Matei 14:1-36

În acea vreme, guvernatorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus; și a zis subalternilor lui: „Să știți că acesta este Ioan Botezătorul!… A înviat! Așa îmi explic minunile care se fac prin El.” Irod îl arestase pe Ioan și îl ținuse în închisoare din cauza irodiadei, soția lui Filip care era frate cu Irod. Ioan îi zicea: „Nu îți este permis să o ai (pe cumnata ta) ca soție!” Irod a vrut să îl omoare; dar îi era frică de reacția poporului care considera că Ioan este un profet. Când se sărbătorea ziua de naștere a lui Irod, fata irodiadei a dansat încântător în fața oaspeților; și lui Irod i-a plăcut. În consecință, el i-a promis jurând că îi va oferi orice îi va cere. Influențată de mama ei, fata i-a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!” Guvernatorul s-a întristat; dar din cauza jurământului și având în vedere pe cei care stăteau la masă cu el, a ordonat să îi fie satisfăcută dorința. A trimis pe cineva care a tăiat capul lui Ioan în închisoare. Acesta a fost adus într-o farfurie și apoi a fost dat fetei care l-a dus la mama ei. Discipolii lui Ioan au venit, i-au luat corpul, l-au înmormântat și s-au dus să îl anunțe pe Isus. Când a auzit această veste, Isus a plecat din acea zonă cu o barcă, pentru a rămâne singur, într-un loc nepopulat. Când au observat această intenție a lui Isus, oamenii au ieșit din orașele în care locuiau și au plecat după El pe jos. Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni. I S-a făcut milă de ei și a vindecat pe cei bolnavi. Când s-a înserat, discipolii s-au apropiat de El și I-au zis: „Acest teritoriu este fără locuitori și s-a făcut târziu. Oferă-le oamenilor ocazia să se ducă prin sate să își cumpere de mâncare.” Isus le-a răspuns: „Dați-le voi să mănânce!” Ei I-au zis: „Nu avem cu noi decât cinci pâini și doi pești.” El le-a zis: „Aduceți-i aici la Mine!” Atunci Isus a ordonat oamenilor să stea jos pe iarbă. Apoi a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Ridicându-Și ochii spre cer, a rostit benedicțiunea, a rupt pâinile și le-a dat discipolilor; iar ei le-au împărțit oamenilor. Toți au mâncat și s-au săturat; apoi au adunat resturile în douăsprezece coșuri. Cei care mâncaseră erau aproximativ cinci mii de bărbați, fără femei(le) și copii(i care erau împreună cu ei). Apoi, în scurt tip, Isus a obligat pe discipolii Săi să intre în barcă și să traverseze marea înaintea Lui, ajungând pe malul opus. În acest timp, El urma să ofere celor veniți, ocazia să se întoarcă acasă. După ce au plecat ei, Isus S-a urcat pe munte să Se roage. Se înnoptase și El era singur acolo. În acest timp, barca era înconjurată de valuri în mijlocul mării, pentru că vântul sufla din direcția opusă deplasării lor. Spre dimineață, Isus a venit la ei mergând pe mare. Când L-au văzut mergând pe apă, discipolii Lui s-au speriat și au zis: „Este o fantomă!” Și din cauza fricii, au țipat. Isus le-a zis imediat: „Curaj! Nu vă speriați! Eu sunt!” Petru I-a zis: „Doamne, dacă Tu ești, atunci ordonă-mi să vin la Tine pe apă!” Isus i-a zis: „Vino!” Petru a coborât și a început să meargă pe apă spre Isus. Dar când a constatat că vântul bătea cu mare intensitate, i-a fost frică; și fiindcă începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!” Isus a întins mâna imediat și l-a prins, zicându-i: „Nu ai fost suficient de curajos. Credința ta este superficială!” După ce au urcat în barcă, vântul nu a mai bătut. Cei care erau în barcă, au venit să se închine înaintea lui Isus și I-au zis: „Tu ești adevăratul Fiu al lui Dumnezeu!” După ce au traversat marea, au venit în zona Ghenezaret. Oamenii din acea localitate care cunoșteau pe Isus, au anunțat în toate zonele învecinate despre venirea Lui și au adus la El pe toți bolnavii. Ei Îl rugau să le permită numai să se atingă de marginea de jos a hainelor Sale. Și toți câți s-au atins, s-au vindecat.