Faptele Apostolilor 18:1-28
Faptele Apostolilor 18:1-28 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
După acestea Pavel a plecat din Atena şi a ajuns în Corint. Aici a întâlnit un iudeu pe nume Acvila, de origine din Pont, sosit de curând din Italia, şi pe soţia lui, Priscila, căci Claudiu poruncise ca toţi iudeii să părăsească Roma, şi a mers la ei. Pentru că aveau aceeaşi meserie, a rămas cu ei şi lucrau împreună la confecţionarea corturilor. În fiecare sâmbătă Pavel vorbea în sinagogă şi convingea atât iudei cât şi greci. După ce au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedicat în întregime predicării cuvântului, mărturisind iudeilor că Iisus este Hristosul. Dar, cum iudeii i se împotriveau şi îl tot insultau, şi-a scuturat haina şi le-a zis: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru! Eu sunt curat! De acum, mă voi duce la neamuri!” Şi s-a mutat de acolo în casa unui om pe nume Tit Iust, un temător de Dumnezeu, care locuia chiar lângă sinagogă. Crisp, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul – şi împreună cu el toată casa lui – şi mulţi dintre corinteni, când au auzit, au crezut şi s-au botezat. Domnul i-a apărut lui Pavel într-o viziune, noaptea, şi i-a zis: „Nu te teme, vorbeşte şi nu te opri, căci Eu sunt cu tine şi nimeni nu te va atinge să-ţi facă rău, pentru că am mult popor în cetatea aceasta!” Astfel, Pavel a rămas în Corint vreme de un an şi şase luni şi i-a învăţat cuvântul lui Dumnezeu. Când Galion a devenit proconsul al Ahaiei, iudeii s-au ridicat într-un gând împotriva lui Pavel şi l-au adus în sala tribunalului, acuzându-l: „El e cel care îi face pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel împotriva Legii!” Pavel tocmai se pregătea să vorbească, când Galion le-a zis iudeilor: „Dacă era vorba de vreo nedreptate sau de vreo faptă rea, v-aş fi ascultat cum se cuvine, iudeilor. Dar dacă sunt pricini legate de învăţătură, de nume şi de Legea voastră, judecaţi-le singuri! Eu nu vreau să fiu judecător peste aşa ceva.” Şi i-a dat afară din sala tribunalului. Atunci, ei l-au luat, cu toţii, pe Sostene, conducătorul sinagogii, şi au început să-l bată chiar în faţa tribunalului. Dar lui Galion nu-i păsa. Pavel a rămas cu fraţii din Corint o bună bucată de vreme, apoi şi-a luat rămas bun de la ei şi s-a îmbarcat să meargă în Siria, iar cu el au venit şi Priscila şi Acvila. Pavel îşi tunsese capul, în Kenchrea, din cauza unei juruinţe făcute mai dinainte. Când au ajuns în Efes, el s-a despărţit de tovarăşii săi şi a intrat în sinagogă începând să discute cu iudeii. Aceştia l-au rugat să rămână mai mult timp, dar el n-a acceptat, ci şi-a luat rămas bun de la ei şi le-a zis: „Mă voi întoarce aici, cu voia lui Dumnezeu” şi s-a îmbarcat din Efes. A ajuns în Cezareea, de unde s-a suit la Ierusalim să îi îmbrăţişeze pe fraţi şi apoi a coborât spre Antiohia. După ce a petrecut o vreme în Antiohia, Pavel a plecat străbătând regiunea Galatiei şi Frigia, întărindu-i pe toţi ucenicii. Un iudeu pe nume Apolo, de neam din Alexandria, a venit şi el în Efes; el era un vorbitor bun, un om puternic în Scripturi. Fusese învăţat despre Calea Domnului şi vorbea cu duh înfocat, învăţând amănunţit cele despre Iisus, cu toate că nu cunoştea decât botezul lui Ioan. Apolo a început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar Priscila şi Acvila, când l-au auzit, l-au luat acasă la ei şi i-au explicat mai amănunţit Calea lui Dumnezeu. Pentru că dorea să meargă în Ahaia, fraţii l-au încurajat şi au scris ucenicilor de acolo să-l primească. Când a ajuns, Apolo i-a ajutat mult pe cei ce deveniseră credincioşi prin har, pentru că îi înfrunta public pe iudei, cu hotărâre, dovedindu-le din Scripturi că Iisus este Hristosul.
