2 Împăraţilor 6:1-31
2 Împăraţilor 6:1-31 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și fiii profeților i-au spus lui Elisei: Iată acum, locul în care locuim cu tine este prea strâmt pentru noi. Să mergem, te rugăm, la Iordan și să luăm de acolo fiecare om câte o bârnă și să ne facem acolo un loc unde să locuim. Iar el a răspuns: Duceți-vă. Și unul a spus: Binevoiește, te rog, și mergi cu servitorii tăi. Iar el a răspuns: Voi merge. Astfel el a mers cu ei. Și când au venit la Iordan au tăiat lemne. Dar pe când unul dobora o bârnă, capul toporului a căzut în apă; și el a strigat și a spus: Vai, stăpâne! fiindcă era împrumutat. Și omul lui Dumnezeu a spus: Unde a căzut? Iar el i-a arătat locul. Și el a tăiat un vreasc și l-a aruncat acolo și fierul a plutit. De aceea el a zis: Ia-ți-l. Iar el și-a întins mâna și l-a luat. Atunci împăratul Siriei s-a războit împotriva lui Israel și s-a sfătuit cu servitorii săi, spunând: În cutare și în cutare loc va fi tabăra mea. Și omul lui Dumnezeu a trimis la împăratul lui Israel, spunând: Ia seama să nu treci prin acel loc, pentru că acolo au coborât sirienii. Și împăratul lui Israel a trimis la locul despre care omul lui Dumnezeu îi spusese și îl avertizase și s-a salvat acolo, nu o dată, nici de două ori. De aceea inima împăratului Siriei era foarte tulburată pentru acest lucru; și a chemat pe servitorii săi și le-a spus: Nu îmi veți arăta cine dintre noi este pentru împăratul lui Israel? Și unul dintre servitorii lui a spus: Nimeni, domnul meu, împărate; ci Elisei profetul, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care tu le vorbești în camera ta de culcare. Și el a spus: Mergeți și spionați unde este el, ca să trimit și să îl prind. Și i s-a spus, zicând: Iată, el este în Dotan. De aceea a trimis el acolo cai și care și o mare oștire; și ei au venit noaptea și au încercuit cetatea. Și când servitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat devreme și a ieșit, iată, o oștire încercuise cetatea deopotrivă cu cai și cu care. Și servitorul său i-a spus: Vai, stăpâne! Ce vom face? Și el a răspuns: Nu te teme, pentru că aceia ce sunt cu noi sunt mai mulți decât aceia ce sunt cu ei. Și Elisei s-a rugat și a spus: Doamne, te rog, deschide-i ochii pentru a vedea. Și DOMNUL a deschis ochii tânărului; și el a văzut; și, iată, muntele era plin de cai și de care de foc de jur împrejurul lui Elisei. Și după ce au coborât la el, Elisei s-a rugat DOMNULUI și a spus: Lovește acest popor, te rog, cu orbire. Și el i-a lovit cu orbire conform cuvântului lui Elisei. Și Elisei le-a spus: Nu aceasta este calea, nici cetatea nu este aceasta; urmați-mă, și vă voi duce la omul pe care îl căutați. Dar el i-a condus în Samaria. Și s-a întâmplat, când au intrat în Samaria, că Elisei a zis: DOAMNE, deschide ochii acestor oameni, ca să vadă. Și DOMNUL le-a deschis ochii și ei au văzut; și, iată, erau în mijlocul Samariei. Și împăratul lui Israel i-a spus lui Elisei, când i-a văzut: Părintele meu, să îi lovesc? Să îi lovesc? Iar el a răspuns: Să nu îi lovești, vrei să lovești pe aceia pe care i-ai luat captivi cu sabia ta și cu arcul tău? Pune-le pâine și apă înainte, ca să mănânce și să bea și să meargă la stăpânul lor. Și a pregătit un ospăț mare pentru ei; și după ce au mâncat și au băut, i-a trimis și au mers la stăpânul lor. Astfel cetele înarmate ale Siriei nu au mai venit în țara lui Israel. Și s-a întâmplat după aceasta, că Ben-Hadad, împăratul Siriei, și-a adunat toată oștirea și s-a urcat și a asediat Samaria. Și era o mare foamete în Samaria; și, iată, au asediat-o, până când s-a vândut un cap de măgar pentru optzeci de arginți, și a patra parte a unui cab de găinaț de porumbel pentru cinci arginți. Și pe când împăratul lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat la el, spunând: Ajută-mă, domnul meu, împărate. Și el a spus: Dacă DOMNUL nu te ajută, de unde să te ajut eu? Din hambar, sau din teasc? Și împăratul i-a zis: Ce îți este? Și ea a răspuns: Această femeie mi-a spus: Dă pe fiul tău, ca să îl mâncăm astăzi și îl vom mânca pe fiul meu mâine. Astfel noi am fiert pe fiul meu și l-am mâncat; și i-am zis a doua zi: Dă pe fiul tău, ca să îl mâncăm, dar ea a ascuns pe fiul ei. Și s-a întâmplat, când împăratul a auzit cuvintele femeii, că și-a sfâșiat hainele; și trecea pe zid și poporul privea și, iată, el avea pânză de sac pe interior, pe carnea lui. Atunci el a spus: Dumnezeu să îmi facă astfel și încă mai mult, dacă va rămâne pe el în această zi capul lui Elisei, fiul lui Șafat.
