Romani 3:21-31
Romani 3:21-31 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Dar Dumnezeu a revelat acum o metodă prin care El îi consideră corecți pe oameni fără să facă din faptele cerute de lege(a mozaică) o condiție a acestei corectitudini. Despre această metodă vorbesc textele (cărților) Legii și ale Profeților. Acolo este scris că Dumnezeu îi consideră corecți pe toți prin credință. Și, de fapt, este vorba despre credința în Isus Cristos. Nu există nicio diferență (între oameni), pentru că toți au păcătuit și sunt privați de gloria lui Dumnezeu. Acceptarea lor ca oameni corecți (în relația cu Dumnezeu) se realizează prin harul Său, (respectiv) prin răscumpărarea care există în Cristos Isus. Dumnezeu a decis ca El să fie „sacrificiul de achitare” (pentru păcate) care să își producă efectul (pentru om) prin credința (acestuia) în sângele Lui; și acest fapt este o dovadă a dreptății Sale! Ea evidențiază faptul că Dumnezeu nu a pedepsit, ci a suportat păcatele comise în trecut, pentru ca după ce le tolerase, să Își reveleze acum această dreptate a Sa care Îi permite să fie corect (pedepsind păcatul în Fiul Său) și în același timp să achite (de vină) pe cel care crede în Isus. Deci poate vreun om să se laude cu participarea lui la acest proces? Desigur că nu! Care este oare regula care a funcționat aici – cea a faptelor? Nu! Ci este legea credinței. Conform acestei „legi”, noi credem că omul este considerat corect prin credință, fără să i se ia în considerare faptele cerute de lege(a mozaică). Este oare Dumnezeu doar al iudeilor? Nu, El este și al celorlalte națiuni. Dumnezeu care este Unul singur, îi va considera corecți prin credință atât pe cei circumciși, cât și pe cei necircumciși. Rezultă oare că noi anulăm legea (mozaică) prin introducerea conceptului de (acceptare prin) credință? Nu, noi confirmăm astfel validitatea legii (mozaice).
Romani 3:21-31 Noua Traducere Românească (NTR)
Dar acum a fost arătată o dreptate a lui Dumnezeu, fără Lege, despre care se mărturisește prin Lege și Profeți, și anume dreptatea dată de Dumnezeu prin credința în Isus Cristos, pentru toți cei ce cred. Căci nu se face nicio diferență. Fiindcă toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu, dar sunt îndreptățiți fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus. Dumnezeu L-a înfățișat ca jertfă de ispășire, prin credința în sângele Lui, ca dovadă a dreptății Sale, căci Dumnezeu, în îngăduința Sa, trecuse cu vederea păcatele comise în trecut, pentru ca, în vremea de acum, să-Și dovedească dreptatea, în așa fel încât El să fie drept și să-l îndreptățească totodată pe cel ce are credință în Isus. Și atunci, unde este lauda? A fost înlăturată! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței, deoarece noi considerăm că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele Legii. Sau poate Dumnezeu este doar Dumnezeul iudeilor? Nu este și al neevreilor? Da, este și al neevreilor, deoarece este un singur Dumnezeu, Care îi va îndreptăți, prin credință, pe cei circumciși și, tot prin credință, și pe cei necircumciși. Prin urmare, desființăm noi Legea prin credință? În niciun caz! Dimpotrivă, noi confirmăm Legea.
Romani 3:21-31 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Acum însă fără vreo legătură cu Legea, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi, dreptatea lui Dumnezeu, prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi cei ce cred. Căci nu este nici o deosebire, fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt făcuţi drepţi printr-un dar, prin harul Lui, prin răscumpărarea în Hristos Iisus, pe care Dumnezeu L-a rânduit de mai înainte să fie ispăşire, prin credinţa noastră în sângele Său, ca să-şi arate dreptatea, trecând cu vederea păcatele de mai înainte. În îngăduinţa Lui, Dumnezeu a făcut aceasta ca să-şi arate dreptatea în vremea de acum, ca să fie El Însuşi drept şi să-l facă drept pe cel ce crede în Iisus. Prin urmare, unde este lauda? A fost înlăturată! Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. Fiindcă noi credem că omul se îndreptăţeşte prin credinţă, fără faptele Legii. Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Ba da, şi al neamurilor! De vreme ce este un singur Dumnezeu care pe cei circumcişi îi va face drepţi prin credinţă, iar pe cei necircumcişi, tot prin credinţă. Aşadar, desfiinţăm noi Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, noi întărim Legea!
