1 Corinteni 7:1-40

Partajează

1 Corinteni 7:1-40 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)

Și despre cele ce mi-ați scris: este bine pentru om să nu se atingă de femeie. Totuși, ca să evite curvia, fiecare bărbat să aibă soția lui, și fiecare femeie să aibă propriul ei soț. Soțul să dea soției bunăvoința datorată; și tot așa și soția, soțului. Soția nu are putere asupra propriului ei trup, ci soțul; și la fel, nici soțul nu are putere asupra propriului său trup, ci soția. Să nu vă privați unul de celălalt, decât doar prin înțelegere pentru un timp, ca să vă dăruiți postului și rugăciunii; și să vă împreunați din nou ca nu cumva să vă ispitească Satan din cauza lipsei voastre de autocontrol. Dar spun aceasta prin permisiune, nu prin poruncă. Fiindcă aș dori ca toți oamenii să fie întocmai ca mine. Dar fiecare are propriul lui dar din Dumnezeu, unul într-un fel, și altul altfel. De aceea le spun celor necăsătoriți și văduvelor: Este bine pentru ei dacă rămân întocmai ca mine. Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; fiindcă este mai bine să se căsătorească decât să ardă. Iar celor căsătoriți le poruncesc nu eu, ci Domnul: Soția să nu se despartă de soț. Dar chiar dacă se desparte, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul ei; și soțul să nu divorțeze de soția lui. Dar celorlalți le spun eu, nu Domnul: Dacă vreun frate are o soție ce nu crede, și ea se mulțumește să locuiască cu el, să nu divorțeze de ea; Și femeia care are un soț ce nu crede, și el se mulțumește să locuiască cu ea, să nu îl părăsească. Fiindcă soțul care nu crede este sfințit prin soție, și soția care nu crede este sfințită prin soț; altfel, copiii voștri sunt necurați; dar acum sunt sfinți. Dar dacă cel ce nu crede se desparte, să se despartă. Un frate sau o soră nu este în robie în astfel de cazuri, dar Dumnezeu ne-a chemat la pace. Fiindcă ce știi tu, soție, dacă îți vei salva soțul? Sau ce știi tu, soțule, dacă îți vei salva soția? Totuși, așa cum Dumnezeu a împărțit fiecăruia, așa cum Domnul a chemat pe fiecare, așa să umble. Și așa rânduiesc în toate bisericile. Este cineva chemat fiind circumcis? Să nu se facă necircumcis. Este cineva chemat în necircumcizie? Să nu se circumcidă. Circumcizia nu este nimic, și necircumcizia nu este nimic, ci ținerea poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare să rămână în aceeași chemare în care a fost chemat. Ești chemat, să fii rob? Nu te neliniști de aceasta; dar dacă poți fi făcut liber, mai degrabă folosește-te de aceasta. Fiindcă cel ce este chemat în Domnul, să fie rob, este un eliberat al Domnului; tot așa și cel ce este chemat, să fie liber, este rob al lui Cristos. Voi sunteți cumpărați cu un preț; nu vă faceți robi ai oamenilor. Fiecare, fraților, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână cu Dumnezeu. Cât despre fecioare și feciori, nu am poruncă de la Domnul; totuși îmi dau sfatul, ca unul ce am obținut milă de la Domnul să fiu credincios. De aceea presupun că aceasta este bine, din cauza strâmtorării prezente, spun că este bine pentru om să fie așa. Ești legat de soție? Nu căuta să fii dezlegat. Ești dezlegat de soție? Nu căuta soție. Dar și dacă te căsătorești, nu ai păcătuit; și dacă fecioara se căsătorește, nu a păcătuit. Totuși astfel de oameni vor avea necaz în carne; dar eu vă cruț. Dar spun aceasta, fraților, timpul este scurt; rămâne ca și cei ce au soții să fie ca și cum nu ar avea; Și cei ce plâng, ca și cum nu ar plânge; și cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; și cei ce cumpără, ca și cum nu ar stăpâni; Și cei ce folosesc această lume, ca și cum nu ar abuza de ea; fiindcă înfățișarea acestei lumi trece. Dar aș dori ca voi să fiți fără grijă. Cel necăsătorit se îngrijește de lucrurile care aparțin Domnului, cum să placă Domnului; Dar cel căsătorit se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă soției. Tot așa între soție și fecioară este diferență. Cea necăsătorită se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă deopotrivă în trup și în duh; dar cea căsătorită se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă soțului. Iar aceasta o spun spre folosul vostru; nu ca să arunc un laț asupra voastră, ci pentru ceea ce este frumos și ca să serviți Domnului fără distragere. Dar dacă cineva gândește că se poartă necuvenit față de fecioara lui, dacă trece de floarea vârstei ei și nevoia o cere, să facă ce voiește, nu păcătuiește, să se căsătorească. Totuși, cel ce stă neclintit în inima lui, neavând constrângere, și are putere peste propria lui voință și a hotărât astfel în inima lui că își va păstra fecioara, bine face. Astfel, cel ce dă în căsătorie bine face, iar cel ce nu dă în căsătorie mai bine face. Soția este legată prin lege cât timp trăiește soțul ei; dar dacă soțul ei moare, este liberă să se căsătorească cu cine voiește, numai în Domnul. Dar după sfatul meu, este mai fericită dacă rămâne așa; și gândesc că și eu am Duhul lui Dumnezeu.