2 Împăraţilor 6:1-31 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Fiii prorocilor i-au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strâmt pentru noi. Haidem până la Iordan ca să luăm de acolo fiecare câte o bârnă și să ne facem acolo un loc de locuit!” Elisei a răspuns: „Duceți-vă!” Și unul dintre ei a zis: „Fii bun și vino cu slujitorii tăi!” El a răspuns: „Voi merge.” A plecat deci cu ei. Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. Și pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: „Ah, domnul meu, era împrumutat!” Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?” Și i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, și fierul de la secure a plutit pe apă. Apoi a zis: „Ridică-l!” Și a întins mâna și l-a luat. Împăratul Siriei era în război cu Israel. Și, într-un sfat pe care l-a ținut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.” Dar omul lui Dumnezeu a trimis să-i spună împăratului lui Israel: „Ferește-te să treci pe lângă locul acela, căci acolo sunt ascunși sirienii!” Și împăratul lui Israel a trimis niște oameni să stea la pândă spre locul pe care i-l spusese și despre care îl înștiințase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat nu o dată, nici de două ori. Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. I-a chemat pe slujitorii săi și le-a zis: „Nu voiți să-mi spuneți care din noi este pentru împăratul lui Israel?” Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu, dar prorocul Elisei, care este în Israel, îi spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rostești în odaia ta de culcare.” Și împăratul a zis: „Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimit să-l prindă!” Au venit și i-au spus: „Iată că este la Dotan.” A trimis acolo cai, care și o oaste puternică. Au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea. Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineață și a ieșit. Și iată că o oaste înconjura cetatea cu cai și care. Și slujitorul i-a zis omului lui Dumnezeu: „Ah, domnul meu, cum vom face?” El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți sunt cei cu noi decât cei cu ei!” Elisei s-a rugat și a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă!” Și Domnul i-a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elisei. Sirienii s-au coborât la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Lovește, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire!” Și Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei. Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea și nu este aceasta cetatea; veniți după mine, și vă voi duce la omul pe care-l căutați!” Și i-a dus la Samaria. Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide-le ochii oamenilor acestora să vadă!” Și Domnul le-a deschis ochii și au văzut că erau în mijlocul Samariei. Împăratul lui Israel, văzându-i, i-a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?” „Să nu-i măcelărești”, a răspuns Elisei. „Obișnuiești tu oare să-i măcelărești pe aceia pe care îi iei prinși cu sabia și cu arcul tău? Dă-le pâine și apă, ca să mănânce și să bea, apoi să se ducă la stăpânul lor!” Împăratul lui Israel le-a dat un prânz mare, și ei au mâncat și au băut; apoi le-a dat drumul și au plecat la stăpânul lor. Și oștile sirienilor nu s-au mai întors pe ținutul lui Israel. După aceea, Ben-Hadad, împăratul Siriei, strângându-și toată oștirea, s-a suit și a împresurat Samaria. În Samaria a fost o mare foamete; și atât de mult au strâmtorat-o, încât un cap de măgar prețuia optzeci de sicli de argint și un sfert de cab de găinaț de porumbel, cinci sicli de argint. Și pe când trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!” El a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?” Și împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: «Dă-l pe fiul tău să-l mâncăm astăzi, și mâine îl vom mânca pe fiul meu!» Noi l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. Și în ziua următoare i-am zis: «Dă-l pe fiul tău să-l mâncăm!» Dar ea l-a ascuns pe fiul ei.” Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, și-a rupt hainele, când stătea pe zid. Și poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac de păr pe trup. Împăratul a zis: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă va rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe trupul lui!”