Romani 3:21-31 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Dar acum dreptatea lui Dumnezeu, fără lege, este arătată, fiind adeverită prin lege și profeți; Chiar dreptatea lui Dumnezeu, care este prin credința lui Isus Cristos pentru toți și peste toți cei ce cred; fiindcă nu este diferență; Fiindcă toți au păcătuit și nu ajung la gloria lui Dumnezeu; Fiind declarați drepți în dar prin harul său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus; Pe care Dumnezeu l-a pus în față să fie ispășire prin credința în sângele lui, să declare dreptatea lui, pentru trecerea cu vederea a păcatelor din trecut, prin îngăduința lui Dumnezeu; Să declare dreptatea lui în acest timp; ca el să fie just și justificatorul celui ce crede în Isus. Unde este atunci fala? Este exclusă. Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. De aceea socotim că omul este declarat drept prin credință, fără faptele legii. Este el doar Dumnezeul iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor; Văzând că este un singur Dumnezeu care va declara drept prin credință pe cel circumcis și prin credință pe cel necircumcis. Zădărnicim atunci legea prin credință? Nicidecum; ci confirmăm legea.
Romani 3:21-31 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Acum însă, fără Lege, s‑a arătat dreptatea lui Dumnezeu – despre care dau mărturie Legea și Profeții – și anume dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos, pentru toți cei ce cred. (Nu este nicio deosebire, căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.) Ei sunt îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L‑a înfățișat ca mijloc de ispășire, prin sângele Lui – prin credință – ca să‑Și dovedească dreptatea, căci Dumnezeu trecuse cu vederea păcatele săvârșite odinioară, în vremea îngăduinței lui Dumnezeu, ca să‑Și dovedească dreptatea în vremea de acum, astfel încât să fie drept și să‑l îndreptățească pe cel ce are credință în Isus. Unde este deci temeiul de laudă? S‑a dus! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței! Pentru că noi socotim că prin credință este îndreptățit omul, fără faptele Legii. Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El și al neamurilor? Ba da, și al neamurilor, de vreme ce Dumnezeu este unul, și El îi va îndreptăți prin credință pe cei circumciși și tot prin credință pe cei necircumciși. Așadar, prin credință desființăm Legea? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.
Romani 3:21-31 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu fără Lege – despre ea mărturisesc Legea și Prorocii –, și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire, căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele de dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel, încât să fie neprihănit, și totuși să-l socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii. Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor, deoarece Dumnezeu este unul singur, și El îi va socoti neprihăniți prin credință pe cei tăiați împrejur și tot prin credință și pe cei netăiați împrejur. Deci prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum! Dimpotrivă, noi întărim Legea.
Romani 3:21-31 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Dar Dumnezeu a revelat acum o metodă prin care El îi consideră corecți pe oameni fără să facă din faptele cerute de lege(a mozaică) o condiție a acestei corectitudini. Despre această metodă vorbesc textele (cărților) Legii și ale Profeților. Acolo este scris că Dumnezeu îi consideră corecți pe toți prin credință. Și, de fapt, este vorba despre credința în Isus Cristos. Nu există nicio diferență (între oameni), pentru că toți au păcătuit și sunt privați de gloria lui Dumnezeu. Acceptarea lor ca oameni corecți (în relația cu Dumnezeu) se realizează prin harul Său, (respectiv) prin răscumpărarea care există în Cristos Isus. Dumnezeu a decis ca El să fie „sacrificiul de achitare” (pentru păcate) care să își producă efectul (pentru om) prin credința (acestuia) în sângele Lui; și acest fapt este o dovadă a dreptății Sale! Ea evidențiază faptul că Dumnezeu nu a pedepsit, ci a suportat păcatele comise în trecut, pentru ca după ce le tolerase, să Își reveleze acum această dreptate a Sa care Îi permite să fie corect (pedepsind păcatul în Fiul Său) și în același timp să achite (de vină) pe cel care crede în Isus. Deci poate vreun om să se laude cu participarea lui la acest proces? Desigur că nu! Care este oare regula care a funcționat aici – cea a faptelor? Nu! Ci este legea credinței. Conform acestei „legi”, noi credem că omul este considerat corect prin credință, fără să i se ia în considerare faptele cerute de lege(a mozaică). Este oare Dumnezeu doar al iudeilor? Nu, El este și al celorlalte națiuni. Dumnezeu care este Unul singur, îi va considera corecți prin credință atât pe cei circumciși, cât și pe cei necircumciși. Rezultă oare că noi anulăm legea (mozaică) prin introducerea conceptului de (acceptare prin) credință? Nu, noi confirmăm astfel validitatea legii (mozaice).