Faptele Apostolilor 18:1-28 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Iar după acestea, Pavel a plecat din Atena și a venit la Corint; Și a găsit un anumit iudeu numit Aquila, născut în Pontus, venit de curând din Italia cu soția sa Priscila; (deoarece Claudius poruncise tuturor iudeilor să plece din Roma) și a venit la ei. Și pentru că era de același meșteșug, a rămas cu ei și lucra, fiindcă erau de meseria făcători de corturi. Și el discuta în sinagogă în fiecare sabat și convingea pe iudei și pe greci. Și când au coborât deopotrivă Sila și Timotei din Macedonia, Pavel era constrâns în duh și adeverea iudeilor că Isus era Cristosul. Și când ei s-au împotrivit lor înșiși și au blasfemiat, și-a scuturat hainele și le-a spus: Sângele vostru să fie asupra capetelor voastre; eu sunt curat; de acum încolo mă voi duce la neamuri. Și a plecat de acolo și a intrat în casa unuia numit Iustus, care se închina lui Dumnezeu, a cărui casă era lipită de sinagogă. Și Crisp, mai marele sinagogii, a crezut în Domnul cu toată casa lui; și mulți dintre corinteni, auzind, au crezut și au fost botezați. Atunci Domnul i-a spus lui Pavel, în timpul nopții, printr-o viziune: Nu te teme, dimpotrivă, vorbește și nu tăcea; Pentru că eu sunt cu tine și nimeni nu te va prinde să îți facă rău, pentru că eu am mult popor în acea cetate. Și a rămas acolo un an și șase luni, învățând cuvântul lui Dumnezeu între ei. Și pe când era Galio, proconsul al Ahaiei, iudeii, într-un gând, s-au ridicat împotriva lui Pavel și l-au adus la scaunul de judecată, Spunând: Acesta incită pe oameni să se închine lui Dumnezeu împotriva legii. Și pe când Pavel era gata să deschidă gura, Galio le-a spus iudeilor: Dacă ar fi vorba într-adevăr despre vreun lucru de nelegiuire, sau desfrânare stricată, iudeilor, după cuviință v-aș îndura; Dar dacă este o problemă de cuvinte și nume și de legea voastră, vă privește; fiindcă eu nu intenționez să fiu judecător al acestora. Și i-a alungat de la scaunul de judecată. Atunci, toți grecii l-au prins pe Sosten, mai marele sinagogii și l-au bătut înaintea scaunului de judecată. Și lui Galio nu îi păsa de nimic din acestea. Iar Pavel a rămas încă multe zile, după care și-a luat rămas bun de la frați și a navigat de acolo în Siria și cu el Priscila și Aquila; după ce Pavel și-a tuns scurt părul în Chencrea, fiindcă făcuse un jurământ. Și a venit la Efes și i-a lăsat acolo; iar el a intrat în sinagogă și discuta cu iudeii. Dar, cerându-i să rămână mai mult timp cu ei, nu a consimțit; Ci și-a luat rămas bun de la ei, spunând: Trebuie, neapărat, să țin această sărbătoare care vine, în Ierusalim; dar mă voi întoarce la voi din nou, dacă Dumnezeu voiește. Și s-a îmbarcat din Efes. Și după ce a debarcat la Cezareea și a urcat și a salutat biserica, a coborât la Antiohia. Și după ce a petrecut ceva timp, a ieșit și a traversat pe rând ținutul Galatiei și al Frigiei, întărind pe toți discipolii. Iar un anumit iudeu, numit Apolo, născut la Alexandria, un bărbat elocvent, fiind puternic în scripturi, a ajuns la Efes. Acesta era învățat în calea Domnului; și fiind fervent în duh, vorbea și învăța cu de-amănuntul lucrurile despre Domnul, cunoscând doar botezul lui Ioan. Și acesta a început să vorbească cutezător în sinagogă; și Aquila și Priscila, auzindu-l, l-au luat la ei și i-au arătat mai exact calea lui Dumnezeu. Și când s-a gândit să treacă în Ahaia, frații au scris, îndemnând pe discipoli să îl primească; acesta, când a venit, a ajutat mult pe cei care crezuseră prin har. Fiindcă el convingea pe iudei cu putere, public, arătând prin scripturi că Isus este Cristos.