2 Împăraţilor 6:1-31 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Profeții i-au zis lui Elisei: „Să știi că locul unde ne întâlnim cu tine, este prea strâmt pentru noi. Permite-ne să mergem la Iordan. Fiecare dintre noi va lua de acolo câte un buștean; și vom face un loc unde să putem locui.” El le-a răspuns: „Duceți-vă!” Atunci unul dintre ei a zis: „Te rog să fii bun și să vii cu slujitorii tăi.” El le-a răspuns: „Voi veni.” Elisei s-a dus astfel cu ei. Când au ajuns la Iordan, au început să taie copacii. Dar s-a întâmplat că în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la topor a căzut în apă. Atunci el a strigat (la Elisei): „Ah, stăpâne, era împrumutat!” Omul lui Dumnezeu l-a întrebat: „Unde a căzut?” Și după ce acela i-a arătat locul, Elisei a tăiat un băț și l-a aruncat acolo. Atunci fierul toporului a început să plutească. Apoi Elisei a zis: „Ridică-l!” El a întins mâna și l-a luat. Regele Aramului era în război cu cei din teritoriul numit Israel. După ce a avut o ședință cu slujitorii lui, a zis: „Îmi voi organiza tabăra în următorul loc: […].” Dar omul lui Dumnezeu a trimis pe cineva să spună regelui lui Israel: „Fii atent și nu trece prin acel loc; pentru că arameii s-au dus acolo.” Regele lui Israel a trimis niște oameni să spioneze acel loc despre care îl avertizase omul lui Dumnezeu. Și a procedat așa nu o dată, ci de mai multe ori. Regele Aramului s-a enervat din cauza acestor lucruri. El și-a chemat slujitorii și le-a zis: „Care dintre voi este de partea regelui lui Israel?” Atunci unul dintre slujitorii lui i-a răspuns: „O, rege, stăpânul meu, nimeni nu te trădează. Dar profetul Elisei – cel care trăiește în Israel – spune regelui lui Israel cuvintele pe care le spui chiar și în camera ta de dormit!” Atunci regele a zis: „Duceți-vă și vedeți unde este (acest profet); apoi voi trimite (oameni) să îl prindă!” Când s-au întors, ei i-au zis: „Este la Dotan!” Regele a trimis acolo cai, care și o mare armată. Ei au ajuns noaptea; și au înconjurat orașul. Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a trezit dimineața devreme; s-a ridicat, s-a dus afară și a văzut o armată care avea cai și care, înconjurând orașul. Slujitorul s-a întors și i-a zis: „Ah, stăpâne, ce vom face?” El i-a răspuns: „Nu te speria; pentru că aliații noștri sunt mai mulți decât aceia care s-au aliat cu ei.” Apoi Elisei s-a rugat, zicând: „O, Doamne, deschide-i ochii să poată vedea!” Și Iahve a deschis ochii slujitorului. Astfel, el a putut să vadă muntele plin de cai și de care de foc în jurul lui Elisei. În timp ce arameii veneau, Elisei s-a rugat lui Iahve; și a zis: „Te rog, lovește-i pe acești oameni cu orbire!” Și Iahve i-a lovit cu orbire – exact cum a cerut Elisei. Atunci Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul și nu acesta este orașul. Urmați-mă; și