Eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu având în vedere că vorbesc în alte limbi (nu în altă limbă!) mai mult decât voi toți. Dar când sunt în cadrul întrunirilor comunității creștinilor, pentru a-i învăța și pe alții, doresc să spun mai bine cinci cuvinte (inteligibile) la care să poată participa și mintea mea, decât să pronunț zece mii de cuvinte în altă limbă! Fraților, (prin ce faceți,) să nu vă comportați din punct de vedere intelectual ca niște copii! Vă cer să fiți copii în legătură cu răul; dar în gândire, să fiți maturi! În legea (mozaică) există un text în care citim că Iahve spune: „Voi vorbi acestui popor (evreu) prin intermediul altor limbi (decât ebraica) și prin cuvinte pe care le vor pronunța niște străini (față de poporul evreu). Dar chiar și în aceste condiții, ei(, evreii,) tot nu Mă vor asculta!” Deci limbile (diferite de ebraică) sunt un semn. Ele nu există pentru a arăta ceva celor credincioși, ci pentru a comunica ceva celor necredincioși (dintre evrei). Dar profeția nu este un semn destinat necredincioșilor (evrei), ci este util în acest scop credincioșilor (din orice națiune ar fi ei). Având în vedere ce tocmai am afirmat, să presupunem că vin unii între voi care nu pot înțelege ce se întâmplă acolo, sau care sunt dintre cei necredincioși. Și dacă toți cei care formează comunitatea voastră ar începe atunci să vorbească în alte limbi, oare nu vor crede cei care vă vizitează că sunteți nebuni? Dar dacă fiecare persoană din comunitatea voastră profețește atunci când ar veni între voi un necredincios sau unul care nu înțelege (semnificația vorbirii în alte limbi), cei care aparțin comunității celor credincioși vor lucra astfel împreună pentru acei vizitatori care vor constata că sunt mustrați și judecați de toți ceilalți. Fiecare va constata că i se vor descoperi secretele inimii lui; și va fi determinat să cadă la pământ, să se închine și să afirme: „Dumnezeu este în mod real între voi!”. Fraților, vă spun cum să procedați când vă adunați împreună. Dacă unul dintre voi dorește să participe cu un cântec, altul cu o învățătură iar altul cu o revelație, totul să se facă având ca scop edificarea spirituală a comunității de creștini. Acest principiu este valabil și atunci când unul dorește să participe cu un mesaj în altă limbă, iar altul cu interpretarea lui. Dacă sunt mai mulți care vorbesc în altă limbă, să vorbească pe rând, dar numai doi sau cel mult trei; iar un altul să interpreteze această vorbire a lor. Dar dacă nu există nimeni care poate să îi interpreteze vorbirea, cel care vrea să participe cu ea, să tacă atunci când este în comunitatea creștinilor; și să vorbească (în alt loc) numai lui însuși și lui Dumnezeu. Profeții să vorbească (pe rând) doi sau trei; iar ceilalți (din comunitate) să le analizeze profeția. Dacă unui profet care stă jos îi este dată o revelație, cel care vorbea, să tacă (lăsându-l pe celălalt să o prezinte comunității). Astfel, puteți să profețiți toți, dar pe rând; pentru ca toți să aibă posibilitatea să învețe și să fie încurajați. De fapt, spiritele profeților sunt sub controlul lor. Fac această afirmație având în vedere faptul că Dumnezeu nu este adeptul dezordinii, ci al armoniei. Iar acest aspect este specific tuturor comunităților sfinților. Astfel, femeile să tacă, menținând liniștea atunci când participă la întrunirile comunității (creștinilor); pentru că lor nu le este permis să vorbească, ci să fie ascultătoare – așa cum le cere și legea (mozaică). Dacă vor să înțeleagă ceva (care le este neclar), fiecare dintre aceste femei să întrebe acasă pe soțul ei; pentru că este rușine pentru o femeie să vorbească astfel în timpul când sunteți adunați. Oare voi sunteți cei de la care a plecat Cuvântul lui Dumnezeu (în întreaga lume)? Sau a ajuns el numai până la voi? Dacă vreunul dintre voi se consideră profet sau pretinde că este inspirat de Dumnezeu, ar trebui să realizeze că ce vă scriu eu, reprezintă o poruncă a Stăpânului. Dar dacă cineva nu acceptă acest lucru ignorându-ne, va fi și el ignorat. În concluzie, vă cer fraților ca aspirația voastră să fie profeția, fără să obstrucționați vorbirea în alte limbi. Dar totul să fie făcut cu decență, respectând principiul ordinii.