel mai potrivit.
Dacă e doar un mădular,
Unde-i, atuncea, trupul dar?
Deci, e un singur trup, în care,
Se află multe mădulare.
Ochiul nu poate să îi spună
Mâinii, apoi: „Tu nu ești bună,
Și n-am, de tine, trebuință”.
Nici capul nu are putință,
Către picioare-a zice-apoi:
„Nu am nevoie eu, de voi”.
Ba chiar acele mădulare
Cari, fără-nsemnătate mare
Și slabe, par, la început,
Sunt, pentru trup – cum s-a văzut –
Deci pentru-ntreaga sa ființă,
De cea mai mare trebuință.
Apoi, din trup, părțile care
Nu par a fi la cinste mare,
Când le-mbrăcăm, ne străduim,
Mereu, să le împodobim.
Deci, ele au să reușească,
În acest fel, să dobândească
Mai multă frumusețe-apoi.
Cele frumoase – știți și voi –
Nu trebuie împodobite,
Pentru că nu sunt nevoite.
Când Dumnezeu a întocmit,
Trupul, cu cale, a găsit
Ca să îi dea la fiecare,
Dintre acele mădulare,
Care par slabe – după noi –
Cu mult mai multă cinste-apoi.
Prin ce-a lucrat, ne dă de știre,
Că nu-i nici o deosebire
Făcută-n trup, ci, fiecare,
Din ale sale mădulare,
Unul de altul se-ngrijesc
Și, deopotrivă, își slujesc.
Când suferă un mădular,
Vor suferi cu toate dar.
Când prețuit are să fie
Un mădular, de bucurie,
Pline vor fi toate astfel,
Fiind alăturea de el.
Voi sunteți trupul lui Hristos
Și fiecare – ne-ndoios –
Sunteți, în parte, mădulare,
Pe cari Hristos, în trup, le are.
Iar în Biserică, mereu
E rânduit, de Dumnezeu,
Întâi apostoli ca să fie,
Apoi prorocii ca să vie,
Și-n rândul trei învățători;
Apoi, sunt tămăduitori,
Precum și cei ce fac minuni,
Cei ce, cârmuitori, sunt buni,
Cei ce au dar de ajutor,
Sau au darul vorbirilor
În diferite limbi. Apoi,
Voiesc să vă întreb, pe voi:
Toți, ca apostoli, au venit?
Sau toți, proroci, s-au dovedit?
Toți sunt, cumva, învățători,
Ori, de minuni, sunt făcători?
Sau, oare, toți tămăduiesc?
În limbi, oare, cu toți vorbesc?
Ori tălmăciri, pot toți a spune?
Cătați deci, darurile bune,
Și-am să v-arăt – stând împreună –
O cale ce-i nespus de bună.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