Faptele Apostolilor 18:1-28 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
După aceea, [Pavel] a plecat din Atena și a mers la Corint. Acolo l‑a găsit pe un iudeu numit Aquila, originar din Pont, venit de curând din Italia împreună cu soția sa, Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toți iudeii să plece din Roma. A venit la ei și, fiindcă aveau aceeași meserie, a rămas la ei și lucrau. Erau făcători de corturi. Pavel discuta în sinagogă în fiecare zi de sabat și căuta să‑i înduplece și pe iudei, și pe greci. După ce Sila și Timotei au venit din Macedonia, Pavel s‑a dedicat întru totul Cuvântului și le propovăduia iudeilor că Isus este Hristosul. Dar, cum iudeii i se împotriveau și îl ponegreau, Pavel și‑a scuturat hainele și le‑a zis: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru; eu sunt fără vină. De acum voi merge la neamuri.” Și după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Titius Iustus, care locuia chiar lângă sinagogă. Dar Crisp, mai‑marele sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Și mulți dintre corinteni, auzindu‑l pe Pavel, au crezut și au fost botezați. Noaptea, Domnul i‑a zis lui Pavel într‑o vedenie: „Nu te teme! Vorbește și nu tăcea, fiindcă Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să‑ți facă rău, căci am mult popor în cetatea aceasta!” A rămas acolo un an și șase luni, învățându‑i pe corinteni Cuvântul lui Dumnezeu. Pe când era Galion proconsul al Ahaiei, iudeii s‑au ridicat cu un cuget împotriva lui Pavel, l‑au dus înaintea scaunului de judecată și au zis: „Omul acesta îi înduplecă pe alții să I se închine lui Dumnezeu într‑un fel potrivnic Legii.” Când să‑și înceapă Pavel vorbirea, Galion le‑a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba despre o nelegiuire sau o faptă rea, v‑aș asculta plângerea, iudeilor! Dar, dacă sunt neînțelegeri legate de cuvinte, de nume și de Legea voastră, vă privește; eu nu vreau să fiu judecător în asemenea lucruri.” Și i‑a alungat dinaintea scaunului de judecată. Atunci, au pus cu toții mâna pe Sosten, mai‑marele sinagogii, și au început să‑l bată înaintea scaunului de judecată; dar lui Galion nu‑i păsa de toate acestea. Pavel a mai rămas în Corint multă vreme. Apoi, și‑a luat rămas‑bun de la frați și s‑a îmbarcat spre Siria, împreună cu Priscila și Aquila, după ce în Chencreea își tunsese capul, căci făcuse o juruință. Au ajuns în Efes, iar Pavel i‑a lăsat pe Aquila și Priscila și a intrat în sinagogă, unde a stat de vorbă cu iudeii. Aceștia l‑au rugat să rămână [la ei] mai multă vreme, dar el n‑a vrut, ci și‑a luat rămas‑bun de la ei și a zis: „[Trebuie neapărat ca sărbătoarea ce vine s‑o petrec în Ierusalim.] Mă voi întoarce la voi dacă va vrea Dumnezeu.” Și a plecat din Efes. A debarcat la Cezareea, s‑a suit la Ierusalim și a salutat biserica, apoi s‑a coborât la Antiohia. Pavel a stat o vreme în Antiohia, apoi a plecat și a străbătut ținuturile Galatiei și Frigiei, întărindu‑i pe toți ucenicii. La Efes a venit un iudeu numit Apolo, originar din Alexandria – bărbat iscusit în vorbire, tare în Scripturi și învățat în ce privește calea Domnului. Fiind înflăcărat în duh, vorbea și‑i învăța amănunțit pe oameni despre Isus, deși cunoștea doar botezul lui Ioan. El a început să vorbească plin de îndrăzneală în sinagogă. După ce l‑au auzit, Priscila și Aquila l‑au luat deoparte și i‑au explicat mai amănunțit calea lui Dumnezeu. Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, frații l‑au încurajat și le‑au scris ucenicilor să‑l primească bine. Când a ajuns acolo, le‑a fost de mare ajutor celor ce crezuseră prin har, fiindcă îi înfrunta cu putere pe iudei, înaintea tuturor, și le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul.
