Zaharia 11:1-10

Deschide-ți porțile, Libanule, ca să-ți ardă focul cedrii! Gemi, chiparosule, căci cedrul a căzut, cei măreți au fost distruși. Gemeți, stejari din Bașan, căci pădurea cea deasă a fost doborâtă. Se aude geamătul păstorilor, căci le-a fost distrusă gloria. Se aude urletul puilor de lei, căci a fost distrusă mândria Iordanului. Așa vorbește DOMNUL Dumnezeul meu: „Păstorește turma care este pentru tăiere! Cei ce le cumpără, le taie și nu se simt vinovați, iar cei ce le vând, zic: «Binecuvântat să fie DOMNUL căci ne-am îmbogățit!». Nici chiar păstorii lor nu le cruță! Căci nu-i voi mai cruța pe locuitorii țării“, zice DOMNUL, „ci iată, îl voi da pe fiecare om pe mâna semenului său și pe mâna regelui său. Ei vor devasta țara, iar Eu n-o voi elibera din mâna lor“. Atunci am păstorit turma care era pentru tăiere, pentru negustorii de oi. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunăvoință“, iar pe celălalt l-am numit „Unire“ – și am păstorit turma. Într-o lună m-am descotorosit de cei trei păstori. Sufletul meu nu i-a mai răbdat, iar sufletul lor se scârbise și el de mine. Apoi am zis: „Nu vă voi mai păstori. Cea care urmează să moară, să moară. Cea care urmează să fie nimicită, să fie nimicită. Iar cele ce vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!“. Apoi mi-am luat toiagul numit „Bunăvoință“ și l-am rupt, ca să rup astfel legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele.