Referitor la ce mi-ați scris, răspunsul meu este acesta: ar fi (mai) bine pentru un bărbat să nu se căsătorească. Dar având în vedere faptul că în acest caz există pericolul imoralității sexuale, fiecare bărbat să aibă soția lui; și fiecare femeie să aibă soțul ei. Soțul să își îndeplinească față de soția lui datoria referitoare la relațiile intime dintre ei; și soția să aibă aceeași atitudine față de soț. Vă cer acest lucru pentru că (în acest aspect) nu soția este stăpâna corpului ei, ci soțul. În același timp, nici soțul nu este stăpânul corpului lui, ci soția. Să nu vă refuzați unul altuia îndeplinirea datoriei de soț în ce privește relațiile intime, exceptând cazul în care ați decis împreună ca pentru un (scurt) timp să vă dedicați [postului și] rugăciunii. Apoi, ca să evitați ispita Satanei care exploatează lipsa voastră de autocontrol, să aveți din nou relațiile sexuale (normale). Ce v-am spus acum, nu reprezintă o poruncă din partea mea, ci mi-am permis să vă fac o sugestie. De fapt, eu aș vrea ca toți oamenii să fie (fără partener de căsnicie) ca mine. Dar fiecare are darul lui, oferit de Dumnezeu. Astfel, unul are acest dar, iar altul are alt dar. Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână necăsătoriți – exact cum sunt eu. Dar dacă nu se pot opune nevoii de a avea relații sexuale cu cineva de sex opus, să se căsătorească! Este mai bine să procedeze așa, decât să fie chinuiți de această necesitate. Pentru cei căsătoriți, nu eu sunt cel care vă poruncește, ci chiar Stăpânul: soția să nu se despartă de soțul ei. Dacă se desparte, să rămână fără bărbat sau să revină la soțul ei și să se împace cu el. Și nici soțul nu trebuie să divorțeze de soția lui. Pentru ceilalți nu am ceva deja poruncit de Stăpân, ci vă spun eu cum să procedați. Dacă un frate are soția necredincioasă și ea dorește să trăiască în continuare cu el, să nu divorțeze. Și dacă soțul necredincios al unei femei (credincioase) dorește să trăiască în continuare cu ea, să nu divorțeze de el. Soțul care nu este credincios, este „sfințit” prin soția lui (credincioasă); iar soția necredincioasă este „sfințită” prin soțul ei care este un frate (credincios). Dacă acest lucru nu ar fi adevărat, copiii voștri nu ar fi curați; dar astfel ei sunt „sfinți”! Dacă partenerul necredincios vrea să divorțeze, poate să facă acest lucru. În această situație, fratele sau sora nu (mai) sunt legați (prin obligația de a-și îndeplini datoria de soț față) de fostul partener. Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. Mă adresez acum soției: de fapt, ce garanție ai că îți vei salva soțul (necredincios)? Același lucru este valabil și pentru soț: știi oare cu certitudine că îți vei salva soția (care este necredincioasă)? Totuși, fiecare să trăiască rămânând în locul pe care i l-a desemnat Dumnezeu. Aceasta este porunca pe care am dat-o tuturor comunităților de creștini. De exemplu, dacă cineva era circumcis atunci când a fost chemat, să nu ascundă acest lucru. Dacă altcineva nu era circumcis când a fost chemat, să nu se (mai) circumcidă. A fi sau a nu fi circumcis, nu reprezintă nimic semnificativ. Ce contează este practicarea ascultării de poruncile lui Dumnezeu! Fiecare ar trebui să rămână așa cum era atunci când a fost chemat de Dumnezeu. Dacă erai sclav atunci când ai fost chemat, să nu te neliniștești din cauza acestui statut. Dar dacă poți, folosește oportunitatea de a deveni om liber. Cel care era sclav atunci când a fost chemat, a devenit liber în relația lui cu Stăpânul. Iar cel care avea statutul de om liber când a fost chemat, a devenit sclavul lui Cristos! Voi ați fost cumpărați cu un preț. Refuzați să deveniți sclavi ai (doctrinelor) oamenilor! Fraților, indiferent de statutul pe care l-a avut fiecare când a fost chemat, să rămâneți sub autoritatea lui Dumnezeu! Referitor la virgine, nu am vreo poruncă din partea Stăpânului (pe care El să fi dat-o). Dar pentru că în raportul meu cu voi am statutul de om credibil căruia Stăpânul i-a dat posibilitatea să beneficieze de mila Sa, vă dau un sfat. Consider că având în vedere necazurile acestor vremuri, este mai bine pentru fiecare să rămână la fel ca până acum. Vreau să spun că dacă ești căsătorit, nu trebuie să divorțezi; iar dacă ești necăsătorit, nu trebuie să îți cauți soție. Dar dacă te căsătorești, nu păcătuiești. Și dacă o fată virgină se căsătorește, nu comite păcat. Totuși, cei doi care formează astfel o familie în aceste vremuri, se vor confrunta cu necazurile specifice vieții de pe pământ; iar eu doresc să vă conving să le evitați. Fraților, vreau să spun că timpul aproape a expirat; și în consecință, cei care sunt căsătoriți ar trebui să trăiască la fel ca atunci când nu ar fi căsătoriți. Cei care plâng, ar trebui să se comporte ca și cum acest lucru nu ar fi adevărat pentru ei; cei care se bucură, ar trebui să procedeze ca cei care nu au această stare sufletească; iar cei care cumpără anumite lucruri, trebuie să trăiască exact ca atunci când nu ar fi proprietarii de drept ai lor. Cei care se folosesc de anumite lucruri ale lumii, ar trebui să se comporte ca atunci când ele nu ar avea importanță pentru ei. De fapt, lumea împreună cu specificul ei de acum, reprezintă ceva efemer. Eu vreau ca voi să trăiți fără să vă complicați viața. Un bărbat necăsătorit, este preocupat de lucrurile Stăpânului; și astfel, va urmări să înțeleagă ce trebuie să facă pentru a fi agreat de El. Dar cel căsătorit este preocupat cu lucrurile specifice lumii; și urmărește să placă soției lui. Astfel, interesele lui sunt împărțite. În mod asemănător, femeia necăsătorită și cea care este virgină, se preocupă cu lucrurile Stăpânului, urmărind sfințenia atât din punct de vedere fizic, cât și în spirit. Dar femeia căsătorită este preocupată cu lucrurile lumii; și astfel, urmărește (și) să fie agreată de soțul ei. Vă spun aceste lucruri având ca scop nu impunerea de (noi) restricții, ci binele vostru; pentru ca să trăiți într-o dedicare fără rezerve față de Stăpân. Dar dacă cineva consideră că nu este corect să rămână logodit peste limita maximă admisibilă, să procedeze cum vrea. Nu păcătuiește prin faptul că se căsătorește! Dar oricine nu are asemenea obligație (determinată de logodnă) și a decis în urma convingerilor din inima lui să se abțină din punct de vedere sexual și să nu se căsătorească, procedează bine. Deci (în aceste circumstanțe) cine se căsătorește cu logodnica lui, face un lucru bun; iar cine nu se căsătorește, face un lucru și mai bun! O femeie rămâne obligatoriu soția bărbatului cu care este căsătorită, atât timp cât trăiește el. Dar dacă îi moare soțul, ea este liberă să se recăsătorească cu cine dorește, cu condiția ca cei doi să aparțină Stăpânului. Dar ar fi mult mai fericită dacă ar rămâne văduvă. Aceasta este părerea mea; și cred că și eu am Spiritul lui Dumnezeu.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
