Isaia 44:9-20

Toți cei ce fac chipuri cioplite sunt nimic, iar lucrurile în care-și găsesc plăcerea nu sunt de niciun folos. Martorii lor nu văd și nu cunosc, ca să fie făcuți astfel de rușine. Cine a făcut vreun dumnezeu sau vreun idol turnat, de la care să nu aibă niciun folos? Iată, toți confrații lui vor fi făcuți de rușine; meșterii nu sunt altceva decât oameni. Să se adune cu toții! Să stea în picioare! Vor fi îngroziți și făcuți de rușine împreună. Fierarul ia o matriță cu care lucrează în cărbunii aprinși. O modelează cu lovituri de ciocan și o prelucrează cu puterea mâinii lui. Apoi i se face foame și rămâne fără putere, iar pentru că nu bea apă, ajunge foarte obosit. Tâmplarul măsoară cu o sfoară și însemnează măsura cu un stilet. Apoi finisează lemnul cu o rindea și îl măsoară cu ajutorul compasului. Îl face după asemănarea omului, om în toată splendoarea lui, și apoi îl pune într-o casă. Taie cedri sau își alege un gorun ori un stejar pe care îl lăsase să crească printre ceilalți copaci ai pădurii, sau taie un dafin pe care-l plantase, iar ploaia îl făcuse să crească. Apoi acesta slujește omului ca lemn de foc. Ia o parte din el și se încălzește. Aprinde un foc și coace pâine. Apoi face un dumnezeu și se pleacă înaintea lui; face un chip cioplit și se închină înaintea lui. Jumătate din el îl pune pe foc; cu acea jumătate își prăjește carne, mănâncă și se satură. De asemenea, se încălzește și zice: „Ha! M-am încălzit privind la foc!“. Din ce îi rămâne își face un dumnezeu, un chip cioplit. Se închină și se pleacă înaintea lui; se roagă la el și zice: „Scapă-mă, căci tu ești dumnezeul meu!“. Ei nu cunosc și nu înțeleg, căci ochii lor sunt acoperiți, ca să nu vadă, iar inimile lor sunt întunecate, ca să nu înțeleagă. Niciunul nu stă să cugete în inima lui și nu are cunoaștere sau pricepere ca să-și zică: „Jumătate l-am pus pe foc; pe cărbunii lui mi-am copt pâine, mi-am fript carne și am mâncat. Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune? Să mă închin eu la o bucată de lemn?“. El se hrănește cu cenușă și o inimă înșelătoare îl conduce greșit. Nu se poate elibera singur, nu poate spune: „Ceea ce țin în mână nu este oare o minciună?“.