Faptele apostolilor 10:1-11

În Cezareea exista un om numit Cornelius. El era centurion într-o unitate militară numită „Italiana” care era formată din cel puțin cinci sute de soldați. Acest om era religios și manifesta reverență față de Dumnezeu împreună cu toți ceilalți membrii ai familiei lui. El făcea multe binefaceri și totdeauna se ruga lui Dumnezeu. În timpul celei de-a noua ore a zilei, el a văzut clar într-o viziune cum un înger al lui Dumnezeu a intrat la el și i-a zis: „Cornelius!” Atunci el s-a uitat fix la înger, s-a speriat și a zis: „Ce se întâmplă, Doamne?” Iar îngerul i-a zis: „Rugăciunile și binefacerile tale sunt cunoscute de Dumnezeu; și El le-a apreciat. Acum trimite niște oameni în localitatea Iope, de unde trebuie să îl chemi la tine pe Petru care se mai numește și Simon. El locuiește în gazdă la un om numit Simon tăbăcarul, care are casa lângă mare. Acel Petru îți va spune ce trebuie să faci.” Imediat după ce a plecat îngerul de la el, Cornelius a chemat pe doi dintre subordonații lui; și împreună cu un soldat religios care era permanent la dispoziția lui, i-a trimis la Iope, după ce le-a relatat totul. A doua zi, când se apropiau ei de oraș, în a șasea oră a zilei, Petru s-a urcat pe acoperișul casei să se roage. I se făcuse foame și intenționa să mănânce. În timp ce i se pregătea mâncarea, el a avut o viziune: a văzut cerul deschis, de unde cobora spre pământ un vas care avea forma unei fețe de masă.