2 Cronici 20:20-37

S-au sculat dimineața devreme și au plecat spre deșertul Tecoa. Atunci când au plecat, Iehoșafat s-a ridicat și a zis: „Urmași ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului: ascultați-mă! Încredeți-vă în Dumnezeul vostru care se numește Iahve; și veți fi ajutați! Bazați-vă pe profeții Lui; și veți reuși!” Apoi s-a consultat cu poporul; și astfel i-a pus pe aceia care Îi cântau lui Iahve și pe cei care Îl lăudau îmbrăcați cu haine sfinte, să meargă înaintea celor înarmați și să zică: „Lăudați pe Iahve! Bunătatea Lui durează pentru eternitate!” În momentul în care au început să cânte și să Îl laude pe Iahve, El a organizat o ambuscadă împotriva coaliției care se formase din amoniți, din moabiți și din locuitori din muntele Seir – veniți împotriva locuitorilor din teritoriul numit Iuda – și toți au fost învinși. Amoniții și moabiții au luptat împotriva locuitorilor din Seir ca să îi distrugă și să îi anihileze. Când au terminat cu locuitorii din Seir, au venit rapid unii împotriva altora; și s-au distrus între ei. Când oamenii din teritoriul numit Iuda au ajuns pe înălțimea de unde puteau vedea deșertul și au privit spre mulțimea dușmanilor, au constatat că acolo erau numai corpuri moarte care zăceau pe pământ. Niciunul nu scăpase. Iehoșafat și poporul lui s-au dus și au adunat prada. Ei au găsit printre corpurile moarte multe bunuri, haine și vase valoroase. Au luat atât de multe, încât nu le-au putut duce (pe toate). Au avut nevoie de trei zile ca să adune prada; pentru că era foarte multă. În a patra zi s-au strâns cu toții în valea Beraca. Acolo L-au binecuvântat pe Iahve. Astfel, au pus acelei văi numele Beraca; și așa i-a rămas numele până astăzi. Apoi, toți bărbații din teritoriul numit Iuda și din Ierusalim au plecat și s-au întors la Ierusalim cu bucurie, mergând cu Iehoșafat în fața lor – pentru că Iahve îi înveselise din cauza victoriei împotriva dușmanilor lor. Au intrat în Ierusalim cântând cu harpe, cu lire și cu goarne; și au mers spre casa lui Iahve. Când au auzit că Iahve s-a luptat cu dușmanii lui Israel, teroarea lui Dumnezeu a venit peste toate regatele celorlalte țări. Astfel, regatul lui Iehoșafat a beneficiat de liniște; și Dumnezeul pe care Îl slujea, i-a dat pace cu toate popoarele din jurul țării lui. Iehoșafat a guvernat în teritoriul numit Iuda. El avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege; și a guvernat la Ierusalim douăzeci și cinci de ani. Mama lui se numea Azuba și era fiica lui Șilhi. El a avut comportamentul tatălui lui numit Asa; și nu a deviat deloc de la modelul oferit de el; ci a făcut ce era corect în relația lui cu Iahve. Totuși, înălțimile nu au fost desființate, iar poporul tot nu și-a atașat (în totalitate) inima de Dumnezeul strămoșilor lui. Celelalte fapte ale lui Iehoșafat – de la începutul guvernării lui și până la sfârșitul ei – au fost scrise în „Cronicile lui Iehu”, fiul lui Hanani. Ele au fost incluse în „Cartea regilor poporului Israel”. După un timp, Iehoșafat – regele din teritoriul numit Iuda – s-a aliat cu Ahazia – regele teritoriului numit Israel – cel care s-a făcut vinovat de nedreptate. A făcut alianță cu el ca să construiască niște corăbii pe care intenționau să le folosească pentru deplasarea pe apă spre Tarșiș. Au construit acele corăbii la Ețion-Gheber. Atunci Eliezer din Mareșa – fiul lui Dodava – a profețit împotriva lui Iehoșafat, zicând: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazia, Iahve îți va distruge lucrarea!” Acele corăbii au fost rupte; și nu au mai reușit să navigheze până la Tarșiș.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu 2 Cronici 20:20-37