1 Corinteni 7:1-40 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)

Cât despre cele ce mi-aţi scris, „dacă este bine pentru bărbat să nu se atingă de femeie”, eu spun că pentru a împiedica desfrânarea, fiecare bărbat să-şi aibă soţia lui şi fiecare femeie să-şi aibă soţul ei. Bărbatul să-şi împlinească datoria faţă de soţie şi, la fel, şi femeia faţă de soţ. Femeia nu mai este ea stăpână pe trupul ei, ci soţul; la fel, nici bărbatul nu mai este el stăpân pe trupul lui, ci soţia. Să nu vă lipsiţi unul de altul, afară numai dacă vă înţelegeţi mai dinainte, pentru o vreme, ca să vă îndeletniciţi cu rugăciunea. După aceea însă, să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă ispitească Satana din cauza neînfrânării voastre. Aceasta o spun însă ca pe un sfat, nu ca pe o poruncă. Eu aş vrea ca orice om să fie ca mine; dar fiecare are darul de la Dumnezeu în felul lui, unul într-un fel, altul altfel. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine dacă vor rămâne ca mine. Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. Celor ce s-au căsătorit le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia să nu se despartă de soţ! Iar dacă s-a despărţit, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei. Şi bărbatul la fel: să nu-şi lase soţia. Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă vreun frate are o soţie necredincioasă şi aceasta vrea să locuiască împreună cu el, să nu se despartă de ea. Şi femeia, dacă are un soţ necredincios, iar acesta vrea să locuiască împreună cu ea, să nu se despartă de soţ. Pentru că bărbatul necredincios se sfinţeşte prin soţie şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin soţul credincios. Altfel copiii voştri ar fi necuraţi. Acum însă ei sunt sfinţi. Iar dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în astfel de împrejurări fratele sau sora nu mai sunt legaţi; pentru că Dumnezeu ne-a chemat la pace. Şi ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui soţul? Sau tu, bărbatule, dacă îţi vei mântui soţia? Dar fiecare să rămână în starea pe care i-a rânduit-o Dumnezeu şi în care l-a chemat. Eu aşa poruncesc în toate Bisericile. Cine e chemat în starea de circumcis, să nu se ascundă; cine e chemat în starea de necircumcis, să nu se circumcidă. Pentru că circumcizia nu înseamnă nimic şi, la fel, nici necircumcizia nu înseamnă nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare să rămână în starea aceea, în care a fost şi chemat. Ai fost chemat în starea de rob? Nu te îngrijora! Dar dacă poţi ajunge liber, foloseşte-te de toate mijloacele! Pentru că cel chemat de Domnul în starea de rob este un eliberat al Domnului şi, la fel, şi cel chemat în starea de om liber este un rob al lui Hristos. Aţi fost cumpăraţi cu mare preţ: nu intraţi în robie la oameni! Fiecare în ce stare a fost chemat, fraţilor, în acea stare să stea lângă Dumnezeu! Despre fecioare nu am poruncă de la Domnul, dar vă dau sfatul meu, ca unul de care s-a îndurat Domnul ca să fiu vrednic de crezare. Judecând după lipsurile din ziua de azi, cred că este mai bine ca omul să rămână aşa cum este. Dacă eşti legat de o soţie, nu căuta să te desparţi. Dacă nu eşti legat de femeie, nu căuta femeie. Dacă însă te vei căsători, nu greşeşti. Dacă fecioara se căsătoreşte, nu greşeşte. Numai că aceştia vor avea de suferit în trup, iar eu vreau să vă cruţ. Fraţilor, spun aceasta pentru că s-a apropiat clipa: deci, cei care au soţii să fie ca şi cum nu ar avea, cei care plâng, ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar stăpâni, iar cei ce se folosesc de lume, ca şi cum nu s-ar folosi de lume. Pentru că felul vieţii lumii acesteia va trece. Şi, de aceea, eu aş vrea ca voi să fiţi feriţi de îngrijorări. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să îi placă Domnului. Cel căsătorit însă se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţiei, şi astfel este împărţit. Femeia nemăritată şi fecioara se îngrijesc de cele ale Domnului, ca să fie sfinte şi cu trupul şi cu duhul, dar cea măritată se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţului. Vă spun lucrurile acestea pentru folosul vostru, nu ca să vă întind vreo cursă, ci ca să trăiţi în orânduială frumoasă şi să Îl slujiţi bine pe Domnul, cu toată inima, neabătuţi. Iar dacă socoteşte cineva că e nepotrivit ca fecioara lui, dacă trece de floarea vârstei, să rămână fecioară, să facă aşa cum va crede, căci dacă o căsătoreşte, nu păcătuieşte. Însă cel care stă hotărât în inima sa şi nu se simte în nevoie, şi are deplină stăpânire peste voinţa sa, şi judecă în inima lui ca să-şi păstreze fecioara, bine va face. Astfel, cel ce îşi căsătoreşte fecioara sa, bine face, iar cel ce nu o căsătoreşte, şi mai bine face. Femeia este legată câtă vreme trăieşte soţul ei, iar dacă soţul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, dar numai în Domnul. Însă, după părerea mea, este mai fericită dacă va rămâne aşa, necăsătorită. Şi socotesc că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

