Matei 14:1-36

Partajează

Matei 14:1-36 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

În vremea aceea, tetrarhul Irod, a auzit vorbindu-se despre Iisus şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.” Irod îl arestase pe Ioan, îl legase şi-l aruncase în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său Filip. Pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de soţie.” Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de popor, fiindcă poporul îl privea pe Ioan ca pe un profet. Dar, când se serba ziua de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea oaspeţilor şi l-a încântat pe Irod. De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice îi va cere. Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici pe o tipsie capul lui Ioan Botezătorul!” Regele s-a întristat. Dar din cauza jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. Şi a trimis să i se taie capul lui Ioan în închisoare. Apoi capul a fost adus pe o tipsie şi dat fetei, care i l-a dus mamei sale. Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de I-au dat de ştire lui Iisus. Iisus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Mulţimile, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos. Când a ieşit din corabie, Iisus a văzut o mulţime mare, I s-a făcut milă de ea şi i-a vindecat pe cei bolnavi. Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi vremea iată că a trecut. Dă drumul mulţimilor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.” „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Iisus, „daţi-le voi să mănânce.” Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.” Şi El le-a spus: „Aduceţi-i aici la Mine.” Apoi a poruncit mulţimilor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit mulţimilor. Toţi au mâncat şi s-au săturat şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărâmiturile rămase. Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. Imediat după aceea, Iisus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor. După ce a dat drumul mulţimilor, s-a suit pe munte să se roage, singur deoparte. Se înnoptase şi El era singur acolo. În timpul acesta, corabia era izbită tare de valuri, în largul mării, la mai multe stadii de ţărm, fiindcă vântul era împotrivă. Când se îngâna ziua cu noaptea, Iisus a venit la ei umblând pe mare. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi au ţipat de teamă. Iisus le-a zis imediat: „Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!” „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” „Vino!” i-a zis Iisus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Iisus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată, Iisus a întins mâna, L-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Iisus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. Oamenii din locul acela, care-L cunoşteau pe Iisus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El toţi bolnavii. Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cei care s-au atins s-au vindecat.

Matei 14:1-36 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

În acel timp, Irod, tetrarhul, a auzit de faima lui Isus; Și a spus servitorilor săi: Acesta este Ioan Baptist. El a înviat dintre morți; și din această cauză se arată fapte puternice în el. Fiindcă Irod prinsese pe Ioan și îl legase și îl pusese în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său, Filip. Fiindcă Ioan i-a spus: Nu îți este legiuit să o ai. Și voind să îl ucidă, se temea de mulțimi, pentru că îl considerau pe Ioan ca profet. Dar când s-a ținut ziua nașterii lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea lor și i-a plăcut lui Irod. De aceea el i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere. Și fiind instruită dinainte de mama ei, a spus: Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist. Și împăratul s-a întristat; cu toate acestea, din cauza jurământului și a celor ce ședeau la masă cu el, a poruncit să i-l dea. Și a trimis și a decapitat pe Ioan în închisoare. Și capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei; și l-a dus mamei ei. Și discipolii lui au venit și au luat trupul și l-au îngropat și s-au dus și i-au spus lui Isus. Isus, când a auzit, a plecat de acolo cu o corabie într-un loc pustiu, deoparte; și când oamenii au auzit, l-au urmat pe jos afară din cetăți. Și Isus a mers și a văzut o mulțime mare și i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii. Și pe când se făcea seară, discipolii lui au venit la el, spunând: Acesta este un loc pustiu și timpul este de acum trecut; trimite oamenii ca să se ducă prin sate și să își cumpere de mâncare. Dar Isus le-a spus: Ei nu trebuie să plece; dați-le voi să mănânce. Iar ei i-au spus: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești. Și el a spus: Aduceți-le aici la mine. Și a poruncit mulțimilor să șadă pe iarbă și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și privind în sus spre cer a binecuvântat; și frângând a dat pâinile discipolilor, iar discipolii mulțimilor. Și au mâncat toți și au fost săturați; și au ridicat din frânturile rămase douăsprezece coșuri pline. Și cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii. Și imediat Isus a constrâns pe discipolii săi să intre într-o corabie și să treacă înaintea lui de partea cealaltă, în timp ce el dădea drumul mulțimilor. Și după ce a dat drumul mulțimilor, a urcat pe un munte să se roage, la o parte; și pe când s-a făcut seară, era acolo singur. Dar corabia era deja în mijlocul mării, aruncată de valuri; fiindcă vântul era împotrivă. Și Isus a mers la ei în a patra gardă din noapte, umblând pe mare. Și când discipolii l-au văzut umblând pe mare, s-au tulburat, spunând: Este un duh; și de frică au strigat. Dar imediat Isus le-a vorbit, spunând: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți! Și Petru i-a răspuns și a zis: Doamne, dacă ești tu, cheamă-mă să vin la tine pe apă. Iar el a spus: Vino! Și coborând din corabie, Petru a umblat pe apă să meargă la Isus. Dar văzând vântul furtunos, i-a fost teamă; și începând să se scufunde a strigat, spunând: Doamne, salvează-mă. Și imediat Isus a întins mâna și l-a apucat și i-a spus: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Și după ce au intrat în corabie, vântul a încetat. Atunci cei ce erau în corabie au venit și i s-au închinat, spunând: Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu. Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului. Și când bărbații din locul acela l-au recunoscut, au trimis în întreg ținutul acela de jur împrejur și au adus la el pe toți cei ce erau bolnavi. Și l-au implorat ca numai să se atingă de marginea hainei lui; și toți câți s-au atins au fost complet însănătoșiți.