vă voi conduce la omul pe care îl căutați!” El i-a dus în Samaria. După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii acestor oameni, ca să poată vedea!” Și Iahve le-a deschis ochii; iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei. Atunci când i-a văzut, regele lui Israel l-a întrebat pe Elisei: „Să-i omor, părinte? Să îi omor?” Elisei a răspuns: „Nu-i omorî! Oare i-ai omorî pe aceia pe care-i iei prizonieri cu sabia și cu arcul tău? Servește-i cu pâine și cu apă, ca să mănânce și să bea. Apoi să se întoarcă la stăpânul lor!” Atunci regele a organizat un mare banchet. După ce au mâncat și au băut, le-a permis să plece; iar ei s-au întors la stăpânul lor. De atunci încolo, acele grupuri înarmate ale arameilor nu s-au mai întors pe teritoriul lui Israel. După mai mult timp, Ben-Hadad – regele Aramului – și-a adunat întreaga armată, a înaintat și a asediat Samaria. Pentru că asediul s-a prelungit, foametea s-a intensificat foarte mult în Samaria – astfel încât un cap de măgar ajunsese să valoreze optzeci de șecheli de argint, iar un sfert de măsură de excremente de porumbel se vindea cu cinci șecheli. În timp ce regele lui Israel trecea mergând pe zid, o femeie a strigat: „O, rege, stăpânul meu, salvează-mă!” Dar el i-a zis: „Dacă nu te salvează Iahve, cu ce te-aș putea salva eu? Cu ce există pe terenul unde adunăm recolta sau cu ce este în teasc?” Apoi regele a continuat: „Ce dificultate ai?” Ea a răspuns: „Această femeie mi-a zis: «Dă-l pe fiul tău ca să îl mâncăm astăzi; iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.» Noi l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. Iar în următoarea zi, când i-am zis: «Dă-l pe fiul tău ca să îl mâncăm», ea și-a ascuns fiul!” Când a auzit regele cuvintele femeii, și-a rupt hainele în timp ce era încă pe zid… Atunci oamenii au privit la el; și au văzut că regele avea pe corpul lui un sac. El a zis: „Dumnezeu să se comporte cu mine cu toată duritatea, dacă va mai rămâne astăzi capul lui Elisei – fiul lui Șafat – pe umeri lui!”
2 Împăraţilor 6:1-31 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Fiii prorocilor s-au dus La Elisei și-astfel i-au spus: „Locul în care locuim Aici, cu tine, îl găsim Că este prea strâmt pentru noi. Vrem ca să mergem înapoi, Pân’ la Iordan, și să luăm Câte o bârnă, să-ncercăm A face-un loc de locuit, Acolo.” „Bine v-ați gândit” – Le zise Elisei – „plecați Și bârnele le căutați.” Unul din ei mai zise-apoi: „Vino și tu, te rog, cu noi Și ia-ți și slugile cu tine”, Iar Elisei răspunse: „Bine! Vă însoțesc și eu, de-ndat’.” S-au dus cu toți și au tăiat Lemne apoi. Pe când lucrau Și bârnele le pregăteau, Unul din ei s-a pomenit Cum că securea i-a sărit Din coadă și s-a scufundat În apă. Omul a strigat, Plin de năduf: „Vai, domnul meu, Securea nu-i a mea, căci eu O am luată