Faptele Apostolilor 18:1-28 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
După aceea, Pavel a plecat din Atena și s-a dus la Corint. Acolo l-a găsit pe un iudeu numit Acuila, de neam din Pont, venit de curând din Italia cu nevasta sa, Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toți iudeii să plece din Roma. A venit la ei. Și fiindcă avea același meșteșug, a rămas la ei și lucrau: meseria lor era facerea corturilor. Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat și-i îndupleca pe iudei și pe greci. Dar când au venit Sila și Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii și le dovedea iudeilor că Isus este Hristosul. Fiindcă iudeii i se împotriveau și-l batjocoreau, Pavel și-a scuturat hainele și le-a zis: „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo mă voi duce la neamuri.” Și după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga. Dar Crisp, fruntașul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Și mulți dintre corinteni, care îl auziseră pe Pavel, au crezut și ei și au fost botezați. Noaptea, Domnul i-a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea, căci Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ți facă rău; vorbește, fiindcă am mult norod în această cetate!” Aici a rămas un an și șase luni și învăța printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu. Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată și au zis: „Omul acesta ațâță oamenii să I se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii.” Pavel voia să înceapă vorba, când Galion le-a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăție, v-aș asculta după cuviință, iudeilor! Dar dacă este vorba de neînțelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume și asupra Legii voastre, treaba voastră; eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.” Și i-a alungat de la scaunul de judecată. Atunci au pus toți mâna pe Sosten, fruntașul sinagogii, și-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese. Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă și-a luat ziua bună de la frați și a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila și cu Acuila, după ce și-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o juruință. Au ajuns în Efes; și Pavel i-a lăsat acolo pe însoțitorii lui. A intrat în sinagogă și a stat de vorbă cu iudeii, care l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme. El însă n-a voit, ci și-a luat rămas-bun de la ei și a zis: „Trebuie numaidecât ca sărbătoarea care vine s-o fac în Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăși la voi.” Și a plecat din Efes. S-a dat jos din corabie în Cezareea, s-a suit la Ierusalim și, după ce a urat de bine Bisericii, s-a coborât în Antiohia. După ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat și a străbătut din loc în loc ținutul Galatiei și al Frigiei, întărindu-i pe toți ucenicii. La Efes a venit un iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii și era tare în Scripturi. El era învățat în ce privește Calea Domnului, avea un duh înfocat și vorbea și-i învăța amănunțit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoștea decât botezul lui Ioan. A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila și Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei și i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu. Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, frații l-au îmbărbătat să se ducă și le-au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, i-a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră, căci îi înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului și le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul.