Matei 14:1-36 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit de faima lui Isus și le‑a spus slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!” Căci Irod îl prinsese pe Ioan, îl legase și‑l aruncase în temniță din pricina Irodiadei, soția fratelui său Filip, pentru că Ioan îi zicea: „Nu‑ți este îngăduit să trăiești cu ea!” Irod ar fi vrut să‑l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan profet. Dar când a fost ziua de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijlocul oaspeților și lui Irod i‑a plăcut. De aceea, i‑a promis cu jurământ că îi va da orice îi va cere. Iar ea, îndemnată de mama ei, a zis: „Dă‑mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!” Regele s‑a întristat, dar din pricina jurămintelor și a oaspeților, a poruncit să‑i fie dat; și a trimis să i se taie capul lui Ioan în temniță. Capul a fost adus pe o tavă și i‑a fost dat fetei, care l‑a dus la mama ei. Ucenicii lui Ioan au venit, i‑au luat trupul, l‑au îngropat și au mers să‑I dea de veste lui Isus. La auzul veștii, Isus a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu, deoparte. Când au aflat mulțimile, au ieșit din cetăți și L‑au urmat pe jos. Coborând din barcă, [Isus] a văzut o mulțime mare de oameni, I s‑a făcut milă de ei și i‑a vindecat pe cei bolnavi. Pe înserate, ucenicii s‑au apropiat de El și I‑au zis: „Locul acesta este pustiu, și ora este înaintată. Dă‑le drumul mulțimilor să se ducă prin sate, ca să‑și cumpere de mâncare!” Isus le‑a răspuns: „Nu e nevoie să meargă; dați‑le voi să mănânce!” Dar ei I‑au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești!” Și El le‑a zis: „Aduceți‑Mi‑i aici!” A poruncit mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, ridicându‑Și ochii spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii, mulțimilor. Au mâncat toți și s‑au săturat, și s‑au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucățile rămase. Cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii. Îndată, Isus i‑a silit pe ucenicii Săi să intre în barcă și să treacă înaintea Lui pe cealaltă parte până când El avea să le dea drumul mulțimilor. După ce le‑a dat drumul mulțimilor, S‑a dus pe munte, deoparte, ca să Se roage. Se înserase și El era singur acolo. Barca era deja la multe stadii departe de țărm, bătută de valuri, căci vântul era potrivnic. La a patra strajă din noapte, Isus a venit la ei umblând pe mare. Când L‑au văzut umblând pe mare, ucenicii s‑au înspăimântat, zicând că este o nălucă, și au țipat de frică. Isus le‑a vorbit numaidecât și le‑a zis: „Îndrăzniți, Eu Sunt; nu vă temeți!” „Doamne”, I‑a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește‑mi să vin la Tine pe ape!” „Vino!”, i‑a zis Isus. Petru a coborât din barcă și a mers pe apă către Isus. Văzând însă că vântul era puternic, i s‑a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, scapă‑mă!” Îndată, Isus a întins mâna, l‑a apucat și i‑a zis: „Puțin credinciosule, de ce te‑ai îndoit?” Și când au urcat ei în barcă, vântul s‑a potolit. Cei ce erau în barcă I s‑au închinat și au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. Recunoscându‑L pe Isus, oamenii din acele locuri au dat de veste în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii. Aceștia Îl rugau să le dea voie măcar să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți se atingeau erau vindecați.