Romani 3:21-31 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
„Acuma, însă, peste fire, Apare o neprihănire Cari, de la Dumnezeu, sosește Și, fără legi, se dobândește. Despre aceasta, negreșit, Proroci – și Lege – ne-au vorbit. Ea e neprihănirea dată De Dumnezeu, și-i căpătată De către oamenii, de jos, Doar prin credința în Hristos. Ea-i, de la Dumnezeu, de sus, Și doar credința în Iisus, O va aduce, peste cel – Și celui care crede-n El – Fără nici o deosebire. Căci toți, precum e a lor fire, Ajuns-au de-au păcătuit Și-n felu-acesta, s-a vădit Cum că lipsiți au fost, mereu, De slava de la Dumnezeu. Acuma însă, socotiți Au fost cu toți, neprihăniți, Prin harul Său doar, care, iată Că este dat, fără de plată, Numai printr-o răscumpărare Ce vine de la El, și care – Așa după cum am mai spus – Se află în Hristos Iisus. Mai dinainte, Dumnezeu, Pe El, L-a rânduit, mereu, Să fie – pentru-ntreaga fire – O jertfă pentru ispășire, Doar prin credința arătată În al Lui sânge, căci vrea – iată – Să Își arate-n acest fel, Neprihănirea Sa, în El; Că nu a mai luat aminte La tot ce-a fost, mai înainte, Ci, cu vederea, a trecut Păcatele ce s-au făcut, În vremurile-acelea-n care, A dovedit, multă răbdare. Acum, în astă vreme – iată – Neprihănirea, Și-o arată, Astfel încât, neprihănit, Are să fie socotit Oricine – după cum am spus – Dacă va crede, în Iisus. Unde-i, acum, pricina care Laudă poate-aduce, oare? S-a dus, precum se înțelege. S-a dus; dar prin ce fel de lege? A faptelor? Nu-i cu putință! Prin legea dată de credință, Pentru că ea aduce tot Ceea ce faptele nu pot. Noi credem că, neprihănit, Acum, e omul, socotit, Doar prin credința arătată, Cari nu-i de fapta Legii dată. Sau Dumnezeu e – fraților – Doar Dumnezeu, Iudeilor? Nu este Dumnezeu, la fel, Și pentru Neamuri? Nu-i tot El? Da, Dumnezeu este și-al lor, Adică al Neamurilor. Deoarece, El e, mereu, Singurul Domn și Dumnezeu, Va socoti – după dorință – Neprihăniți, doar prin credință, Pe cei ce-s împrejur tăiați, Dar și pe cei ce-s netăiați. Deci astfel, orișice ființă, Neprihănită-i, prin credință.” „Deci, prin credință, încercăm Noi, Legea, să o desființăm? Nu – pentru că nici nu dorim – Ci, dimpotrivă, o-ntărim.”
Romani 3:21-31 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Acum însă, dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii, fiind mărturisită de Lege și de Profeți, acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credința în Isus Cristos pentru toți aceia care cred, căci nu este deosebire. De fapt, toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu, dar sunt justificați în mod gratuit prin harul lui, prin răscumpărarea în Cristos Isus. Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispășire pentru ca, prin credința în sângele său, să-și arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut în timpul îngăduinței lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, așa încât să fie drept și să-l justifice pe cel care crede în Isus. Unde este, așadar, [motivul] de laudă? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin Legea credinței. Căci noi credem că omul este justificat prin credință, fără faptele Legii. Sau este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu și al păgânilor? Ba da, și al păgânilor, pentru că unul este Dumnezeul care justifică pe cel circumcis din credință și pe cel necircumcis prin credință. Desființăm deci Legea prin credință? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.
Romani 3:21-31 Noua Traducere Românească (NTR)
Dar acum a fost arătată o dreptate a lui Dumnezeu, fără Lege, despre care se mărturisește prin Lege și Profeți, și anume dreptatea dată de Dumnezeu prin credința în Isus Cristos, pentru toți cei ce cred. Căci nu se face nicio diferență. Fiindcă toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu, dar sunt îndreptățiți fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus. Dumnezeu L-a înfățișat ca jertfă de ispășire, prin credința în sângele Lui, ca dovadă a dreptății Sale, căci Dumnezeu, în îngăduința Sa, trecuse cu vederea păcatele comise în trecut, pentru ca, în vremea de acum, să-Și dovedească dreptatea, în așa fel încât El să fie drept și să-l îndreptățească totodată pe cel ce are credință în Isus. Și atunci, unde este lauda? A fost înlăturată! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței, deoarece noi considerăm că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele Legii. Sau poate Dumnezeu este doar Dumnezeul iudeilor? Nu este și al neevreilor? Da, este și al neevreilor, deoarece este un singur Dumnezeu, Care îi va îndreptăți, prin credință, pe cei circumciși și, tot prin credință, și pe cei necircumciși. Prin urmare, desființăm noi Legea prin credință? În niciun caz! Dimpotrivă, noi confirmăm Legea.
Romani 3:21-31 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea și Prorocii – și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel încât să fie neprihănit, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii. Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor, deoarece Dumnezeu este unul singur și El va socoti neprihăniți prin credință pe cei tăiați împrejur și tot prin credință și pe cei netăiați împrejur. Deci prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.