1 Corinteni 7:1-40 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)

Cu privire la lucrurile despre care mi‑ați scris, eu cred că este bine pentru om să nu se atingă de femeie. Totuși, din pricina desfrâului, fiecare bărbat să‑și aibă soția lui și fiecare femeie să‑și aibă soțul ei! Soțul să‑și împlinească față de soție datoria de soț și tot așa să facă și soția față de soț! Soția nu este stăpână pe trupul ei, ci soțul ei. Tot astfel, nici soțul nu este stăpân peste trupul lui, ci soția lui. Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți decât de comun acord, pentru o vreme, ca să vă îndeletniciți [cu postul și] cu rugăciunea, apoi să fiți iarăși împreună, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre! Lucrul acesta îl spun ca un sfat, nu ca o poruncă. Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într‑un fel, altul într‑altul. Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei dacă rămân ca mine. Dar, dacă nu se înfrânează, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă! Celor căsătoriți le poruncesc nu eu, ci Domnul: soția să nu se despartă de soț! (Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu soțul ei!) Și nici soțul să nu‑și lase soția! Celorlalți le zic eu, nu Domnul: dacă un frate are o soție necredincioasă și ea este de acord să trăiască mai departe cu el, să nu se despartă de ea! Și dacă o femeie are un soț necredincios și el este de acord să trăiască mai departe cu ea, să nu se despartă de soțul ei! Căci soțul necredincios este sfințit prin soția [credincioasă] și soția necredincioasă este sfințită prin fratele credincios; altminteri, copiii voștri ar fi necurați, dar, de fapt, sunt sfinți. Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în astfel de împrejurări fratele nu este legat, și nici sora: Dumnezeu ne‑a chemat să trăim în pace. Căci ce știi tu, femeie, dacă îți vei mântui soțul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui soția? Încolo, fiecare să trăiască după cum i‑a făcut Domnul parte și după cum l‑a chemat Dumnezeu! Aceasta este rânduiala pe care am așezat‑o în toate bisericile. Dacă cineva a fost chemat pe când era circumcis, să nu‑și ascundă semnele circumciziei! Dacă cineva a fost chemat pe când era necircumcis, să nu se circumcidă! Circumcizia nu înseamnă nimic și lipsa circumciziei nu înseamnă nimic; importantă este păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare să rămână în starea în care era când a fost chemat! Ai fost chemat când erai rob? Nu te îngrijora, dar, dacă poți să ajungi liber, folosește prilejul! Căci robul chemat în Domnul este un eliberat al Domnului. Tot astfel, cel liber care a fost chemat este un rob al lui Hristos. Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți robi oamenilor! Fiecare, fraților, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat! Cu privire la feciori și fecioare n‑am o poruncă de la Domnul. Le dau însă un sfat, fiindcă am primit de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare. Consider că este bine astfel, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru om să rămână cum este. Ești legat de o soție? Nu căuta dezlegare! Nu ești legat de o soție? Nu căuta soție! Dar nici dacă te însori nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar unii ca aceștia vor avea necazuri pământești, iar eu aș vrea să vă cruț. Ce spun eu, fraților, este că vremea s‑a scurtat: de acum încolo, cei care au soții să fie ca și cum n‑ar avea; cei ce plâng, ca și cum n‑ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s‑ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n‑ar stăpâni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s‑ar folosi de ea, căci chipul lumii acesteia trece! Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cel necăsătorit se îngrijește de lucrurile Domnului, cum să placă Domnului. Dar cel căsătorit se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă soției, și este împărțit. Atât femeia nemăritată, cât și fecioara se îngrijesc de lucrurile Domnului, ca să fie sfinte și cu trupul, și cu duhul, dar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să‑i placă soțului. Spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă întind o capcană, ci pentru ceea ce este frumos și ca să‑I puteți sluji Domnului fără piedici. Dacă cineva crede că se comportă rușinos față de trupul său fecior, dacă este sub presiunea instinctului și așa trebuie să fie, să facă ce vrea: nu greșește, să se căsătorească. Dar cine stă ferm în inima sa și nu este sub presiune, ci are stăpânire asupra propriei voințe și așa a hotărât în inima sa – să‑și păstreze trupul fecior – bine va face. Astfel, cine își dă în căsătorie trupul fecior bine face, și cine nu și‑l dă mai bine face. O femeie este legată [de lege] câtă vreme îi trăiește soțul; dar dacă‑i moare soțul, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai să fie în Domnul. Dar mai fericită va fi dacă rămâne așa cum este, după părerea mea. Și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.

1 Corinteni 7:1-40 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)

Cu privire la lucrurile despre care mi-ați scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. Totuși, din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei. Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria de soț; și tot așa să facă și nevasta față de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea; apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință; nu fac din el o poruncă. Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. Celor neînsurați și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine. Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. Celor căsătoriți le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. (Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Și nici bărbatul să nu-și lase nevasta. Celorlalți le zic eu, nu Domnul: dacă un frate are o nevastă necredincioasă și ea voiește să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. Și dacă o femeie are un bărbat necredincios și el voiește să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă, și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altminteri, copiii voștri ar fi necurați, pe când acum sunt sfinți. Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legați: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. Căci ce știi tu, nevastă, dacă îți vei mântui bărbatul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui nevasta? Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a așezat Domnul și în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care am așezat-o în toate bisericile. Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur nu este nimic, și netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. Ai fost chemat când erai rob? Să nu te neliniștești de lucrul acesta, dar dacă poți să ajungi slobod, folosește-te! Căci robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului. Tot așa, cel slobod care a fost chemat este un rob al lui Hristos. Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor! Fiecare, fraților, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat! Cât despre fecioare, n-am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare. Iată dar ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână așa cum este. Ești legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat! Nu ești legat de o nevastă? Nu căuta nevastă! Însă, dacă te însori, nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar ființele acestea vor avea necazuri pământești, și eu aș vrea să vi le cruț. Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste să fie ca și cum n-ar avea; cei ce plâng, ca și cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul lumii acesteia trece. Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cine nu este însurat se îngrijește de lucrurile Domnului, cum ar putea să-I placă Domnului. Dar cine este însurat se îngrijește de lucrurile lumii, cum să-i placă nevestei. Tot așa, între femeia măritată și fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă și cu trupul, și cu duhul, iar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să-i placă bărbatului ei. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laț, ci pentru ceea ce este frumos și ca să-I puteți sluji Domnului fără piedici. Dacă crede cineva că este rușinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei, și nevoia cere așa, să facă ce vrea – nu păcătuiește: să se mărite. Dar cine a luat o hotărâre tare și nu este nevoit, ci este slobod să lucreze cum vrea, și a hotărât în inima lui s-o păstreze pe fiica sa fecioară face bine. Astfel, cine își mărită fata bine face, și cine n-o mărită mai bine face. O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăiește bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea – numai în Domnul. Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne așa cum este. Și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.