Faptele Apostolilor 18:1-28 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Apoi Pavel a plecat din Atena și s-a dus la Corint. Acolo s-a întâlnit cu un iudeu care se numea Acuila. El era originar din Pont și tocmai venise acolo împreună cu soția lui care se numea Priscila. Amândoi părăsiseră Italia, pentru că cezarul Claudius dăduse un decret care prevedea ca toți iudeii să plece din Roma. Pavel s-a dus la ei; și pentru că aveau meseria pe care o practica și el, au decis să lucreze împreună. Ei confecționau corturi. În fiecare zi destinată Sabatului, Pavel vorbea iudeilor și grecilor, încercând să îi convingă. Dar după ce Sila și Timotei au venit din Macedonia, Pavel s-a dedicat total predicării și demonstra iudeilor că Isus este Cristos. Constatând că ei i se opuneau și că îl ridiculizau, Pavel a protestat scuturându-și praful de pe haine și a zis: „Voi personal sunteți singurii vinovați pentru această decizie care vă va cauza distrugerea. De acum înainte, nu pot fi acuzat dacă voi merge la celelalte națiuni!” Apoi a plecat din sinagogă și s-a dus în casa lui Titus Iustus care era un om cu reverență față de Dumnezeu. Totuși, Crispus – conducătorul sinagogii – a crezut în Isus împreună cu toți membrii familiei lui. Și mulți alți corinteni care ascultaseră mesajul lui Pavel, au crezut și au fost botezați. În timpul unei viziuni pe care Pavel a avut-o noaptea, Iahve i-a zis: „Să nu îți fie frică și să nu ai rețineri, ci vorbește; pentru că Eu sunt (implicat împreună) cu tine și nimeni nu va putea să îți facă vreun rău. Am în acest oraș mulți oameni care-Mi aparțin!” Astfel, Pavel a rămas un an și șase luni printre corinteni și îi învăța Cuvântul lui Dumnezeu. În timp ce Galio era guvernator al provinciei Ahaia, iudeii au făcut o coaliție împotriva lui Pavel. Ei l-au determinat să ajungă în sala de judecată, unde au formulat împotriva lui următoarea acuzație: „Acest om îi provoacă pe alții să se închine lui Dumnezeu într-un mod care intră în contradicție cu legea mozaică!” În timp ce Pavel se pregătea să vorbească, Galio a zis iudeilor: „Dacă ați fi venit cu un caz de încălcare a legii statului sau ca să îmi reclamați vreo crimă, vă asigur, iudeilor, că aș fi fost de acord să iau în considerare plângerea voastră. Dar pentru că este doar o dispută referitoare la cuvinte și nume din legea voastră, eu refuz să mă implic. Rezolvați-vă singuri acest caz!” Astfel, el i-a dat afară din sala de judecată. Atunci ei l-au prins pe Sosten care era conducătorul sinagogii; și l-au bătut chiar în fața acelui tribunal (teritorial), în timp ce Galio i-a ignorat. Pavel a rămas mai mult timp în Corint. Apoi, după ce a salutat frații, a plecat spre Siria împreună cu Acuila și cu Priscila. În localitatea Chencrea, Pavel s-a tuns, respectând astfel un jurământ pe care îl făcuse. După ce au ajuns în Efes, Pavel s-a despărțit de cei doi care îl însoțiseră. Apoi a intrat în sinagogă și a vorbit cu iudeii. Ei l-au rugat să rămână mai mult timp acolo; dar Pavel i-a refuzat; și după ce i-a salutat, a plecat zicând: „[Sunt obligat să mă duc la Ierusalim pentru a participa la următoarea sărbătoare.] Dacă Dumnezeu îmi va permite, mă voi întoarce la voi!” Apoi el a plecat din Efes, călătorind pe mare. După ce a coborât (din corabie) la Cezareea, a mers la Ierusalim, unde a vizitat comunitatea creștinilor. A plecat apoi în Antiohia; dar nu a stat mult timp acolo, ci a călătorit mai departe spre Galatia și spre Frigia. În aceste provincii, el s-a oprit ca să îi încurajeze pe discipoli. În Efes venise un iudeu care provenea din Alexandria. El era un bun orator și cunoștea bine Scripturile. Fusese instruit cu privire la „metoda (Stăpânu)lui Isus” și vorbea oamenilor cu mult entuziasm, fiind foarte minuțios când Îl prezenta pe Isus. Totuși, el nu cunoștea decât botezul lui Ioan. Când au văzut curajul cu care vorbea în sinagogă, Acuila și Priscila l-au luat împreună cu ei și i-au prezentat mai detaliat această „metodă a lui Dumnezeu”. Pentru că el dorea să se ducă în Ahaia, frații l-au aprobat și au scris discipolilor o recomandare pentru el. După ce a ajuns acolo, cei care deveniseră credincioși beneficiind de harul lui Dumnezeu, au fost încurajați văzându-l cum îi combătea pe iudei demonstrându-le cu texte din Scripturi că Isus este Cel care se numește Cristos.
Faptele Apostolilor 18:1-28 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
