În ceasul acela, Isus a zis mulțimilor: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat? În fiecare zi ședeam în Templu și dădeam învățătură, dar n-ați pus mâna pe Mine! Însă toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeților“.
Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.
Atunci, cei ce au pus mâna pe Isus L-au adus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. Petru L-a urmat de departe până la curtea marelui preot. Apoi a intrat înăuntru și s-a așezat împreună cu gărzile, ca să vadă care va fi sfârșitul.
Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte, dar n-au găsit niciuna, deși veniseră mulți martori mincinoși.
La urmă, au venit doi care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu și să-l reconstruiesc în trei zile»“.
Marele preot s-a ridicat și L-a întrebat:
‒ Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?
Dar Isus tăcea.
Marele preot i-a zis:
‒ Te pun sub jurământ înaintea Dumnezeului celui Viu să ne spui dacă Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!
Isus i-a răspuns:
‒ Tu ai spus-o! Dar vă spun mai mult decât atât că,
de acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului
șezând la dreapta Puterii
și venind pe norii cerului.
Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele, zicând:
‒ A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia! Ce părere aveți?
Ei au răspuns, zicând:
‒ Merită să fie pedepsit cu moartea!
Atunci L-au scuipat în față și L-au lovit. Unii L-au pălmuit, zicând: „Profețește-ne, Cristoase, cine este cel ce Te-a lovit?“.
Petru însă stătea afară, în curte.
O slujnică s-a apropiat de el, zicând:
‒ Și tu erai cu Isus galileeanul!
Dar el a negat înaintea tuturor, zicând:
‒ Nu știu despre ce vorbești!
În timp ce se îndrepta spre poartă, l-a văzut o altă slujnică. Ea le-a zis celor de acolo:
‒ Acesta era cu Isus nazarineanul.
Dar el a negat din nou cu jurământ:
‒ Nu-L cunosc pe Omul Acesta!
După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și i-au zis lui Petru:
‒ Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci până și vorbirea te dă de gol!
Atunci el a început să se blesteme și să jure, zicând:
‒ Nu-L cunosc pe Omul Acesta!
Și imediat a cântat cocoșul. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvintele pe care i le spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori!“. Și, ieșind afară, a plâns mult.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