Matei 14:1-36 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

În vremea aceea cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus și le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el!” Căci Irod îl prinsese pe Ioan, îl legase și-l pusese în temniță din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ți este îngăduit s-o ai de nevastă!” Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul îl privea pe Ioan ca pe un proroc. Dar când se prăznuia ziua nașterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeților și i-a plăcut lui Irod. De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere. Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!” Împăratul s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor sale și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. Și a trimis să-i taie capul lui Ioan în temniță. Capul a fost adus într-o farfurie și dat fetei, care l-a dus la mama sa. Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat și s-au dus de I-au dat de știre lui Isus. Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie ca să Se ducă singur laoparte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieșit din cetăți și s-au luat după El pe jos. Când a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea și i-a vindecat pe cei bolnavi. Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut. Dă-le drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare!” „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus. „Dați-le voi să mănânce!” Dar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești!” Și El le-a zis: „Aduceți-i aici, la Mine!” Apoi le-a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor. Toți au mâncat și s-au săturat; și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de firimituri. Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, în afară de femei și de copii. Îndată după aceea Isus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până le va da drumul noroadelor. După ce le-a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur laoparte. Se înnoptase, și El era singur acolo. În timpul acesta corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării, căci vântul era împotrivă. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei umblând pe mare. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o nălucă!” Și, de frică, au țipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!” „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!” „Vino”, i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut; și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” Și după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus și I-au zis: „Cu adevărat Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. Oamenii din locul acela, care-L cunoșteau pe Isus, au trimis să dea de știre în toate împrejurimile și i-au adus la El pe toți bolnavii. Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți s-au atins s-au vindecat.

