Zaharia 11:1-10

„Liban, deschide-ți porțile; pentru ca cedrii tăi să fie «mâncați» de foc! Vaită-te, chiparos; pentru că cedrul tău a căzut; și cei impunători au fost distruși! Stejari din Bașan, lamentați-vă; pentru că pădurea deasă a fost tăiată! Se aude vaietul păstorilor; pentru că le-a fost distrusă gloria! Se aude răgetul puilor de lei; pentru că mândria Iordanului a fost distrusă!” Dumnezeul meu care se numește Iahve, spune: „Păstorește oile care sunt bune pentru tăiere! Cei care le cumpără, le taie și nu se simt vinovați; iar cei care le vând, zic: «Să fie binecuvântat Iahve; pentru că ne-am îmbogățit!» Nici chiar păstorii lor nu le salvează de la moarte! Iahve zice: Nu îi voi mai scăpa nici Eu pe locuitorii țării; ci să știți că voi face ca fiecare om să ajungă la discreția semenului lui și sclavul regelui lui! Ei vor devasta țara; iar Eu nu o voi salva din mâna lor.” Am început să păstoresc oile care erau pentru tăiere. Da, acelea erau cele mai defavorizate oi din turmă. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunătate”, iar pe celălalt l-am numit „Unire”. Și am păstorit astfel turma. Într-o lună am scăpat de cei trei păstori. Sufletul meu nu i-a mai suportat; dar nici sufletul lor nu mă agrea! Am zis: „Nu vă voi mai păstori! Oaia care este pe moarte, să moară; cea care este pentru tăiere, să fie tăiată. Iar cele care vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!” Apoi mi-am luat toiagul numit „Bunătate” și l-am rupt, ca să anulez astfel legământul pe care l-am ratificat cu toate popoarele.