După acestea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileei, adică Marea Tiberiadei. O mare mulțime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea peste cei bolnavi. Isus a urcat pe munte și S-a așezat acolo cu ucenicii Lui. Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
Când Isus Și-a ridicat ochii și a văzut că vine la El o mare mulțime de oameni, l-a întrebat pe Filip:
‒ De unde să cumpărăm pâini, ca să mănânce oamenii aceștia?
Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, căci El știa ce urmează să facă.
Filip I-a răspuns:
‒ Pâinile pe care le putem cumpăra cu două sute de denari nu le sunt de ajuns nici măcar ca să primească fiecare câte puțin!
Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
‒ Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atât de mulți?
Isus a zis:
‒ Puneți oamenii să se așeze!
În locul acela era multă iarbă. Prin urmare, oamenii s-au așezat, ei fiind în număr de aproape cinci mii. Atunci Isus a luat pâinile și, după ce a mulțumit, le-a împărțit celor ce se așezaseră. De asemenea, le-a dat și din pești cât au vrut.
Când s-au săturat, le-a zis ucenicilor Săi:
‒ Adunați firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic.
Le-au adunat deci și au umplut douăsprezece coșnițe cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.
Când au văzut oamenii acest semn pe care l-a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul Care urma să vină în lume!“. Atunci Isus, știind că au de gând să vină să-L ia cu forța ca să-L facă rege, S-a retras din nou înspre munte, doar El singur.
Când s-a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, s-au urcat într-o barcă și au pornit să traverseze marea spre Capernaum. Se făcuse deja întuneric și Isus încă nu venise la ei, iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic. După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de barcă, și li s-a făcut frică. El însă le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!“. Atunci ei au dorit să-L ia în barcă. Și barca a ajuns imediat la țărmul spre care se îndreptau.
În ziua următoare, mulțimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă și că Isus nu Se urcase în barcă cu ucenicii Săi, ci ucenicii plecaseră singuri. De asemenea, și alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulțumiri. Când cei din mulțime au văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s-au urcat ei înșiși în bărci și s-au dus la Capernaum ca să Îl caute pe Isus.
Când L-au găsit, de cealaltă parte a mării, I-au zis:
‒ Rabbi , când ai venit aici?
Isus le-a răspuns și a zis:
‒ Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat. Lucrați nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul Omului. Căci pe El Și-a pus pecetea Dumnezeu Tatăl!
Atunci ei L-au întrebat:
‒ Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?
Isus a răspuns și le-a zis:
‒ Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe Care L-a trimis El.
Drept urmare, ei L-au întrebat:
‒ Ce semn faci Tu, deci, ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? Strămoșii noștri au mâncat mană în deșert, așa cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer“.
Atunci Isus le-a zis:
‒ Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din Cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine din Cer. Căci Pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din Cer și dă lumii viață.
Ei I-au zis:
‒ Domnule, dă-ne întotdeauna această pâine!
Isus le-a răspuns:
‒ Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată! Dar v-am spus că M-ați văzut, și nu credeți. Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu-l voi alunga niciodată afară. Căci M-am coborât din Cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis. Și voia Celui Ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de pe urmă. Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.
Bible App
Bible App for Kids