cu-mprumut! Și-acuma, iată, s-a pierdut!” Prorocul s-a-ndreptat spre el Și l-a-ntrebat pe omu-acel: „Arată-mi, unde a picat?” Omul, atunci, i-a arătat Locul cu pricina. Apoi, Prorocul s-a întors ‘napoi, Un lemn – în grabă – a tăiat, Pe care-n râu l-a aruncat, Spre locul unde a știut Cum că securea s-a pierdut. Îndată, fierul a ieșit La suprafață și-a plutit, Pe unda apei. Elisei Zise apoi: „Poți să îl iei!” Omul a-ntins mâna spre el, Și-a ridicat fierul acel. Cel care fost-a așezat În Siria drept împărat, Era-n război cu Israel. Un mare sfat ținut-a el Cu-ai săi slujbași și zise: „Iată, Tabăra fi-va așezată Într-un anume loc. Astfel, Îl vom lovi pe Israel.” Dar Elisei iute-a trimis, Soli, la-mpărat, prin care-a zis: „Ferește-te, când ai să pleci, Printr-un anume loc să treci, Căci Sirienii ce-au pătruns În țara noastră, s-au ascuns Și stau la pândă-n locu-acel.” Mai marele lui Israel, Slugi a trimis, să cerceteze, Voind să se încredințeze Dacă ce-a spus e-adevărat. Ăst lucru nu s-a întâmplat O dată sau de două ori, Ci tot mereu. Pe slujitori, La sine-atuncea i-a chemat – Cel care fost-a împărat În Siria – și-a zis apoi: „Să-mi spuneți, care dintre voi, Alături e de Israel?” Un slujitor a zis, astfel: „Află că nimeni dintre noi, Nu merge a vorbi apoi, Cu împăratul cel pe care Poporul Israel îl are. Israeliții au, cu ei, Pe un proroc: pe Elisei. El știe ceea ce vorbești, Chiar și atunci când te găsești, Sus, în odaia de culcare. Apoi, cuvintele pe care Tu le-ai rostit, le spune-ndat’, Celui ce este împărat Peste poporul Israel. În felu-acesta, află el, Tot ceea ce ai plănuit.” Când împăratu-a auzit Aceste lucruri, mâniat, Către slujbași a cuvântat: „Să cercetați în ce loc este. Când veți afla, dați-mi de veste, Căci voi trimite să-i întindă Curse apoi, ca să îl prindă.” Ai săi slujbași, au cercetat Și-au zis: „E, la Dotan, aflat”, Iar împăratul a trimis – Exact așa precum a zis – Oaste anume pregătită, Cu cai și care întărită. Când înserarea s-a lăsat, Oștenii au înconjurat Cetatea-n care se știa Că Elisei se-adăpostea. Un slujitor avea cu el Prorocul, iar omul acel – Când zorii zilei s-au ivit – Grabnic, afară a ieșit Și a văzut oștire mare – Cu călărime și cu care – În jurul zidurilor stând, Gata de luptă, așteptând. El se întoarse înapoi, Zicând prorocului apoi: „Vai, vai! Acuma, ce vom face?!” Prorocul spuse: „Fii pe pace! Mai mulți sunt cei ce ne-nsoțesc, Decât cei care ne pândesc!” El s-a rugat lui Dumnezeu, Și a zis astfel: „Domnul meu, Deschide-i ochii, fă-l să vadă, Spre a pute și el să creadă.” Domnul, atuncea, a făcut Așa precum I s-a cerut, Iar slujitorul a privit În jurul său – înmărmurit – Văzând muntele-acela mare, Plin de oșteni, de cai și care Și de un foc mistuitor, Care ardea-mprejurul lor. Când Sirienii au pornit, Spre Elisei, el a privit Către înaltul cerului Și L-a rugat, pe