S-au sculat dimineață și au pornit înspre deșertul Tekoa. La plecarea lor, Iehoșafat s-a ridicat și a zis:
„Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ascultați-mă! Credeți în DOMNUL, Dumnezeul vostru, și veți fi întăriți! Credeți în profeții Lui și veți reuși!“.
După ce s-a sfătuit cu poporul, i-a pus pe cei ce Îi cântau DOMNULUI și-L lăudau îmbrăcați în haine sfinte să iasă înaintea celor înarmați și să zică:
„Mulțumiți DOMNULUI,
căci în veac ține îndurarea Lui!“.
În clipa când au început să cânte și să aducă laudă, DOMNUL a pus o ambuscadă împotriva fiilor lui Amon, a Moabului și a celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda, și aceștia din urmă au fost învinși. Fiii lui Amon și ai lui Moab s-au ridicat împotriva locuitorilor din muntele Seir ca să-i dea spre nimicire și să-i distrugă. Când au terminat cu locuitorii din Seir, s-au repezit unii la alții și s-au nimicit între ei.
Când cei din Iuda au ajuns pe înălțimea de unde puteau zări deșertul și s-au uitat înspre mulțimea de dușmani, iată că acolo erau numai cadavre zăcând pe pământ; niciunul nu scăpase. Iehoșafat și poporul lui s-au dus și au adunat prada. Ei au găsit printre cadavre o mulțime de bunuri, haine și vase prețioase, și au luat atât de multe, încât nu le-au putut duce. Au avut nevoie de trei zile să adune prada, căci era foarte multă. În ziua a patra, s-au strâns cu toții în Valea Beraca, unde L-au binecuvântat pe DOMNUL. De aceea au numit locul acela Valea Beraca, și așa i-a rămas numele până în ziua de azi.
Apoi, toți bărbații din Iuda și din Ierusalim au plecat și s-au întors la Ierusalim cu bucurie, avându-l pe Iehoșafat în fruntea lor, căci DOMNUL îi înveselise, dându-le victorie împotriva dușmanilor lor. Au intrat în Ierusalim cântând din harfe, din lire și din trâmbițe și s-au dus înspre Casa DOMNULUI.
Groaza lui Dumnezeu a venit peste toate regatele celorlalte țări, când au auzit că DOMNUL S-a luptat cu dușmanii lui Israel. Prin urmare, regatul lui Iehoșafat a avut parte de liniște, și Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.
Așadar, Iehoșafat a domnit peste Iuda. El avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și cinci de ani. Mama lui se numea Azuba și era fata lui Șilhi. El a umblat pe căile tatălui său, Asa, și nu s-a abătut de la ele, făcând ce este drept înaintea ochilor DOMNULUI. Totuși, înălțimile n-au fost îndepărtate, iar poporul tot nu și-a îndreptat inima spre Dumnezeul strămoșilor lor. Celelalte fapte ale lui Iehoșafat, cele dintâi și cele de pe urmă, au fost scrise în „Cronicile lui Iehu“, fiul lui Hanani, care au fost incluse în „Cartea regilor lui Israel“.
După o vreme, Iehoșafat, regele lui Iuda, s-a aliat cu Ahazia, regele lui Israel, ale cărui fapte erau rele. S-a aliat cu el ca să construiască niște corăbii ce urmau să navigheze la Tarșiș. Au construit corăbiile la Ețion-Gheber. Atunci, Eliezer din Mareșa, fiul lui Dodava, a profețit împotriva lui Iehoșafat, zicând: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazia, DOMNUL îți va sfărâma lucrarea!“. Corăbiile au fost sfărâmate și n-au mai reușit să plece spre Tarșiș.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