Matei 14:1-36 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

În acea vreme, guvernatorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus; și a zis subalternilor lui: „Să știți că acesta este Ioan Botezătorul!… A înviat! Așa îmi explic minunile care se fac prin El.” Irod îl arestase pe Ioan și îl ținuse în închisoare din cauza irodiadei, soția lui Filip care era frate cu Irod. Ioan îi zicea: „Nu îți este permis să o ai (pe cumnata ta) ca soție!” Irod a vrut să îl omoare; dar îi era frică de reacția poporului care considera că Ioan este un profet. Când se sărbătorea ziua de naștere a lui Irod, fata irodiadei a dansat încântător în fața oaspeților; și lui Irod i-a plăcut. În consecință, el i-a promis jurând că îi va oferi orice îi va cere. Influențată de mama ei, fata i-a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!” Guvernatorul s-a întristat; dar din cauza jurământului și având în vedere pe cei care stăteau la masă cu el, a ordonat să îi fie satisfăcută dorința. A trimis pe cineva care a tăiat capul lui Ioan în închisoare. Acesta a fost adus într-o farfurie și apoi a fost dat fetei care l-a dus la mama ei. Discipolii lui Ioan au venit, i-au luat corpul, l-au înmormântat și s-au dus să îl anunțe pe Isus. Când a auzit această veste, Isus a plecat din acea zonă cu o barcă, pentru a rămâne singur, într-un loc nepopulat. Când au observat această intenție a lui Isus, oamenii au ieșit din orașele în care locuiau și au plecat după El pe jos. Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni. I S-a făcut milă de ei și a vindecat pe cei bolnavi. Când s-a înserat, discipolii s-au apropiat de El și I-au zis: „Acest teritoriu este fără locuitori și s-a făcut târziu. Oferă-le oamenilor ocazia să se ducă prin sate să își cumpere de mâncare.” Isus le-a răspuns: „Dați-le voi să mănânce!” Ei I-au zis: „Nu avem cu noi decât cinci pâini și doi pești.” El le-a zis: „Aduceți-i aici la Mine!” Atunci Isus a ordonat oamenilor să stea jos pe iarbă. Apoi a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Ridicându-Și ochii spre cer, a rostit benedicțiunea, a rupt pâinile și le-a dat discipolilor; iar ei le-au împărțit oamenilor. Toți au mâncat și s-au săturat; apoi au adunat resturile în douăsprezece coșuri. Cei care mâncaseră erau aproximativ cinci mii de bărbați, fără femei(le) și copii(i care erau împreună cu ei). Apoi, în scurt tip, Isus a obligat pe discipolii Săi să intre în barcă și să traverseze marea înaintea Lui, ajungând pe malul opus. În acest timp, El urma să ofere celor veniți, ocazia să se întoarcă acasă. După ce au plecat ei, Isus S-a urcat pe munte să Se roage. Se înnoptase și El era singur acolo. În acest timp, barca era înconjurată de valuri în mijlocul mării, pentru că vântul sufla din direcția opusă deplasării lor. Spre dimineață, Isus a venit la ei mergând pe mare. Când L-au văzut mergând pe apă, discipolii Lui s-au speriat și au zis: „Este o fantomă!” Și din cauza fricii, au țipat. Isus le-a zis imediat: „Curaj! Nu vă speriați! Eu sunt!” Petru I-a zis: „Doamne, dacă Tu ești, atunci ordonă-mi să vin la Tine pe apă!” Isus i-a zis: „Vino!” Petru a coborât și a început să meargă pe apă spre Isus. Dar când a constatat că vântul bătea cu mare intensitate, i-a fost frică; și fiindcă începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!” Isus a întins mâna imediat și l-a prins, zicându-i: „Nu ai fost suficient de curajos. Credința ta este superficială!” După ce au urcat în barcă, vântul nu a mai bătut. Cei care erau în barcă, au venit să se închine înaintea lui Isus și I-au zis: „Tu ești adevăratul Fiu al lui Dumnezeu!” După ce au traversat marea, au venit în zona Ghenezaret. Oamenii din acea localitate care cunoșteau pe Isus, au anunțat în toate zonele învecinate despre venirea Lui și au adus la El pe toți bolnavii. Ei Îl rugau să le permită numai să se atingă de marginea de jos a hainelor Sale. Și toți câți s-au atins, s-au vindecat.

