Faptele Apostolilor 18:1-28

După aceea a plecat din Atena și s-a dus în Corint. Acolo a întâlnit un iudeu pe nume Akyla, originar din Pont, care venise de curând din Italia împreună cu soția lui, Priscila, deoarece Claudius poruncise ca toți iudeii să plece din Roma. Pavel s-a dus la ei și, fiindcă aveau aceeași meserie, a rămas la ei și lucrau împreună. Căci meseria lor era aceea de a face corturi. În fiecare zi de Sabat, Pavel purta discuții în sinagogă și-i convingea atât pe iudei, cât și pe greci. Dar când au venit Silas și Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedicat în întregime predicării, depunând mărturie înaintea iudeilor că Isus este Cristosul. Când i s-au împotrivit și l-au batjocorit, el și-a scuturat praful de pe haine, zicând: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum încolo mă voi duce la neevrei!“. Și, după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unuia pe nume Titius Iustus, om devotat lui Dumnezeu, a cărui casă era lângă sinagogă. Crispos, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată familia lui și, de asemenea, mulți dintre corintenii care îl auziseră pe Pavel, au crezut și ei și au fost botezați. Noaptea, Domnul i-a vorbit lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea, căci Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ți facă rău. Vorbește, fiindcă am mult popor în această cetate!“. Astfel, Pavel a stat acolo un an și șase luni și i-a învățat Cuvântul lui Dumnezeu. În timp ce Galio era proconsul al Ahaiei, iudeii s-au ridicat, de comun acord, împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată și au zis: „Acesta incită oamenii să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii“. Pavel tocmai voia să deschidă gura să vorbească, dar Galio le-a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreun delict sau de vreo ticăloșie gravă, v-aș îngădui plângerea, iudeilor; dar, întrucât este o dispută cu privire la cuvinte, la nume și la Legea voastră, vă privește! Eu nu vreau să fiu judecător al acestor lucruri“. Și i-a alungat de la scaunul de judecată. Atunci ei l-au apucat pe Sostenes, conducătorul sinagogii, și l-au bătut chiar în fața scaunului de judecată, fără ca lui Galio să-i pese de aceasta. Pavel a rămas destul de multe zile acolo. Apoi și-a luat rămas bun de la frați și a plecat pe mare spre Siria, împreună cu Priscila și Akyla, după ce și-a ras capul în Chencrea, căci făcuse un jurământ. Când au ajuns în Efes, i-a lăsat acolo pe însoțitorii săi, iar el a intrat în sinagogă și a purtat discuții cu iudeii. Aceștia l-au rugat să rămână la ei mai mult timp, dar el n-a acceptat, ci și-a luat rămas bun de la ei, zicând: „Trebuie neapărat să țin la Ierusalim sărbătoarea care vine. Dacă vrea Dumnezeu, mă voi întoarce din nou la voi“. Și a plecat din Efes pe mare. S-a dat jos în Cezareea, s-a dus la Ierusalim și a salutat biserica, apoi a venit în Antiohia. După ce a petrecut un timp în Antiohia, Pavel a plecat de acolo și a străbătut din loc în loc regiunea Galatiei și a Frigiei, întărindu-i pe toți ucenicii. Un iudeu pe nume Apollos, originar din Alexandria, care era un vorbitor elocvent și un bun cunoscător al Scripturilor, a venit în Efes. El era instruit în ce privește Calea Domnului, vorbea cu un duh înfocat și îi învăța pe oameni cu acuratețe despre lucrurile privitoare la Isus, deși cunoștea numai botezul lui Ioan. A început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar când Priscila și Akyla l-au auzit, l-au luat acasă și i-au explicat și mai amănunțit Calea lui Dumnezeu. Pentru că el voia să treacă în Ahaia, frații l-au încurajat și au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, el le-a fost de mare ajutor celor ce, prin har, deveniseră credincioși. Căci el îi înfrunta pe iudei în public, dovedind pe baza Scripturilor că Isus este Cristosul.