După aceste evenimente, împăratul Ahașveroș l-a avansat în funcție pe Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul. El l-a înălțat și a așezat scaunul acestuia mai presus decât cel al tuturor demnitarilor care erau lângă el. Toți slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, îngenuncheau și se plecau înaintea lui Haman, căci așa le poruncise împăratul. Mardoheu însă nu îngenunchea și nu se pleca cu fața la pământ. Slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, i-au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca împăratului?“. Fiindcă ei îi spuneau zi de zi lucrul acesta, iar el nu asculta, l-au înștiințat pe Haman, ca să vadă dacă atitudinea lui Mardoheu va fi îngăduită, căci acesta le spusese că este iudeu. Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea și nu se pleca înaintea lui, s-a mâniat foarte tare. A considerat prea puțin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu și, pentru că-l înștiințaseră despre poporul lui Mardoheu, Haman a plănuit nimicirea tuturor iudeilor, poporul lui Mardoheu, din toată împărăția lui Ahașveroș. În prima lună, adică în luna nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahașveroș, au aruncat „Purul“, adică sorțul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, până la luna a douăsprezecea, adică luna adar.
Atunci, Haman i-a zis împăratului Ahașveroș:
‒ Există un anumit popor care a fost împrăștiat și împărțit printre popoare, în toate provinciile împărăției tale, un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor popoarelor și care nu împlinește legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-i lase în pace! Dacă împăratul este de acord, să se scrie atunci un decret prin care ei să fie nimiciți, iar eu voi cântări zece mii de talanți de argint în mâinile celor ce fac lucrarea, ca să fie puși în vistieria împăratului.