1 Corinteni 7:1-40 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)

Referitor la ce mi-ați scris, răspunsul meu este acesta: ar fi (mai) bine pentru un bărbat să nu se căsătorească. Dar având în vedere faptul că în acest caz există pericolul imoralității sexuale, fiecare bărbat să aibă soția lui; și fiecare femeie să aibă soțul ei. Soțul să își îndeplinească față de soția lui datoria referitoare la relațiile intime dintre ei; și soția să aibă aceeași atitudine față de soț. Vă cer acest lucru pentru că (în acest aspect) nu soția este stăpâna corpului ei, ci soțul. În același timp, nici soțul nu este stăpânul corpului lui, ci soția. Să nu vă refuzați unul altuia îndeplinirea datoriei de soț în ce privește relațiile intime, exceptând cazul în care ați decis împreună ca pentru un (scurt) timp să vă dedicați [postului și] rugăciunii. Apoi, ca să evitați ispita Satanei care exploatează lipsa voastră de autocontrol, să aveți din nou relațiile sexuale (normale). Ce v-am spus acum, nu reprezintă o poruncă din partea mea, ci mi-am permis să vă fac o sugestie. De fapt, eu aș vrea ca toți oamenii să fie (fără partener de căsnicie) ca mine. Dar fiecare are darul lui, oferit de Dumnezeu. Astfel, unul are acest dar, iar altul are alt dar. Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână necăsătoriți – exact cum sunt eu. Dar dacă nu se pot opune nevoii de a avea relații sexuale cu cineva de sex opus, să se căsătorească! Este mai bine să procedeze așa, decât să fie chinuiți de această necesitate. Pentru cei căsătoriți, nu eu sunt cel care vă poruncește, ci chiar Stăpânul: soția să nu se despartă de soțul ei. Dacă se desparte, să rămână fără bărbat sau să revină la soțul ei și să se împace cu el. Și nici soțul nu trebuie să divorțeze de soția lui. Pentru ceilalți nu am ceva deja poruncit de Stăpân, ci vă spun eu cum să procedați. Dacă un frate are soția necredincioasă și ea dorește să trăiască în continuare cu el, să nu divorțeze. Și dacă soțul necredincios al unei femei (credincioase) dorește să trăiască în continuare cu ea, să nu divorțeze de el. Soțul care nu este credincios, este „sfințit” prin soția lui (credincioasă); iar soția necredincioasă este „sfințită” prin soțul ei care este un frate (credincios). Dacă acest lucru nu ar fi adevărat, copiii voștri nu ar fi curați; dar astfel ei sunt „sfinți”! Dacă partenerul necredincios vrea să divorțeze, poate să facă acest lucru. În această situație, fratele sau sora nu (mai) sunt legați (prin obligația de a-și îndeplini datoria de soț față) de fostul partener. Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. Mă adresez acum soției: de fapt, ce garanție ai că îți vei salva soțul (necredincios)? Același lucru este valabil și pentru soț: știi oare cu certitudine că îți vei salva soția (care este necredincioasă)? Totuși, fiecare să trăiască rămânând în locul pe care i l-a desemnat Dumnezeu. Aceasta este porunca pe care am dat-o tuturor comunităților de creștini. De exemplu, dacă cineva era circumcis atunci când a fost chemat, să nu ascundă acest lucru. Dacă altcineva nu era circumcis când a fost chemat, să nu se (mai) circumcidă. A fi sau a nu fi circumcis, nu reprezintă nimic semnificativ. Ce contează este practicarea ascultării de poruncile lui Dumnezeu! Fiecare ar trebui să rămână așa cum era atunci când a fost chemat de Dumnezeu. Dacă erai sclav atunci când ai fost chemat, să nu te neliniștești din cauza acestui statut. Dar dacă poți, folosește oportunitatea de a deveni om liber. Cel care era sclav atunci când a fost chemat, a devenit liber în relația lui cu Stăpânul. Iar cel care avea statutul de om liber când a fost chemat, a devenit sclavul lui Cristos! Voi ați fost cumpărați cu un preț. Refuzați să deveniți sclavi ai (doctrinelor) oamenilor! Fraților, indiferent de statutul pe care l-a avut fiecare când a fost chemat, să rămâneți sub autoritatea lui Dumnezeu! Referitor la virgine, nu am vreo poruncă din partea Stăpânului (pe care El să fi dat-o). Dar pentru că în raportul meu cu voi am statutul de om credibil căruia Stăpânul i-a dat posibilitatea să beneficieze de mila Sa, vă dau un sfat. Consider că având în vedere necazurile acestor vremuri, este mai bine pentru fiecare să rămână la fel ca până acum. Vreau să spun că dacă ești căsătorit, nu trebuie să divorțezi; iar dacă ești necăsătorit, nu trebuie să îți cauți soție. Dar dacă te căsătorești, nu păcătuiești. Și dacă o fată virgină se căsătorește, nu comite păcat. Totuși, cei doi care formează astfel o familie în aceste vremuri, se vor confrunta cu necazurile specifice vieții de pe pământ; iar eu doresc să vă conving să le evitați. Fraților, vreau să spun că timpul aproape a expirat; și în consecință, cei care sunt căsătoriți ar trebui să trăiască la fel ca atunci când nu ar fi căsătoriți. Cei care plâng, ar trebui să se comporte ca și cum acest lucru nu ar fi adevărat pentru ei; cei care se bucură, ar trebui să procedeze ca cei care nu au această stare sufletească; iar cei care cumpără anumite lucruri, trebuie să trăiască exact ca atunci când nu ar fi proprietarii de drept ai lor. Cei care se folosesc de anumite lucruri ale lumii, ar trebui să se comporte ca atunci când ele nu ar avea importanță pentru ei. De fapt, lumea împreună cu specificul ei de acum, reprezintă ceva efemer. Eu vreau ca voi să trăiți fără să vă complicați viața. Un bărbat necăsătorit, este preocupat de lucrurile Stăpânului; și astfel, va urmări să înțeleagă ce trebuie să facă pentru a fi agreat de El. Dar cel căsătorit este preocupat cu lucrurile specifice lumii; și urmărește să placă soției lui. Astfel, interesele lui sunt împărțite. În mod asemănător, femeia necăsătorită și cea care este virgină, se preocupă cu lucrurile Stăpânului, urmărind sfințenia atât din punct de vedere fizic, cât și în spirit. Dar femeia căsătorită este preocupată cu lucrurile lumii; și astfel, urmărește (și) să fie agreată de soțul ei. Vă spun aceste lucruri având ca scop nu impunerea de (noi) restricții, ci binele vostru; pentru ca să trăiți într-o dedicare fără rezerve față de Stăpân. Dar dacă cineva consideră că nu este corect să rămână logodit peste limita maximă admisibilă, să procedeze cum vrea. Nu păcătuiește prin faptul că se căsătorește! Dar oricine nu are asemenea obligație (determinată de logodnă) și a decis în urma convingerilor din inima lui să se abțină din punct de vedere sexual și să nu se căsătorească, procedează bine. Deci (în aceste circumstanțe) cine se căsătorește cu logodnica lui, face un lucru bun; iar cine nu se căsătorește, face un lucru și mai bun! O femeie rămâne obligatoriu soția bărbatului cu care este căsătorită, atât timp cât trăiește el. Dar dacă îi moare soțul, ea este liberă să se recăsătorească cu cine dorește, cu condiția ca cei doi să aparțină Stăpânului. Dar ar fi mult mai fericită dacă ar rămâne văduvă. Aceasta este părerea mea; și cred că și eu am Spiritul lui Dumnezeu.