Matei 14:1-36 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

Irod era, în vremea ‘ceea, Cârmuitor, peste Iudeea. Despre Iisus, a auzit, Căci multe i s-au povestit. „Este Ioan Botezătorul” – A zis el, către slujitorul Său, într-o zi – „a înviat! Așa poate fi explicat Felul în care-a săvârșit Toate câte mi-ai povestit.” Irod e cel ce l-a închis, Pentru că el – Ioan – a zis: „Nu poți să iei femeia asta, Fiindcă ea este nevasta Lui Filip – frate-tău!” Astfel, Despre Irodiada, el Vorbise, și știa oricine – Chiar și Irod – că nu e bine Să-i fie soață, când soț are. Irod, de-aceea, să-l omoare, Ar fi dorit, dar se temea De-ntreg norodul ce credea Cum că Ioan e proroc mare. Când, ziua de aniversare, Irod, cu fast, și-a celebrat, Încântătoare, a dansat – Spre admirația pleiadei De oaspeți – a Irodiadei Fată. Irod, cu jurământ, Făgădui că, pe pământ, O să îi dea orice-i va cere. Atunci, la a maică-si vrere, Îi spuse lui Irod: „Să-mi dai, Al lui Ioan cap. Să îl tai, Și-ntr-o tipsie-l vreau adus!” S-a întristat Irod. De spus, N-a spus nimic, căci a jurat; Ci doar poruncă el a dat, Când își chemase slujitorul: „Vreau, lui Ioan Botezătorul, Capul să-i tai! Să-mi fie-adus!” I-au tăiat capul și l-au pus Pe-o farfurie, când l-au dat Fetei. Aceasta l-a luat, Și mamei i l-a dăruit. Discipolii lui au venit – Ai lui Ioan – și i-au luat Trupul și-apoi, l-au îngropat. Când a aflat că a murit Ioan, Iisus, trist, S-a suit Într-o corabie, pornind Către pustiu, singur fiind. Noroadele au auzit Că a plecat și au ieșit De prin cetăți și, pe uscat, În mare grabă, L-au urmat. Când din corabie-a ieșit Și spre mulțime a privit, Iisus a fost înduioșat, Iar pe bolnavi, i-a vindecat. Se înserase. La Iisus, Discipolii au mers și-au spus: „Pustiu, locul acesta este; S-a înserat și trebuiește Să lași norodul să se ducă Și, de mâncare, să-și aducă.” „De-aceasta, nu vă-ngrijorați! Voi, de mâncare, să le dați!” Ei ziseră: „Oare, glumești? Avem cinci pâini doar, și doi pești!” „Aduceți totu-aici!” – le-a spus, Discipolilor Săi, Iisus. Noroadelor, le-a poruncit Ca jos să stea. Când a primit Pâinea și peștii, le-a luat, Apoi le-a binecuvântat, Dându-le ucenicilor Să le împartă la popor. Toți cei prezenți s-au săturat, Iar după masă-au ridicat Douăsprezece coșuri pline Cu rămășițele de pâine. Au fost, atuncea, săturați, Un număr de cinci mii bărbați, Fără a trece-n rândul lor Și numărul femeilor Cu-ai lor copii, care erau Acolo și Îl ascultau. Pe ucenicii Săi, Iisus, În acea seară chiar, i-a pus Să ia corabia și-apoi, Să se întoarcă înapoi, În locul de unde-au plecat, Iar El, norodul, l-a lăsat Să meargă unde a dorit. Ca să se roage, S-a suit Pe munte. Noaptea s-a lăsat, Iar El, singur, acolo-a stat. În acest timp, corabia, Furtunii care se-ntețea, A trebuit să-i facă față. Deodată, înspre dimineață, Cei din corabie-au zărit, În negură – nedefinit – Ceva, ca și o arătare, Care venea, la ei, pe mare. Era Iisus. Când L-au văzut, S-au îngrozit căci au crezut Că o nălucă le-a adus Furtuna. Însă, El le-a spus: „Nu vă speriați! Ci îndrăzniți, Căci Eu sunt!” Ei priveau uimiți, Când Petru-a zis: „Dacă Tu ești, Doamne, atunci, să poruncești, Pe apă, ca să vin, la Tine!” Iisus răspunse-ndată: „Bine. Hai, vin-o!” Petru, hotărât, Din barca lor, a coborât Și-apoi, pe mare, a umblat, Asemeni ca și pe uscat. Simțind, însă, vântul cel tare, S-a-nspăimântat și-atunci, în mare, Prinse ușor să se scufunde. Uimit, privi spre locul unde Era Iisus, și-nspăimântat, „Mă scapă, Doamne!” – a strigat, Fiind în gura morții prins. Iisus, îndată, a întins Mâna, din valuri l-a săltat, Și-n urmă, El a cuvântat: „Slab credincios, te-ai dovedit. Spune-Mi, de ce te-ai îndoit?” Când, în corabie, intrară, Vânturi și valuri încetară. Toți cei prezenți au alergat La Domnul, I s-au închinat Și-au zis, privind la fața Lui: „Tu ești chiar Fiul Domnului!” Trecură marea. S-au oprit Într-un ținut ce-a fost numit Locul Ghenezaretului. Cei de prin partea locului – Care-L știură pe Iisus – Au răspândit vestea și-au spus Și împrejur – deci tuturor – Să vină, cu bolnavii lor. Mulți, dintre cei care erau Bolnavi, atât doar Îl rugau, Să-i lase, haina, să-I atingă Și astfel, boala să-și învingă. Cei care s-au apropiat, De haina Lui, s-au vindecat.

Matei 14:1-36 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

În acel timp, tetrarhul Iród a auzit despre faima lui Isus și le spunea slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. El a înviat din morți; de aceea puterea minunilor este în el”. Căci Iród, prinzându-l pe Ioan, îl legase și-l aruncase în închisoare din cauza Irodiádei, soția lui Fílip, fratele său. Căci Ioan îi spusese: „Nu-ți este permis să o ai”. Deși voia să-l ucidă, se temea de mulțime, pentru că îl considera ca profet. Dar, fiind ziua de naștere a lui Iród, fiica Irodiádei a dansat în mijloc și i-a plăcut atât de mult lui Iród, încât i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere. Dar ea, convinsă de mama ei, i‑a zis: „Dă-mi aici, pe tavă, capul lui Ioan Botezătorul!”. Regele s‑a întristat, dar din cauza jurământului și a comesenilor, a poruncit să‑i fie dat și a trimis ca să-l decapiteze pe Ioan în închisoare. Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, care i l-a dus mamei sale. Discipolii lui, venind, i-au luat trupul și l-au înmormântat. Apoi au venit și i-au spus lui Isus. Când a auzit Isus, a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu și izolat; aflând, mulțimile l-au urmat pe jos din cetăți. Coborând, [Isus] a văzut o mare mulțime, i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii. La lăsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spunând: „Locul este pustiu și ora e deja târzie. Dă drumul mulțimilor ca, mergând prin sate, să-și cumpere de mâncare!”. Dar Isus le‑a zis: „Nu-i nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce!”. Ei însă i‑au spus: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești”. Atunci le-a zis: „Aduceți-mi-le aici!”. Poruncind mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat privirea spre cer, a mulțumit, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulțimilor. Au mâncat toți și s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăți, au strâns douăsprezece coșuri pline. Iar cei care au mâncat erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii. Îndată i-a zorit pe discipoli să urce în barcă și să meargă înaintea lui pe țărmul [celălalt], până ce el va fi dat drumul mulțimilor. După ce a dat drumul mulțimilor, s-a urcat pe munte singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur. Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stádii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă. Pe la straja a patra din noapte, [Isus] a venit la ei umblând pe mare. Văzându‑l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă și, de frică, au început să strige. Dar Isus le-a vorbit îndată: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeți!”. Atunci Petru, răspunzând, i-a zis: „Doamne, dacă ești tu, poruncește să vin la tine pe apă!”. El i-a zis: „Vino!”. Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă și a venit spre Isus. Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat și, pentru că a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!”. Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „[Om] cu puțină credință, de ce te-ai îndoit?”. Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat, iar cei care se aflau în barcă s-au prosternat [înaintea] lui, spunând: „Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu”. După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezarét. Când l-au recunoscut, oamenii din ținutul acela au trimis veste în toată împrejurimea aceea și i-au adus la el pe toți bolnavii. Îi cereau voie să-i atingă chiar și numai ciucurii hainei și toți cei care o atingeau erau vindecați.

Matei 14:1-36 Noua Traducere Românească (NTR)

În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit despre faima lui Isus și le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!“. Căci Irod, după ce a pus mâna pe Ioan, l-a legat și l-a pus în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său, deoarece Ioan îi zicea: „Nu-ți este permis s-o ai de soție!“. Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet. Însă, la sărbătorirea zilei de naștere a lui Irod, fata Irodiadei a dansat înaintea invitaților și i-a plăcut lui Irod, așa că el i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere. Îndemnată de mama ei, ea i-a zis: „Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!“. Regele s-a întristat, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, a poruncit să-i fie dat capul și a trimis un călău să-l decapiteze pe Ioan în închisoare. Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar aceasta i l-a dus mamei sale. Ucenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul și l-au înmormântat. Apoi s-au dus și L-au anunțat pe Isus. Când a auzit aceasta, Isus S-a retras de acolo într-o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar mulțimile, auzind lucrul acesta, L-au urmat pe jos din cetățile lor. Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni; I s-a făcut milă de ei și i-a vindecat pe cei bolnavi. Când s-a făcut seară, ucenicii Lui s-au apropiat, zicând: ‒ Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. Lasă mulțimile să se ducă prin sate ca să-și cumpere mâncare. Însă Isus le-a zis: ‒ Nu au nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce! Ei I-au răspuns: ‒ N-avem aici decât cinci pâini și doi pești. El le-a zis: ‒ Aduceți-le aici, la Mine. După ce a poruncit ca mulțimile să fie așezate pe iarbă, în grupuri, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulțimilor. Ei au mâncat cu toții și s-au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimiturile rămase. Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbați, în afară de femei și de copii. Imediat după aceea, Isus i-a grăbit pe ucenici să se urce în barcă și să traverseze marea înaintea Lui, în timp ce El va trimite mulțimile acasă. După ce a trimis mulțimile acasă, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să Se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii de țărm și era lovită de valuri, pentru că vântul era împotrivă. În a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare. Când ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o stafie!“. Și au țipat de frică. Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: ‒ Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți! Petru, răspunzându-I, a zis: ‒ Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape. Isus i-a zis: ‒ Vino! Petru a coborât din barcă și a început să umble pe ape și să vină la Isus. Dar când a văzut că vântul este puternic, i s-a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat, zicând: ‒ Doamne, salvează-mă! Isus a întins imediat mâna, l-a apucat și i-a zis: ‒ Puțin credinciosule! De ce te-ai îndoit? După ce s-au urcat în barcă, vântul a încetat. Cei din barcă I s-au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“. După ce au trecut marea, au ajuns la țărm, în Ghenezaret. Când oamenii din locul acela L-au recunoscut pe Isus, au trimis vorbă în întreaga vecinătate și i-au adus astfel la El pe toți cei ce erau bolnavi. Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți care s-au atins au fost vindecați.

Matei 14:1-36 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

În vremea aceea, cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus și a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el.” Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase și-l pusese în temniță din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ți este îngăduit s-o ai de nevastă.” Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un proroc. Dar, când se prăznuia ziua nașterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeților și a plăcut lui Irod. De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere. Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!” Împăratul s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor sale și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. Și a trimis să taie capul lui Ioan în temniță. Capul a fost adus într-o farfurie și dat fetei, care l-a dus la mama sa. Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat și s-au dus de au dat de știre lui Isus. Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieșit din cetăți și s-au luat după El pe jos. Când a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea și a vindecat pe cei bolnavi. Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare.” „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus; „dați-le voi să mănânce.” Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini și doi pești.” Și El le-a zis: „Aduceți-i aici la Mine!” Apoi a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor. Toți au mâncat și s-au săturat și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de firimituri. Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor. După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase, și El era singur acolo. În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o nălucă!” Și, de frică, au țipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!” „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!” „Vino!”, i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” Și, după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. Oamenii din locul acela, care cunoșteau pe Isus, au trimis să dea de știre în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii. Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți s-au atins s-au vindecat.