Romani 3:21-31

Dar Dumnezeu a revelat acum o metodă prin care El îi consideră corecți pe oameni fără să facă din faptele cerute de lege(a mozaică) o condiție a acestei corectitudini. Despre această metodă vorbesc textele (cărților) Legii și ale Profeților. Acolo este scris că Dumnezeu îi consideră corecți pe toți prin credință. Și, de fapt, este vorba despre credința în Isus Cristos. Nu există nicio diferență (între oameni), pentru că toți au păcătuit și sunt privați de gloria lui Dumnezeu. Acceptarea lor ca oameni corecți (în relația cu Dumnezeu) se realizează prin harul Său, (respectiv) prin răscumpărarea care există în Cristos Isus. Dumnezeu a decis ca El să fie „sacrificiul de achitare” (pentru păcate) care să își producă efectul (pentru om) prin credința (acestuia) în sângele Lui; și acest fapt este o dovadă a dreptății Sale! Ea evidențiază faptul că Dumnezeu nu a pedepsit, ci a suportat păcatele comise în trecut, pentru ca după ce le tolerase, să Își reveleze acum această dreptate a Sa care Îi permite să fie corect (pedepsind păcatul în Fiul Său) și în același timp să achite (de vină) pe cel care crede în Isus. Deci poate vreun om să se laude cu participarea lui la acest proces? Desigur că nu! Care este oare regula care a funcționat aici – cea a faptelor? Nu! Ci este legea credinței. Conform acestei „legi”, noi credem că omul este considerat corect prin credință, fără să i se ia în considerare faptele cerute de lege(a mozaică). Este oare Dumnezeu doar al iudeilor? Nu, El este și al celorlalte națiuni. Dumnezeu care este Unul singur, îi va considera corecți prin credință atât pe cei circumciși, cât și pe cei necircumciși. Rezultă oare că noi anulăm legea (mozaică) prin introducerea conceptului de (acceptare prin) credință? Nu, noi confirmăm astfel validitatea legii (mozaice).

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Romani 3:21-31