Fiii profeților i-au zis lui Elisei:
‒ Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi. Lasă-ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buștean și să facem acolo un loc unde să putem sta.
El a răspuns:
‒ Duceți-vă!
Atunci, unul dintre ei a zis:
‒ Fii bun, te rog, și vino cu slujitorii tăi.
El a răspuns:
‒ Voi merge!
Elisei s-a dus cu ei. Au ajuns la Iordan și au început să taie copaci. Dar s-a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă.
Atunci el a strigat:
‒ Ah, stăpâne, era împrumutat!
Omul lui Dumnezeu l-a întrebat:
‒ Unde a căzut?
După ce acesta i-a arătat locul, Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o acolo și a făcut fierul securii să plutească.
Apoi a zis:
‒ Ridică-l!
El a întins mâna și l-a luat.
Regele Aramului era în război cu Israel. El s-a sfătuit cu slujitorii săi și apoi a zis: „Tabăra mea va fi chiar în acel loc“. Dar omul lui Dumnezeu a trimis pe cineva la regele lui Israel ca să-i spună: „Ai grijă să nu treci prin locul acela, pentru că arameii se duc acolo“. Atunci, regele lui Israel a trimis niște oameni în locul despre care îi spusese omul lui Dumnezeu. Așa obișnuia Elisei să-l avertizeze, iar el reușea să se apere. Și a făcut aceasta nu o dată, nici de două ori.
Inima regelui Aramului s-a tulburat din cauza acestor lucruri.
El i-a chemat pe slujitorii săi și le-a zis:
‒ Nu-mi spuneți care dintre noi este de partea regelui lui Israel?
Unul dintre slujitorii săi a răspuns:
‒ Nimeni, rege, stăpânul meu! Profetul Elisei însă, care este în Israel, îl înștiințează pe regele lui Israel de cuvintele pe care le rostești în camera ta de dormit.
Regele a zis:
‒ Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimit să-l prindă.
Regele a fost înștiințat, spunându-i-se:
‒ Iată că este în Dotan.
Regele a trimis acolo cai, care și o armată puternică. Ei au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea. Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dimineață, a ieșit și iată că o armată înconjurase cetatea, cu cai și care.
Slujitorul i-a zis:
‒ Ah, stăpâne, ce vom face?
Acesta a răspuns:
‒ Nu te teme, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulți decât cei ce sunt cu ei.
Apoi Elisei s-a rugat, zicând: „O, DOAMNE, Te rog, deschide-i ochii ca să poată vedea!“. DOMNUL i-a deschis ochii slujitorului, și acesta a putut să vadă muntele plin de cai și de care de foc în jurul lui Elisei. În timp ce arameii veneau spre el, Elisei s-a rugat DOMNULUI, zicând: „Te rog, lovește-i pe acești oameni cu orbire!“. Și DOMNUL i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei. Atunci Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul și nu aceasta este cetatea. Urmați-mă și vă voi duce la omul pe care îl căutați“. Și el i-a dus în Samaria. După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „DOAMNE, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“. Și DOMNUL le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.
Când i-a văzut regele lui Israel, l-a întrebat pe Elisei:
‒ Să-i ucid, părinte? Să-i ucid?
El a răspuns:
‒ Nu-i ucide! I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia și cu arcul tău? Servește-i cu pâine și cu apă ca să mănânce și să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor.
Atunci, regele a dat un ospăț mare. După ce au mâncat și au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Și trupele Aramului n-au mai continuat să năvălească în țara lui Israel.
După o vreme, Ben-Hadad, regele Aramului, adunându-și întreaga tabără, a venit și a asediat Samaria. Din cauza asediului, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de șecheli de argint, iar un sfert de cab de găinaț de porumbel – cinci șecheli.
În timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând:
‒ Ajută-mă, o, rege, stăpânul meu!
Dar el i-a zis:
‒ Dacă nu te ajută DOMNUL, cu ce te-aș putea ajuta eu? Cu ceea ce este în arie sau în presa de struguri?
Apoi, regele i-a zis:
‒ Ce ți s-a întâmplat?
Ea a răspuns:
‒ Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine“. Noi l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea și-a ascuns fiul.
Când a auzit regele cuvintele femeii, și-a sfâșiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci, oamenii s-au uitat și au văzut că își pusese o pânză de sac pe trup. El a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă va mai rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe umerii lui!“.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