În urmă, Pavel a plecat, De la Atena, și-a intrat Până-n Corint, unde-a găsit Pe un Iudeu, cari s-a numit Acuila. Omul se trăgea Din Pont; nevasta-i se numea Priscila. Ei au părăsit Italia și au venit În acel loc, când au plecat Iudeii care s-au aflat La Roma, căci a poruncit Claudiu, ca toți – negreșit – Să plece. La acești iudei, Pavel veni. Pentru că ei, Acelaș’ meșteșug, aveau, Ca Pavel – corturi făureau – Acesta a rămas la ei. Pavel vorbea, pentru Iudei, Și pentru Greci, neîncetat, În sinagogă, la Sabat. Când Timotei însă-a sosit Din Macedonia-nsoțit De Sila, Pavel s-a dedat Vestirii doar, și-a arătat Iudeilor, clar, deslușit, Cum că Iisus Cel răstignit Este Hristos. Dar ei râdeau Și în batjocură-l luau. Pavel, atunci, și-a scuturat Haina, de praf, și-a cuvântat: „Al vostru sânge o să cadă, Pe capul vostru. Să se vadă Că sunt curat! De-acum, mereu, La Neamuri, mă voi duce eu.” Când, de acolo, a plecat, La Iust, în casă, a intrat. Omul acela se temea, De Dumnezeu; el locuia Chiar lângă sinagogă. Dar, N-a vorbit Pavel, în zadar, Căci Crisp și toată casa lui Primi Cuvântul Domnului. În sinagogă, el avea, Un loc fruntaș. De-asemenea, Mulți Corinteni l-au ascultat, Pe Pavel, și s-au botezat, Pentru că-n Domnul, au crezut. Noaptea, când Pavel a avut O viziune, i-a vorbit Domnul, zicând: „Necontenit, Vorbește dar! Și să nu taci, Ci fă ce trebuie să faci. Să nu te temi, pentru că Eu, Cu tine, am să fiu mereu Și nimeni, rău, nu îți va face. Vorbește dar, și fii pe pace, Căci mult norod am, în cetate.” Pavel, un an și jumătate, În locu-acela, a mai stat. Pe Corinteni, i-a învățat, În tot timpul șederii lui, Despre Cuvântul Domnului. Când, în Ahaia, Galion Ocârmuia, la unison, Iudeii, toți, s-au răsculat; Pe Pavel, ei l-au înhățat Și l-au târât apoi, pe dată, La scaunul de judecată, Plângându-se-mpotriva lui, În fața dregătorului: „Omul, pe care l-am adus, Ațâță lumea, căci i-a pus, Pe oameni, ca să se închine, Lui Dumnezeu. Dar nu e bine Așa cum el i-a îndemnat, Căci felu-acesta de-nvățat E împotriva Legii noastre. Vrem sfatul înălțimii voastre!” Să-nceapă vorba, ar fi vrut Pavel, atunci, dar n-a putut, Căci Galion a cuvântat: „Iudei, eu v-aș fi ascultat, Cu cuviință, de cumva, Ar fi fost vorba de ceva Blestemăție, sau – știu eu? – Vreo faptă rea, sau lucru greu. Dar dacă ne-nțelegeri sânt În ce privește vreun cuvânt Sau nume, din a voastră Lege, Nu-i treaba mea a le-nțelege. Peste acestea, nu-ncercați Judecător, să mă luați!” Apoi, i-a alungat îndată, Din sala pentru judecată. Iudeii s-au înfuriat Și, la bătaie, l-au luat, Atuncea, pe Sosten, cel care, În sinagogă, e mai mare. Dar Galion, nepăsător, Privea, la tămbălăul lor. Pavel, la Corinteni, a stat Un timp destul de-ndelungat. În urmă, el i-a părăsit, Pe frații săi și a pornit, Cu o corabie, la drum – Spre Siria – având acum, Însoțitori, pe Acuila Și-a lui soție, Priscila. Pavel, în Chencrea, când ajunse, Întâi și-ntâi, capul își tunse, Căci avusese de-mplinit O juruință. Au sosit Și la Efes. El i-a lăsat, Pe-nsoțitori, și a intrat, În sinagogă, la Iudei, Cari l-au rugat să stea, la ei, Mai mult timp. Însă, el n-a stat, Ci, ziua bună, și-a luat, Și-a zis: „Eu sunt grăbit să plec, Căci trebuie să îmi petrec Această sărbătoare mare – Deci sărbătoarea viitoare – Cu frații, la Ierusalim. Dar sper să ne reîntâlnim, Dacă vrea Domnul, căci apoi, Mă voi întoarce iar, la voi.” Sfârșit-a ce-a avut de spus, Și, cu corabia, s-a dus Către Cezaria, grăbind Înspre Ierusalim. Sosind, Bisericii, el i-a urat De bine și-a pornit îndat’ – Cu mare zor, căci se grăbea – S-ajungă-n Antiohia. În Antiohia, a stat Puțină vreme, și-a luat, Apoi, din nou, la străbătut, Tot al Galatiei ținut, Precum și-al Frigiei, oprind Din loc în loc și întărind Pe ucenicii de acolo. Tocmai atunci, veni Apolo, La Efeseni. El se trăgea, De neam, din Alexandria. Cu al vorbirii dar, dotat Fusese el, și învățat Și tare fiind în Scripturi, Dădea mereu învățături, La oamenii din jurul lui, Asupra Căii Domnului. Un duh foarte-nfocat avea Și-amănunțit el le vorbea, La toți, despre Iisus, măcar Că el – de fapt – n-avea habar Decât de-al lui Ioan botez. Vorbea deci, după al său crez, În sinagogă, cu-ndrăzneală Și-ncredere, fără sfială. El, auzit fu, de Acuila Și de soția sa, Priscila; Cei doi, îndată, l-au luat La ei și-apoi i-au arătat, Mai bine, Calea Domnului. Când au văzut dorința lui, Ca în Ahaia, imediat, Să plece, l-au îmbărbătat Frații, fiind pe placul lor, Și-ndată, ucenicilor, Le-au scris ca să-l primească bine, Pe-acela care, la ei, vine. Când a ajuns, a ajutat, Prin harul care i-a fost dat, De Dumnezeu, pe toți acei Care-au crezut, căci pe Iudei, El cu putere-i înfrunta, În fața lumii, și-arăta, Din ceea ce-n Scripturi s-a spus, Cum că Hristosul e Iisus.