Domnul lui: „Doamne, pogoară peste fire, Și-apoi lovește cu orbire, Această oaste, adunată”, Iar Domnul a făcut, pe dată, Așa cum Elisei a spus. În urmă, Elisei s-a dus Pân’ la oșteni și le-a strigat: „Nu-i bună calea ce-ați urmat! ‘Geaba, cetatea-nconjurați, Căci nu-i ceea ce căutați. De-aceea zic: haideți! Veniți! Urmați-mă și-o să-l găsiți Pe omul vostru!” Atunci, ei Porniră după Elisei, Care în fruntea lor s-a pus Și la Samaria i-a dus. Acolo, el și-a ridicat Ochii spre cer, și L-a rugat Astfel, pe Domnul Dumnezeu: „Doamne, ascultă glasul meu Și le deschide tuturor Ochii, să vadă-n jurul lor.” Domnu-a făcut precum a zis Și-ndată, ochii, le-a deschis Și au văzut, înspăimântați, Că în Samaria-s aflați. Al lui Israel împărat, Pe Elisei, l-a întrebat: „Spune-mi părinte, să-i lovesc? Voiești să îi măcelăresc?” „Pe oamenii ce i-am adus, Să nu-i măcelărești” – a spus Prorocul, către împărat. „Pe cei pe cari, prinși, i-ai luat, Cu sabia și arcul tău, Ai să-i omori? Așa un rău, Tu nu vei face. E mai bine, Dacă vei asculta de mine: Pâine și apă le-mpărțește Și-apoi, pe toți, îi slobozește, Să plece la stăpânul lor, În țara Sirienilor.” Iar împăratul a făcut Așa precum i s-a cerut: Un mare prânz, la toți, le-a dat Și-apoi, să plece i-a lăsat. Oștile Sirienilor Se-ntoarseră în țara lor – În Siria – și, negreșit, În Israel n-au mai venit. În urmă, Ben-Hadad – cel care Era în Siria mai mare – Cu oastea ce a adunat, Samaria a-nconjurat. În acel timp de strâmtorare, A izbucnit o foame mare, Încât abia mai viețuiau Cei ce-n cetate se aflau. Optzeci de sicli, negreșit – Cari în argint s-au prețuit – Ajunse capul de măgar În timpul foamei de-atunci, iar Un sfert de cab, de porumbel – De găinaț – ajunse-astfel, A fi cinci sicli prețuit, Cari, în argint, s-au socotit. Al lui Israel împărat, Pe zid, odată, s-a plimbat. Era, în gânduri, adâncit, Când o femeie a venit, Strigând speriată: „Împărate! Îndură-te și fă-mi dreptate! Te rog, mă scapă, domnul meu!” „De nu te scapă Dumnezeu, Cum să te scap eu?” – a-ntrebat Al lui Israel împărat. „Să-ți dau venitul cel pe care, Aria mea, sau teascu-l are?” Apoi a zis: „Spune-mi, ce ai?” Ea îi răspunse: „Doamne, vai! Ieri, o femeie a venit Și-n felu-acesta, mi-a vorbit: Pe al tău fiu, vreau să-l luăm, Ca – împreună – să-l mâncăm, Iar mâine-l voi aduce eu – Să îl mâncăm – pe fiul meu.” Pe fiul meu, noi l-am mâncat, Iar astăzi – când am întrebat „Unde ți-e fiul? Să te duci Acum, degrabă, să-l aduci!”, Ea a plecat și l-a ascuns.” Aste cuvinte l-au străpuns În inimă, pe împărat Și hainele și-a sfâșiat. Întreg poporul a văzut Că-avea un sac – din păr făcut – Pe al său trup înfășurat. Al lui Israel împărat A zis atuncea: „Dumnezeu, Cu toată-asprimea Lui, mereu, Pe mine să mă pedepsească, De am să-l las să mai trăiască Pe Elisei al lui Șafat! Azi, capul îi va fi tăiat!”