1 Corinteni 7:1-40 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)

„Referitor la ce mi-ați scris, Iată ce aș avea de zis: Omul să nu se-atingă-i bine, De o femeie – după mine. Doresc, totuși, ca să se știe, Că doar din pricini de curvie – Ca să nu cadă în păcat – Să aibă oricare bărbat, Nevasta lui. De-asemenea, Orice femeia va avea, Bărbatul ei dar, negreșit. Cel care e căsătorit, Să-și facă a s-a datorie De soț, față de-a lui soție. Soața, apoi, față de el, Trebuie-a face tot la fel. Nevasta, peste trupul ei, Nu stăpânește – dragii mei – Ci stăpânește-al ei bărbat. La fel, cu soțul, s-a-ntâmplat: Nu-i el stăpânul trupului – Stăpână, e nevasta lui. Aminte dar, luați cu toți: De datoriile de soți, Nu vă lipsiți – fără-ndoială – Decât prin bună învoială, Când, postul, vreți să-l împliniți Și-n rugăciune, stăruiți. Apoi, să nu vă separați, Ci, iarăși, să vă-mpreunați, Ca nu cumva să reușească, Satana, să vă ispitească Din pricină că voi – din fire – Lipsiți sunteți, de stăpânire. Lucrul acesta, eu vi-l spun Cu-ngăduință; nu îl pun, Ca pe-o poruncă, pentru voi. Aș vrea, ca toți să fiți, apoi, Exact așa precum sunt eu. Dar știu că, de la Dumnezeu, Un dar, primește fiecare. Astfel, cu darul ce îl are, Unu-ntr-un fel are să fie, Altu-n alt fel o să se ție. Celor ce-s ne-nsurați, la voi – Și văduvelor, mai apoi – Le spun că este foarte bine Dacă rămân, așa, ca mine. De nu pot să se stăpânească, Atunci, să se căsătorească. Mai bine se căsătoresc, Decât să ardă-i sfătuiesc. Celor căsătoriți, nu eu Le poruncesc, ci Dumnezeu, Ca o nevastă, niciodat’, Să nu-și lase, al ei bărbat. (Femeia, care-i despărțită, Să se mărite, e oprită; Sau dacă, singură, nu-i place, Cu al ei soț să se împace.) La fel, bărbatul e oprit Ca, soața, să-și fi părăsit.” „La ceilalți, iată, le spun eu – Nu le vorbește Dumnezeu: Atuncea când un frate are, Alături, o soție, care, Necredincioasă, se vădește – Și dacă ea, cu el, voiește Ca, împreună, să trăiască – Acesta să n-o părăsească. Când un bărbat, femeia are Alăturea, drept soț – și care, Necredincios, se dovedește, Însă, bărbatul ei dorește Ca împreună să trăiască – Femeia să nu-l părăsească. Bărbatul cel necredincios, Sfințit este, neîndoios, Prin faptul că, nevasta lui E credincioasă, Domnului. La fel, e cu soția care Necredincioasă-i: și ea are A fi sfințită – dragii mei – Prin cel care-i bărbatul ei. Altfel, copiii voști’ – dragi frați – Ar fi, cu toții, necurați. Acum, însă – pentru părinți – Copiii voștri, toți, sunt sfinți. Când cel necredincios dorește Să se despartă, nu-l oprește Nimic, ci poate să o facă. În astă-mprejurare – dacă Așa dorește – negreșit, Nu va putea a fi oprit. Sora sau fratele, apoi, Nu sunt legați – să știți și voi. Căci poate, oare, ca să știe Aceea care e soție, Dacă, prin ea, nu-i socotit Și soțul ei, drept mântuit? Sau poate soțul ca să știe, Dacă, prin el, a lui soție Nu va ajunge socotită, Și ea, a fi drept mântuită?” „În colo, vreau ca fiecare Să își păstreze starea-n care A fost, de Domnul, așezat, Atuncea când a fost chemat. Aceasta e o rânduială, Pe care – fără îndoială – Eu, peste tot, am așezat-o Și, în Biserici, am lăsat-o. Dacă un om a fost chemat, Pe când era-mprejur tăiat, Va trebui ca, negreșit, Tăiat, să fie socotit. Dacă un om a fost chemat, Pe când fusese netăiat, Să nu se taie împrejur. Tăierea – printre cei din jur – Sau netăierea, eu vă zic Precum că nu este nimic. Poruncile lui Dumnezeu, Păzite trebuiesc, mereu, Căci importante, pe pământ, Numai cuvintele Lui sânt. De-aceea, spun că fiecare Rămâne-va-n acea chemare, În cari, ‘nainte, s-a aflat, Atuncea când a fost chemat. Ai fost chemat, când rob erai? Neliniște, tu să nu ai; Dar dacă poți, să folosești Prilejul, să te slobozești. Căci robul care e chemat, În Domnul, e considerat Un slobozit al Domnului. Cel slobod – cari, la rândul lui, Pe vremea când a fost chemat, Ca și om liber s-a aflat – Acum ajuns-a, ne-ndoios, Să fie rob al lui Hristos. Voi, cu un preț, dragii mei frați, Să știți, că fost-ați cumpărați; Deci, nu vă faceți, fraților, Acuma, robi, oamenilor. Ci voi rămâneți, tot mereu, Alăturea de Dumnezeu, În starea-n care v-ați aflat, În vremea-n care v-a chemat.” „În rândurile următoare, Vă scriu de fetele fecioare. Nu am porunci ca să le dau, Din partea Domnului, dar vreau, Ca totuși, să le-aduc un sfat, Ca unul care-a căpătat, Din partea Domnului, har, care Mă face vrednic de crezare. Iată, acum dar – după mine – Ceea ce cred că este bine: În aste vremi, de strâmtorare, Eu mă gândesc că, fiecare, Neîncetat, să se vegheze, Și-așa cum e, să se păstreze. De o nevastă, ești legat? Să nu-ncerci a fi dezlegat. Nu ești legat, de soața ta? Atunci – nevastă – nu-ți căta. Dacă te-nsori, n-ai să greșești, Pentru că nu păcătuiești; Și nici fecioara nu greșește, Atunci când se căsătorește. Știu că ființele acele, Necazuri, au să aibă ele; Căci dacă te căsătorești Ai și necazuri pământești. De-acestea, eu am încercat, Ca să vă cruț, prin al meu sfat. Iată ce vreau eu, fraților, Să vă spun vouă, tuturor: Așa precum am constatat, De-acuma, timpul s-a scurtat. Spun lucru-acesta, pentru cei Cari au soții, pentru ca ei, De-acum, să fie-asemenea, De parcă nici nu le-ar avea; Îl spun și pentru-aceia care, Acuma plâng, plini de-ntristare, Căci ca și cum n-ar plânge – ei – Să fie; îl spun pentru cei Care sunt plini de bucurie, Pentru ca ei, așa, să fie, De parcă nu s-ar bucura; Acel care va cumpăra Să fie-asemeni celui care, Nimic, în stăpânire, n-are; Îl spun celor cari folosesc Această lume, căci doresc A fi, de parcă n-ar putea, Folos, din lume, a avea. Căci chipul lumii – fraților – E un chip lesne trecător. Eu aș dori, însă, ca voi Să fiți fără de griji apoi. Cel care nu-i căsătorit, Să se-ngrijească, negreșit, De lucrurile Domnului, Spre-a fi, mereu, pe placul Lui. Însă vă spun: acel bărbat Care se află însurat, Va căuta, mereu, o cale, Spre-a-i fi pe plac, nevestei sale. Deosebire se arată, Între femeia măritată Și între cea cari, bunăoară, Se află-n stare de fecioară. Cea care nu s-a măritat, Va îngriji, neîncetat, De lucrurile Domnului – Voind a fi pe placul Lui – Cu trup și duh fiind, mereu, Sfântă, doar pentru Dumnezeu. Cea măritată, însă, este – De lucrurile lumi-aceste – Preocupată, ne-ncetat, Să-i placă la al ei bărbat. Aceste lucruri – după mine – Le-am spus doar, spre al vostru bine, Pentru că nu vreau, nicidecum, Ca să vă prind, în laț, acum. V-am spus, să știți că, e frumos, Să Îi slujiți, neîndoios – Fără de piedici – Domnului, Pentru a fi, pe placul Lui. Dar, dacă crede cineva, Că este rușinos, cumva, Ca fata pe cari el o are, Să treacă de a vârstei floare – Dacă nevoia așa cere – Să facă după a sa vrere, Pentru că nu păcătuiește, În caz că o căsătorește. Atuncea când cineva are Să ia o hotărâre tare – Și nu se simte nevoit, Căci este slobod, negreșit, Să facă după cum va vrea, Și-n inimă, o să își ia O hotărâre, bunăoară – De a-și păstra fata, fecioară, Poate să fie-ncredințat Că-i bine cum a procedat. Acuma, trebuie știut, Precum că bine a făcut Și cel ce și-a căsătorit Fata, căci nici el n-a greșit. Dar cel cari n-a fost obligat – Și fata, nu și-a măritat – Acela pare – după mine – Că a făcut, cu mult mai bine. Femeia care-i măritată, De-al ei bărbat, este legată, Neîncetat, de către Lege, Cât va trăi el – se-nțelege. Apoi – când soțul i-a murit – E liberă și – negreșit – Poate să se mărite iară, Însă, în Domnul, nu afară. Dar cred – după părerea mea – Precum că o să fie ea, Cu mult mai mult, mai fericită, Dacă apoi, nu se mărită, Ci va rămâne-așa cum este. V-am spus, acum, toate aceste – Căci după cum gândesc – și eu Am Duhul, de la Dumnezeu.”