Faptele Apostolilor 18:1-28 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
După acestea, plecând din Aténa, [Paul] s-a dus la Corínt. Acolo a găsit un iudeu cu numele de Ácvila, originar din Pont, care venise de curând din Italia cu soția lui, Príscila, întrucât Claudiu poruncise ca toți iudeii să plece din Roma. A venit la ei și, pentru că avea aceeași meserie, a rămas în casa lor și a început să lucreze. De fapt, meseria lor era să confecționeze corturi. În fiecare sâmbătă, discuta în sinagogă și-i convingea pe iudei și pe greci. Dar când Síla și Timotéi au coborât din Macedónia, Paul, dăruit cu totul cuvântului, demonstra iudeilor că Isus este Cristos. Dar pentru că i se împotriveau și-l insultau, el și-a scuturat hainele și le-a zis: „Sângele vostru să cadă pe capul vostru! Eu sunt curat! De acum voi merge la păgâni”. Și plecând de acolo, a intrat în casa unui adorator al lui Dumnezeu cu numele Títus Iústus, a cărui casă era alături de sinagogă. Iar Críspus, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Și mulți dintre Corínténii care l-au ascultat au crezut și au fost botezați. Într-o noapte, Domnul l-a înștiințat [în vis] pe Paul: „Nu te teme, ci să vorbești și să nu taci! Pentru că eu sunt cu tine și nimeni nu va pune [mâna] pe tine ca să-ți facă vreun rău, deoarece am un popor numeros în cetatea aceasta”. El a stat un an și șase luni [acolo], învățându-i cuvântul lui Dumnezeu. Pe când Galión era proconsulul Aháiei, iudeii s-au ridicat împreună împotriva lui Paul și l-au dus în fața tribunalului, spunând: „Acesta îi îndeamnă pe oameni să-l cinstească pe Dumnezeu într-un mod contrar Legii”. Când Paul voia să ia cuvântul, Galión le-a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreun delict sau de vreo nelegiuire, o, iudeilor, v-aș asculta pe drept cuvânt, dar pentru că este vorba despre o neînțelegere cu privire la un cuvânt, niște nume sau Legea voastră, vă privește! Eu nu vreau să fiu judecător în astfel de lucruri”. Și i-a alungat de la tribunal. Atunci, luându-l toți pe Sosténe, conducătorul sinagogii, au început să-l bată înaintea tribunalului. Dar Galión nu le-a dat nicio atenție. Paul a rămas încă multe zile acolo. După ce și-a luat rămas bun de la frați, s-a îmbarcat spre Siria împreună cu Príscila și Ácvila. La Cancréea și-a tuns părul, pentru că făcuse un vot. Au ajuns la Éfes și acolo s-a despărțit de ei. A intrat în sinagogă și discuta cu iudeii. Aceștia l-au rugat să rămână la ei mai mult timp, dar el n-a acceptat, ci, luându-și rămas bun, le-a zis: „Mă voi înoarce din nou la voi dacă va voi Dumnezeu”. Și a plecat din Éfes. Debarcând la Cezaréea, a urcat să salute Biserica, apoi a coborât la Antiohía. După ce a rămas câtva timp [acolo, Paul] a plecat și a străbătut pe rând ținutul Galației și Frígia, întărindu-i pe toți discipolii. Un iudeu cu numele de Apólo, originar din Alexándria, bun orator și cunoscător al Scripturilor, a venit la Éfes. Fusese educat în calea Domnului, vorbea cu duh înfocat și învăța fără greșeală cele despre Isus, deși cunoscuse numai botezul lui Ioan. El a început să vorbească în sinagogă cu îndrăzneală. Când l-au auzit, Príscila și Ácvila l-au luat la ei și i-au arătat mai amănunțit calea lui Dumnezeu. Deoarece dorea să treacă în Aháia, frații l-au încurajat și au scris discipolilor să-l primească bine. Când a ajuns acolo, a fost de mare ajutor celor care crezuseră datorită harului; căci îi combătea cu tărie pe iudei în public, demonstrând prin Scripturi că Isus este Cristos.
Faptele Apostolilor 18:1-28 Noua Traducere Românească (NTR)
După aceea a plecat din Atena și s-a dus în Corint. Acolo a întâlnit un iudeu pe nume Akyla, originar din Pont, care venise de curând din Italia împreună cu soția lui, Priscila, deoarece Claudius poruncise ca toți iudeii să plece din Roma. Pavel s-a dus la ei și, fiindcă aveau aceeași meserie, a rămas la ei și lucrau împreună. Căci meseria lor era aceea de a face corturi. În fiecare zi de Sabat, Pavel purta discuții în sinagogă și-i convingea atât pe iudei, cât și pe greci. Dar când au venit Silas și Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedicat în întregime predicării, depunând mărturie înaintea iudeilor că Isus este Cristosul. Când i s-au împotrivit și l-au batjocorit, el și-a scuturat praful de pe haine, zicând: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum încolo mă voi duce la neevrei!“. Și, după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unuia pe nume Titius Iustus, om devotat lui Dumnezeu, a cărui casă era lângă sinagogă. Crispos, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată familia lui și, de asemenea, mulți dintre corintenii care îl auziseră pe Pavel, au crezut și ei și au fost botezați. Noaptea, Domnul i-a vorbit lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea, căci Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ți facă rău. Vorbește, fiindcă am mult popor în această cetate!