2 Împăraţilor 6:1-31 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Fiii profeților i-au zis lui Elizéu: „Iată, locul unde locuim înaintea ta este prea strâmt pentru noi! Să mergem la Iordán și să luăm de acolo fiecare câte o bârnă și să ne facem acolo un loc unde să locuim!”. El le-a zis: „Mergeți!”. Unul dintre ei i-a zis: „Fii binevoitor și vino cu slujitorii tăi!”. El a zis: „Voi merge”. A plecat cu ei, au ajuns la Iordán și au tăiat copaci. În timp ce unul dobora un trunchi, a căzut lama [toporului] în apă. Atunci a strigat: „Ah, domnul meu! Și era împrumutat”. Omul lui Dumnezeu i-a zis: „Unde a căzut?”. Iar el i-a arătat locul. Atunci [Elizéu] a tăiat o bârnă, a aruncat-o în locul acela și lama a început să plutească. Apoi a zis: „Ridică-l la tine!”. [Slujitorul] și-a întins mâna și l-a luat. Regele din Arám era în război împotriva lui Israél. I-a sfătuit pe slujitorii săi, zicând: „Fixați tabăra în cutare loc!”. Omul lui Dumnezeu a trimis să i se spună regelui lui Israél: „Ai grijă să nu treci prin locul acela, pentru că acolo au coborât araméii!”. Regele lui Israél a trimis la locul despre care îi vorbise și îl avertizase omul lui Dumnezeu și s-a păzit. [Aceasta] nu o dată și nu de două ori! Inima regelui din Arám s-a tulburat din cauza acestui lucru. I-a chemat pe slujitorii săi și le-a zis: „Cine mi-l va face cunoscut pe acela dintre noi care este cu regele lui Israél?”. Unul dintre slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, rege, domnul meu! Căci Elizéu, profetul care este în Israél, îi spune regelui lui Israél cuvintele pe care tu le zici în camera ta de dormit!”. [Regele] le-a zis: „Mergeți și vedeți unde este ca să trimit să îl ia!”. Ei i-au zis: „Iată, este în Dotán!”. A trimis acolo cai, care și o armată puternică. Au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea. Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat, s-a ridicat, a ieșit și, iată, o armată înconjura cetatea cu cai și care. Atunci i-a zis: „Ah, domnul meu, ce vom face?”. El i-a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți sunt cei care sunt cu noi decât cei care sunt cu ei!”. Elizéu s-a rugat, zicând: „Doamne, deschide-i ochii să vadă!”. Domnul a deschis ochii slujitorului și, iată, a văzut muntele plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elizéu! [Aramèii] coborau spre [Elizéu]. Elizéu s-a rugat către Domnul, zicând: „Lovește, te rog, neamul acesta cu orbire!”. Și i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elizéu. Elizéu le-a zis: „Nu este aceasta calea și nu este aceasta cetatea. Veniți după mine și vă voi duce la omul pe care îl căutați!”. Și i-a dus la Samaría. Când au ajuns în Samaría, Elizéu a zis: „Doamne, deschide ochii acestora ca să vadă!”. Domnul le-a deschis ochii și ei au văzut că erau în mijlocul Samaríei. Regele lui Israél, când i-a văzut, i-a zis lui Elizéu: „Părintele meu, să-i lovesc?”. El i-a răspuns: „Nu-i lovi! Îi lovești tu pe cei pe care i-ai capturat cu sabia ta și cu arcul tău? Pune-le înainte pâine și apă ca să mănânce și să bea, apoi să meargă la stăpânul lor!”. Atunci el le-a oferit un ospăț mare. Ei au mâncat și au băut. Apoi le-a dat drumul, iar ei au mers la stăpânul lor. Și nu au mai venit grupele lui Arám în țara lui Israél. După aceea, Ben-Hadád, regele din Arám, și-a adunat taberele, a mers și a asediat Samaría. În Samaría a fost o mare foamete. [Aramèii] i-au asediat [atât de mult] până când [s-a ajuns] ca un cap de măgar [să coste] optzeci de arginți, iar un sfert de qab de bălușcă [ajunsese să coste] cinci arginți. Când regele trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând: „Salvează-mă, domnul meu, rege!”. El i-a răspuns: „Dacă nu te salvează Domnul, cu ce să te salvez eu? Cu [ceea ce vine] din arie sau din teasc?”. Regele i-a zis: „Ce ai?”. Ea i-a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: «Dă-mi-l pe fiul tău să-l mâncăm astăzi; mâine îl vom mânca pe fiul meu!». Noi l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. În ziua următoare i-am zis: «Dă-ni-l pe fiul tău să-l mâncăm!». Dar ea l-a ascuns pe fiul ei”. Când a auzit regele cuvintele acestei femei, și-a sfâșiat hainele când trecea pe zid. Poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac pe trupul său. Regele a zis: „Așa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă va rămâne capul lui Elizéu [pe umeri] astăzi!”.
