Apoi Isus S-a dus pe celălalt mal al Mării Galileeii care se mai numea și Marea Tiberiadei. După El venea o mare mulțime de oameni, pentru că vedea minunile pe care le făcea cu cei bolnavi. Isus a urcat pe munte împreună cu discipolii Săi și stătea acolo. Se apropia timpul Paștelor, care era sărbătoarea iudeilor. Isus a văzut venind spre El o mare mulțime de oameni. Atunci a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâini ca să mănânce toți aceștia?” I-a pus această întrebare ca să îl testeze; pentru că (oricum) știa ce intenționa să facă. Filip I-a răspuns: „Din pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de dinari, nu ar putea ajunge nici câte puțin pentru fiecare dintre ei!” Andrei, frate cu Simon Petru și care era unul dintre discipolii Săi, I-a zis: „Există aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce reprezintă acestea pentru atâți oameni?” Isus a zis: „Spuneți oamenilor să stea jos.” În acea zonă era multă iarbă, pe care s-au așezat aproape cinci mii de bărbați. Isus a luat pâinile, I-a mulțumit lui Dumnezeu și le-a împărțit discipolilor care la rândul lor, le-au împărțit celor care stăteau jos. În mod asemănător, le-a dat și din pești cât a dorit fiecare. După ce s-au săturat, Isus a zis discipolilor Săi: „Strângeți tot ce a rămas, ca să nu se piardă nimic.” După ce au mâncat toți, au adunat resturile de la cele cinci pâini de orz (inițiale) și au umplut cu ele douăsprezece coșuri. Când au văzut ce minune făcuse Isus, acei oameni ziceau: „Suntem siguri că acesta este Profetul care urma să apară în lume!” Pentru că știa despre intenția lor de a-L face rege cu forța, Isus S-a dus din nou pe munte singur. Când s-a înserat, discipolii Lui au venit la marginea mării. Apoi au urcat într-o barcă și traversau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase și Isus încă nu venise la ei. Sufla cu intensitate semnificativă un vânt care agita marea. După ce au vâslit aproximativ douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de barcă. Atunci s-au speriat. Dar Isus le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!” Doreau deci să Îl ia în barcă și au ajuns în scurt timp în locul spre care se deplasau. Mulțimea de oameni care rămăsese pe celălalt mal, observase că acolo era numai o barcă și că Isus nu urcase în ea împreună cu discipolii Săi, ci că ei plecaseră singuri cu ea. A doua zi sosiseră alte bărci din Tiberiada în apropiere de locul unde mâncaseră ei pâinea după ce Isus Îi mulțumise lui Iahve. Când au văzut mulțimile de oameni că nici Isus și nici discipolii Lui nu erau acolo, s-au urcat în acele bărci și s-au dus la Capernaum ca să Îl caute. Când L-au găsit pe celălalt mal, I-au zis: „Învățătorule, când ai venit aici?” Isus le-a răspuns: „Vă asigur că Mă căutați nu pentru că v-au impresionat minunile pe care le-ați văzut, ci pentru că ați mâncat până v-ați săturat din acele pâini! Lucrați nu pentru mâncarea care se alterează, ci pentru aceea care rămâne pentru viața eternă și pe care v-o va da Fiul Omului; pentru că El a fost marcat cu sigiliul Tatălui care este Însuși Dumnezeu.” Ei I-au zis: „Ce să facem ca să realizăm lucrările pe care ni le cere Dumnezeu?” Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care Dumnezeu dorește să o faceți, este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El.” Ei L-au întrebat: „Prin ce minune ne poți demonstra că avem motive să credem în Tine? Ce vei face? Strămoșii noștri au mâncat mană în deșert, așa cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer.»” Isus le-a zis: „Vă asigur că nu Moise v-a dat adevărata pâine din cer; ci ea vă este dată de Tatăl Meu. Pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer și care oferă lumii viața.” Ei I-au zis: „Doamne, dă-ne mereu această pâine!” Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine, nu va ajunge flămând niciodată; și cine crede în Mine, nu va fi niciodată însetat. Dar v-am precizat că deja M-ați văzut; și tot nu credeți. Toți cei pe care mi-i dă Tatăl, vor ajunge la Mine. Și nu voi da afară pe nimeni dintre cei care vin la Mine! Am coborât din cer ca să fac nu ce vreau Eu, ci să satisfac dorința Celui care M-a trimis. Iar El dorește să nu pierd pe nimeni dintre toți cei pe care Mi i-a dat, ci să îi învii la sfârșit(ul lumii). Dorința Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El, să aibă viața eternă; iar Eu, în ziua de la sfârșit, îl voi învia.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