1 Corinteni 7:1-40 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)

Referitor la cele ce mi le-ați scris, este bine ca omul să nu se atingă de femeie. Totuși, pentru a evita desfrânările, fiecare [soț] să-și aibă soția lui și fiecare [soție] să-și aibă soțul ei! Soțul să-și împlinească datoria față de soție, la fel și soția față de soț. Soția nu este stăpână pe propriul trup, ci soțul; la fel, nici soțul nu este stăpân pe propriul trup, ci soția. Să nu vă lipsiți unul de celălalt decât cu consimțământ, pentru un anumit timp, ca să vă dedicați rugăciunii și iarăși să fiți împreună, ca să nu vă ispitească Satàna din cauza nestăpânirii voastre. Vă spun lucrul acesta ca o îngăduință, nu ca o poruncă. Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, însă fiecare își are carisma proprie de la Dumnezeu, unul într-un fel, altul în alt fel. Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei dacă rămân ca mine. Dar dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. Celor căsătoriți le poruncesc, nu eu, ci Domnul: soția să nu se despartă de soț! Dar dacă se desparte, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul, iar soțul să nu-și lase soția! Celorlalți le spun eu, nu Domnul: dacă un frate are o soție necreștină și ea consimte să locuiască cu el, să nu o lase! Iar dacă o femeie are un soț necreștin și acesta consimte să locuiască cu ea, să nu-și lase soțul, căci soțul necreștin este sfințit prin soție, iar soția necreștină este sfințită prin frate; altfel, copiii voștri ar fi necurați, însă ei sunt sfinți. Dar dacă cel necreștin vrea să se despartă, să se despartă: în cazuri de acestea, fratele sau sora nu sunt legați. Dumnezeu v-a chemat la pace. Căci cum [poți să] știi, tu, soție, dacă îți vei mântui soțul? Sau cum poți ști, tu, soțule, dacă îți vei mântui soția? În afară de aceste cazuri, să umble fiecare așa cum i-a dat Domnul, așa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare! Astfel stabilesc eu în toate Bisericile. Cine a fost chemat pe când era circumcis să rămână așa; cine a fost chemat pe când era necircumcis să nu se circumcidă! Nici circumcízia nu înseamnă nimic și nici necircumcízia nu înseamnă nimic, ci numai observarea poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare să rămână în starea în care era când a fost chemat! Erai sclav când ai fost chemat? Nu te îngrijora! Dar dacă poți să devii liber, mai degrabă profită, căci sclavul chemat în Domnul este libertul Domnului, la fel cum cel liber care este chemat este sclavul Domnului. Voi ați fost cumpărați cu un preț mare. Nu deveniți sclavii oamenilor! Fraților, fiecare să rămână înaintea lui Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat! Cât despre fecioare, nu am nicio poruncă de la Domnul, însă le dau un sfat, ca unul care am primit de la Domnul [harul] de a fi vrednic de crezare. Eu cred că este bine, din cauza dificultății [timpului] de față, e bine ca omul să fie așa: ești legat de femeie, nu căuta să te desparți; nu ești legat de femeie, nu căuta femeie! Totuși, dacă te căsătorești, nu păcătuiești. Iar dacă o fecioară se căsătorește, nu păcătuiește. Dar aceștia vor avea suferințe în trupul lor. Eu însă vreau să vă cruț. Fraților, eu vă spun aceasta: timpul s-a scurtat. În rest, cei care au femeie să fie ca și cum nu ar avea, cei care plâng ca și cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca și cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca și cum nu ar poseda, cei care se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi! Căci figura acestei lumi trece. Eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cel care este necăsătorit se îngrijește de cele ale Domnului, cum să-i placă Domnului, însă cel care este căsătorit se îngrijește de cele ale lumii, cum să-i placă soției, și este împărțit. Tot așa și femeia necăsătorită, tot așa și fecioara se îngrijește de cele ale Domnului, ca să fie sfântă în trup și în duh, însă cea căsătorită se îngrijește de cele ale lumii, cum să-i placă bărbatului. Aceasta o spun spre avantajul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci pentru ceea ce este vrednic de cinste și conduce la Domnul, fără abatere. Dacă cineva crede că este o rușine dacă fecioara lui trece de floarea vârstei, și așa trebuie să fie, să facă ceea ce vrea. Nu păcătuiește. Ei să se căsătorească! Dar dacă cineva a hotărât în inima lui, cu tărie, fără să fie constrâns și are putere asupra propriei voințe și a judecat astfel în inima sa, să o păstreze fecioară, va face bine. Așa încât cel care își dă în căsătorie fecioara sa face bine, iar cel care nu o dă în căsătorie va face și mai bine. O femeie este legată cât timp îi trăiește bărbatul. Dar dacă îi moare bărbatul, este liberă să se căsătorească cu cine vrea, numai în Domnul. Însă, după părerea mea, ar fi mai fericită dacă ar rămâne așa. Cred că am și eu Duhul lui Dumnezeu.

