Căci trupul nu este alcătuit numai dintr-o singură parte, ci din mai multe. Dacă piciorul ar spune: „Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup“, nu este tocmai de aceea parte din trup? Dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup“, nu este tocmai de aceea parte din trup? Dacă întreg trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă întreg trupul ar fi auz, unde ar fi mirosul? De fapt, când Dumnezeu a creat părțile trupului, le-a pus pe fiecare în trup așa cum a dorit. Dacă însă toate ar fi o singură parte, unde ar fi trupul? De aceea sunt mai multe părți, dar un singur trup. Ochiul nu-i poate spune mâinii: „N-am nevoie de tine!“, iar capul nu le poate spune picioarelor: „N-am nevoie de voi!“. Dimpotrivă, acele părți ale trupului, care par mai slabe, sunt absolut necesare, iar acele părți ale trupului, care ni se par mai puțin demne de onoare, le îmbrăcăm cu mai multă onoare. Și părțile mai puțin plăcute ale trupului nostru au parte de mai multă frumusețe, în timp ce părțile plăcute ale trupului nostru n-au nevoie de aceasta. Dumnezeu a alcătuit trupul în așa fel încât a dat o mai mare onoare părților lipsite de onoare, ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci părțile trupului să aibă aceeași grijă unele față de celelalte. Dacă o parte a trupului suferă, toate părțile suferă împreună cu ea; dacă o parte a trupului este prețuită, toate părțile se bucură împreună cu ea.
Voi sunteți trupul lui Cristos, și fiecare dintre voi este parte din trupul Lui. Și Dumnezeu a pus în Biserică mai întâi apostoli, în al doilea rând profeți, în al treilea rând învățători, apoi minunile, apoi darurile vindecărilor, ajutorările, darurile de conducere și vorbirea în diferite limbi. Sunt oare toți apostoli? Sunt toți profeți? Sunt toți învățători? Sunt toți înfăptuitori de minuni? Au toți darurile vindecărilor? Vorbesc toți în limbi? Traduc oare toți? Râvniți deci după darurile cele mai mari.