În ziua aceea, în țara lui Iuda se va cânta această cântare:
„Avem o cetate puternică!
Dumnezeu ne dă mântuirea
ca ziduri și fortificații!
Deschideți porțile,
ca să intre națiunea cea dreaptă,
care păzește credincioșia.
Celui ferm în deciziile lui
Tu îi asiguri pacea, da, pacea,
căci se încrede în Tine.
Încredeți-vă în DOMNUL pentru totdeauna,
pentru că în DOMNUL, da, în DOMNUL,
aveți o Stâncă veșnică!
Căci El i-a umilit pe cei ce locuiesc pe înălțimi
și a doborât cetatea cea mândră;
a doborât-o la pământ,
a aruncat-o în țărână.
Ea este călcată în picioare,
de picioarele celui sărac
și strivită sub pașii celor nevoiași“.
Calea celui drept este netedă,
cărarea celui drept, pe care Tu o netezești, este dreaptă.
Da, DOAMNE, umblând pe cărarea poruncilor Tale,
Te așteptăm!
Numele Tău și aducerea-aminte cu privire la Tine
sunt dorința sufletului nostru.
Sufletul meu tânjește după Tine noaptea
și duhul din mine Te caută dimineața,
căci, atunci când judecățile Tale sunt pe pământ,
locuitorii lumii învață dreptatea.
Chiar dacă celui rău i se arată bunăvoință,
el tot nu învață dreptatea;
tot nedrept se poartă, chiar într-o țară unde domnește dreptatea,
și nu privește la măreția DOMNULUI.
DOAMNE, mâna Ta este ridicată,
dar ei n-o văd.
Lasă-i să-Ți vadă zelul pentru poporul Tău și să li se facă rușine!
Lasă ca focul pregătit pentru dușmanii Tăi să-i nimicească!