1 Corinteni 7:1-40 Noua Traducere Românească (NTR)

Acum, cu privire la lucrurile pe care le-ați scris, „este bine ca bărbatul să nu se atingă de femeie“, totuși, având în vedere cazurile de preacurvie, fiecare soț să se culce cu propria sa soție, și fiecare soție să se culce cu propriul său soț. Soțul să-și împlinească datoria față de soție și, de asemenea, și soția față de soț. Soția nu este stăpână pe propriul său trup, ci soțul. Tot astfel, soțul nu este stăpân pe propriul său trup, ci soția. Să nu vă lipsiți unul de altul, decât prin înțelegere, pentru o vreme, pentru a vă dedica postului și rugăciunii, apoi să fiți din nou împreună, ca să nu vă ispitească Satan din cauza nestăpânirii voastre. Însă lucrul acesta îl spun ca pe o îngăduință, nu ca pe o poruncă. Eu doresc ca toți oamenii să fie așa cum sunt eu, însă fiecare are propriul dar de la Dumnezeu, unii de un fel, alții de alt fel. Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână așa cum sunt eu. Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorință. Celor căsătoriți le poruncesc – nu eu, ci Domnul – ca soția să nu se despartă de soțul ei (dar dacă s-a despărțit deja, atunci să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul ei), iar soțul să nu divorțeze de soția lui. Celorlalți vă spun eu, nu Domnul: dacă un frate are o soție necredincioasă și ea dorește să rămână cu el, să nu divorțeze de ea, iar dacă o femeie are soțul necredincios și el dorește să rămână cu ea, să nu divorțeze de soțul ei. Căci soțul necredincios este sfințit prin soția lui, iar soția necredincioasă este sfințită prin fratele. Altfel, copiii voștri ar fi necurați, dar acum sunt sfinți. Însă, dacă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de situații, fratele sau sora nu sunt legați. Dumnezeu v-a chemat la pace. Căci ce știi tu, soție, dacă-ți vei mântui soțul? Sau ce știi tu, soțule, dacă-ți vei mântui soția? Fiecare să trăiască așa cum i-a hotărât Domnul, așa cum l-a chemat Dumnezeu. Așa dau îndrumări în toate bisericile. Era cineva circumcis atunci când a fost chemat? Să rămână necircumcis! Era cineva necircumcis când a fost chemat? Să nu se circumcidă! Circumcizia nu este nimic și necircumcizia nu este nimic, ci ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este importantă. Fiecare să rămână în chemarea la care a fost chemat. Erai sclav când ai fost chemat? Nu te neliniști! Însă, dacă poți să ajungi liber, folosește acea ocazie! Căci sclavul chemat în Domnul este omul liber al Domnului. Tot astfel, cel care era liber când a fost chemat, este sclavul lui Cristos. Voi ați fost cumpărați cu un preț; nu deveniți sclavi ai oamenilor! Fiecare, fraților, să rămână lângă Dumnezeu așa cum era când a fost chemat! Cu privire la fecioare, n-am nicio poruncă de la Domnul, dar îmi spun părerea, ca unul care, prin mila Domnului, este demn de încredere. Eu cred că, din cauza necazului din prezent, este bine pentru om să rămână așa cum este. Ești legat de o soție? Nu căuta despărțirea! Nu ești legat de o soție? Nu căuta soție! Însă, dacă te căsătorești, nu păcătuiești. Iar dacă o fecioară se căsătorește, nu păcătuiește. Însă aceștia vor avea necazuri pământești, iar eu încerc să vă feresc de ele. Iată ce vreau să spun, fraților: timpul este scurt. De acum, cei ce au soții să fie ca și cum n-ar avea soții; cei ce plâng, ca și cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n-ar deține; iar cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi de ea pe deplin, căci chipul acestei lumi trece. Eu doresc să fiți fără griji. Cel necăsătorit este preocupat de lucrurile Domnului, de cum anume să-I placă Domnului. Dar cel căsătorit este preocupat de lucrurile lumii, de cum anume să-i placă soției, astfel că el este împărțit. Femeia necăsătorită sau fecioară este preocupată de lucrurile Domnului, ca să fie devotată atât cu trupul, cât și cu duhul. Dar cea căsătorită este preocupată de lucrurile lumii, de cum anume să-i placă soțului. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laț, ci ca să urmăriți ce este frumos și să puteți sta la dispoziția Domnului fără să fiți distrași de nimic. Însă, dacă cineva crede că se comportă nepotrivit față de logodnica sa fecioară, dacă ea a trecut de floarea vârstei și, astfel, el simte că este dator să se căsătorească cu ea, să facă ce dorește; nu păcătuiește. Ei pot să se căsătorească! Dar cine rămâne ferm convins în inima lui și nu este constrâns de nimic, ci are control asupra propriei voințe și a decis în inima lui s-o păstreze pe fecioară ca logodnică a sa, bine face. Așadar, cel ce se căsătorește cu logodnica sa fecioară, bine face, iar cel ce nu se căsătorește cu ea, mai bine face. O femeie este legată de soțul ei atât timp cât trăiește acesta, însă, dacă soțul ei moare, ea este liberă să se căsătorească cu cine dorește, numai în Domnul. Însă, după părerea mea, ar fi mult mai fericită dacă ar rămâne așa cum este. Și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.

1 Corinteni 7:1-40 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)

Cu privire la lucrurile despre care mi-ați scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. Totuși, din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei. Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria de soț și tot așa să facă și nevasta față de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință; nu fac din el o poruncă. Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. Celor neînsurați și văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine. Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. Celor căsătoriți, le poruncesc, nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. (Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Și nici bărbatul să nu-și lase nevasta. Celorlalți le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă și ea voiește să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. Și dacă o femeie are un bărbat necredincios și el voiește să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altminteri, copiii voștri ar fi necurați, pe când acum sunt sfinți. Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu este legat: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. Căci ce știi tu, nevastă, dacă îți vei mântui bărbatul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mântui nevasta? Încolo, fiecare să rămână în starea în care l-a așezat Domnul și în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care am așezat-o în toate Bisericile. Dacă cineva a fost chemat pe când era tăiat împrejur, să rămână tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe când era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur nu este nimic și netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. Ai fost chemat când erai rob? Să nu te neliniștești de lucrul acesta, dar, dacă poți să ajungi slobod, folosește-te. Căci robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului. Tot așa, cel slobod care a fost chemat este un rob al lui Hristos. Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor. Fiecare, fraților, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat. Cât despre fecioare, n-am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare. Iată dar ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână așa cum este. Ești legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu ești legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. Însă, dacă te însori, nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar ființele acestea vor avea necazuri pământești, și eu aș vrea să vi le cruț. Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste să fie ca și cum n-ar avea; cei ce plâng, ca și cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul lumii acesteia trece. Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cine nu este însurat se îngrijește de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot așa, între femeia măritată și fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă și cu trupul, și cu duhul, iar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laț, ci pentru ceea ce este frumos și ca să puteți sluji Domnului fără piedici. Dacă crede cineva că este rușinos pentru fata lui să treacă de floarea vârstei și nevoia cere așa, să facă ce vrea: nu păcătuiește, să se mărite. Dar cine a luat o hotărâre tare și nu este nevoit, ci este slobod să lucreze cum vrea, și a hotărât în inima lui să-și păstreze pe fiică-sa fecioară face bine. Astfel, cine își mărită fata bine face, și cine n-o mărită mai bine face. O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăiește bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul. Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne așa cum este. Și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.