“. Astfel, Pavel a stat acolo un an și șase luni și i-a învățat Cuvântul lui Dumnezeu. În timp ce Galio era proconsul al Ahaiei, iudeii s-au ridicat, de comun acord, împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată și au zis: „Acesta incită oamenii să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii“. Pavel tocmai voia să deschidă gura să vorbească, dar Galio le-a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreun delict sau de vreo ticăloșie gravă, v-aș îngădui plângerea, iudeilor; dar, întrucât este o dispută cu privire la cuvinte, la nume și la Legea voastră, vă privește! Eu nu vreau să fiu judecător al acestor lucruri“. Și i-a alungat de la scaunul de judecată. Atunci ei l-au apucat pe Sostenes, conducătorul sinagogii, și l-au bătut chiar în fața scaunului de judecată, fără ca lui Galio să-i pese de aceasta. Pavel a rămas destul de multe zile acolo. Apoi și-a luat rămas bun de la frați și a plecat pe mare spre Siria, împreună cu Priscila și Akyla, după ce și-a ras capul în Chencrea, căci făcuse un jurământ. Când au ajuns în Efes, i-a lăsat acolo pe însoțitorii săi, iar el a intrat în sinagogă și a purtat discuții cu iudeii. Aceștia l-au rugat să rămână la ei mai mult timp, dar el n-a acceptat, ci și-a luat rămas bun de la ei, zicând: „Trebuie neapărat să țin la Ierusalim sărbătoarea care vine. Dacă vrea Dumnezeu, mă voi întoarce din nou la voi“. Și a plecat din Efes pe mare. S-a dat jos în Cezareea, s-a dus la Ierusalim și a salutat biserica, apoi a venit în Antiohia. După ce a petrecut un timp în Antiohia, Pavel a plecat de acolo și a străbătut din loc în loc regiunea Galatiei și a Frigiei, întărindu-i pe toți ucenicii. Un iudeu pe nume Apollos, originar din Alexandria, care era un vorbitor elocvent și un bun cunoscător al Scripturilor, a venit în Efes. El era instruit în ce privește Calea Domnului, vorbea cu un duh înfocat și îi învăța pe oameni cu acuratețe despre lucrurile privitoare la Isus, deși cunoștea numai botezul lui Ioan. A început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar când Priscila și Akyla l-au auzit, l-au luat acasă și i-au explicat și mai amănunțit Calea lui Dumnezeu. Pentru că el voia să treacă în Ahaia, frații l-au încurajat și au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, el le-a fost de mare ajutor celor ce, prin har, deveniseră credincioși. Căci el îi înfrunta pe iudei în public, dovedind pe baza Scripturilor că Isus este Cristosul.
Faptele Apostolilor 18:1-28 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
După aceea, Pavel a plecat din Atena și s-a dus la Corint. Acolo, a găsit pe un iudeu numit Aquila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevastă-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toți iudeii să plece din Roma. A venit la ei. Și, fiindcă avea același meșteșug, a rămas la ei și lucrau – meseria lor era facerea corturilor. Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat și îndupleca pe iudei și pe greci. Dar când au venit Sila și Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii și dovedea iudeilor că Isus este Hristosul. Fiindcă iudeii i se împotriveau și-l batjocoreau, Pavel și-a scuturat hainele și le-a zis: „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la neamuri.” Și după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga. Dar Crisp, fruntașul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Și mulți dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut și ei și au fost botezați. Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea, căci Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ți facă rău; vorbește, fiindcă am mult norod în această cetate.” Aici a rămas un an și șase luni și învăța printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu. Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată și au zis: „Omul acesta ațâță pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii.” Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăție, v-aș asculta după cuviință, iudeilor! Dar, dacă este vorba de neînțelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume și asupra Legii voastre, treaba voastră; eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.” Și i-a alungat de la scaunul de judecată. Atunci, au pus toți mâna pe Sosten, fruntașul sinagogii, și-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese. Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, și-a luat ziua bună de la frați și a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila și Aquila, după ce și-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o juruință. Au ajuns în Efes; și Pavel a lăsat acolo pe însoțitorii lui. A intrat în sinagogă și a stat de vorbă cu iudeii, care l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme. El însă n-a voit, ci și-a luat rămas-bun de la ei și a zis: „Trebuie numaidecât ca sărbătoarea care vine s-o fac în Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăși la voi.” Și a plecat din Efes. S-a dat jos din corabie în Cezareea, s-a suit la Ierusalim și, după ce a urat de bine Bisericii, s-a coborât în Antiohia. După ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat și a străbătut din loc în loc ținutul Galatiei și Frigiei, întărind pe toți ucenicii. La Efes, a venit un iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii și era tare în Scripturi. El era învățat în ce privește Calea Domnului, avea un duh înfocat și vorbea și învăța amănunțit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoștea decât botezul lui Ioan. A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Aquila și Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei și i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu. Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, frații l-au îmbărbătat să se ducă și au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră, căci înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului și le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul.