După ce a terminat aceste cuvântări adresate poporului, Isus S-a dus în Capernaum. Sclavul foarte apreciat al unui centurion, era bolnav și aproape de moarte. Auzind vorbindu-se despre Isus, centurionul a trimis la El pe niște (bătrâni) reprezentanți ai iudeilor ca să Îl solicite să vină și să îi vindece sclavul. Ajungând la Isus, aceștia au insistat cu rugămintea lor, zicând: „Merită să îi faci acest bine; pentru că iubește națiunea noastră și el (este cel care) ne-a construit sinagoga!” Isus a plecat împreună cu ei. Dar când încă nu se depărtase (mult) de casă, prietenii centurionului au venit la Isus și I-au transmis următorul mesaj din partea acestuia: „Stăpâne, nu Te mai deranja să vii la mine acasă, pentru că nu merit (acest favor). Datorită acestui fapt, nici nu am venit eu personal la Tine. Consider că este suficient să pronunți (doar) un cuvânt pentru ca sclavul meu să se facă sănătos! Îți propun acest lucru, pentru că și eu, care sunt subordonat autorității, o exercit în relația cu soldații din subordinea mea. Astfel, când zic unuia «Du-te!», se duce. Când ordon altuia «Vino!», vine; iar când spun sclavului meu «Fă cutare lucru!», execută ce i-am cerut.” Auzind aceste cuvinte, Isus a fost surprins de mesajul centurionului. Apoi S-a întors spre mulțimea de oameni care Îl urma și a zis: „Să știți că nici chiar în Israel nu am găsit o credință atât de mare!” Când s-au întors cei trimiși (la Isus), au constatat că sclavul (centurionului) devenise sănătos. Într-o altă zi, Isus S-a dus într-un oraș numit Nain. Era urmat de discipoli și de o mare mulțime de oameni. Când s-au apropiat de poarta orașului, au văzut mulți oameni care ieșeau din el ca să participe la înmormântarea singurului fiu al unei femei văduve. El a văzut-o, I-a fost milă de ea și i-a zis: „Nu (mai) plânge!” Apoi S-a apropiat și s-a atins de sicriu; iar cei care îl duceau, s-au oprit. El a zis: „Tinere, cu tine vorbesc: ridică-te!” Cel care fusese mort, s-a ridicat și a început să vorbească. Iar Isus l-a dat înapoi mamei lui. Toți au experimentat un sentiment de frică, L-au glorificat pe Dumnezeu și au zis: „A apărut un mare profet între noi!” și „Dumnezeu Își ajută poporul Său!” Iar vestea despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea și în toate localitățile din jur. Discipolii lui Ioan i-au relatat și lui despre toate aceste lucruri. Atunci el și-a trimis la Isus pe doi dintre discipoli cu următoarea întrebare: Tu ești Acela care urma să vină (după mine), sau să așteptăm pe altul? Când s-au prezentat în fața lui Isus, aceștia I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, vrând să știe: Tu ești Acela despre care a spus că va veni (după el), sau să așteptăm pe altul?” Chiar atunci, Isus tocmai vindecase pe mulți de infirmități, de boli, de influență demonică și de orbire. Ca răspuns, Isus le-a zis: „Duceți-vă la Ioan și relatați-i ce ați văzut și ce ați auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați, surzii aud, morții învie și săracilor li se predică Vestea Bună. Acela care nu are dubii cu privire la identitatea Mea, este un om fericit!” După ce au plecat cei trimiși de Ioan, Isus a început să vorbească mulțimilor de oameni despre el, zicând: „Ce ați vrut să vedeți când ați mers în deșert? O trestie care se îndoaie când bate vântul? Sau oare ce credeați că veți găsi acolo? Un om îmbrăcat în haine frumoase? Cei care poartă asemenea haine și care trăiesc o viață de lux, sunt în palatele regilor. Ce sperați (totuși) să vedeți? Un profet?! Da, vă asigur că ați văzut mai mult decât un profet! El este cel despre care s-a scris: «Îți voi trimite înainte pe mesagerul Meu; și el Îți va pregăti drumul.». Să știți că Ioan este mai mare decât oricare om care s-a născut vreodată din femeie! Totuși, cel mai mic în Regatul lui Dumnezeu, este mai mare decât el. Și apoi, toți acei oameni care l-au auzit pe Ioan, printre care erau chiar și colectori de impozite, au recunoscut că Dumnezeu are dreptate, acceptând botezul administrat de el. Dar fariseii și învățătorii legii (mozaice) au refuzat planul lui Dumnezeu pentru ei, respingând botezul lui.