Ioan 6:1-13

După acestea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileei, adică Marea Tiberiadei. O mare mulțime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea peste cei bolnavi. Isus a urcat pe munte și S-a așezat acolo cu ucenicii Lui. Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. Când Isus Și-a ridicat ochii și a văzut că vine la El o mare mulțime de oameni, l-a întrebat pe Filip: ‒ De unde să cumpărăm pâini, ca să mănânce oamenii aceștia? Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, căci El știa ce urmează să facă. Filip I-a răspuns: ‒ Pâinile pe care le putem cumpăra cu două sute de denari nu le sunt de ajuns nici măcar ca să primească fiecare câte puțin! Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: ‒ Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atât de mulți? Isus a zis: ‒ Puneți oamenii să se așeze! În locul acela era multă iarbă. Prin urmare, oamenii s-au așezat, ei fiind în număr de aproape cinci mii. Atunci Isus a luat pâinile și, după ce a mulțumit, le-a împărțit celor ce se așezaseră. De asemenea, le-a dat și din pești cât au vrut. Când s-au săturat, le-a zis ucenicilor Săi: ‒ Adunați firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic. Le-au adunat deci și au umplut douăsprezece coșnițe cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.