2 Împăraţilor 6:1-31 Noua Traducere Românească (NTR)
Fiii profeților i-au zis lui Elisei: ‒ Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi. Lasă-ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buștean și să facem acolo un loc unde să putem sta. El a răspuns: ‒ Duceți-vă! Atunci, unul dintre ei a zis: ‒ Fii bun, te rog, și vino cu slujitorii tăi. El a răspuns: ‒ Voi merge! Elisei s-a dus cu ei. Au ajuns la Iordan și au început să taie copaci. Dar s-a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă. Atunci el a strigat: ‒ Ah, stăpâne, era împrumutat! Omul lui Dumnezeu l-a întrebat: ‒ Unde a căzut? După ce acesta i-a arătat locul, Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o acolo și a făcut fierul securii să plutească. Apoi a zis: ‒ Ridică-l! El a întins mâna și l-a luat. Regele Aramului era în război cu Israel. El s-a sfătuit cu slujitorii săi și apoi a zis: „Tabăra mea va fi chiar în acel loc“. Dar omul lui Dumnezeu a trimis pe cineva la regele lui Israel ca să-i spună: „Ai grijă să nu treci prin locul acela, pentru că arameii se duc acolo“. Atunci, regele lui Israel a trimis niște oameni în locul despre care îi spusese omul lui Dumnezeu. Așa obișnuia Elisei să-l avertizeze, iar el reușea să se apere. Și a făcut aceasta nu o dată, nici de două ori. Inima regelui Aramului s-a tulburat din cauza acestor lucruri. El i-a chemat pe slujitorii săi și le-a zis: ‒ Nu-mi spuneți care dintre noi este de partea regelui lui Israel? Unul dintre slujitorii săi a răspuns: ‒ Nimeni, rege, stăpânul meu! Profetul Elisei însă, care este în Israel, îl înștiințează pe regele lui Israel de cuvintele pe care le rostești în camera ta de dormit. Regele a zis: ‒ Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimit să-l prindă. Regele a fost înștiințat, spunându-i-se: ‒ Iată că este în Dotan. Regele a trimis acolo cai, care și o armată puternică. Ei au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea. Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dimineață, a ieșit și iată că o armată înconjurase cetatea, cu cai și care. Slujitorul i-a zis: ‒ Ah, stăpâne, ce vom face? Acesta a răspuns: ‒ Nu te teme, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulți decât cei ce sunt cu ei. Apoi Elisei s-a rugat, zicând: „O, DOAMNE, Te rog, deschide-i ochii ca să poată vedea!“. DOMNUL i-a deschis ochii slujitorului, și acesta a putut să vadă muntele plin de cai și de care de foc în jurul lui Elisei. În timp ce arameii veneau spre el, Elisei s-a rugat DOMNULUI, zicând: „Te rog, lovește-i pe acești oameni cu orbire!“. Și DOMNUL i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei. Atunci Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul și nu aceasta este cetatea. Urmați-mă și vă voi duce la omul pe care îl căutați“. Și el i-a dus în Samaria. După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „DOAMNE, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“. Și DOMNUL le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei. Când i-a văzut regele lui Israel, l-a întrebat pe Elisei: ‒ Să-i ucid, părinte? Să-i ucid? El a răspuns: ‒ Nu-i ucide! I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia și cu arcul tău? Servește-i cu pâine și cu apă ca să mănânce și să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor. Atunci, regele a dat un ospăț mare. După ce au mâncat și au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Și trupele Aramului n-au mai continuat să năvălească în țara lui Israel. După o vreme, Ben-Hadad, regele Aramului, adunându-și întreaga tabără, a venit și a asediat Samaria. Din cauza asediului, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de șecheli de argint, iar un sfert de cab de găinaț de porumbel – cinci șecheli. În timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând: ‒ Ajută-mă, o, rege, stăpânul meu! Dar el i-a zis: ‒ Dacă nu te ajută DOMNUL, cu ce te-aș putea ajuta eu? Cu ceea ce este în arie sau în presa de struguri? Apoi, regele i-a zis: ‒ Ce ți s-a întâmplat? Ea a răspuns: ‒ Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine“. Noi l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea și-a ascuns fiul. Când a auzit regele cuvintele femeii, și-a sfâșiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci, oamenii s-au uitat și au văzut că își pusese o pânză de sac pe trup. El a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă va mai rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe umerii lui!“.
2 Împăraţilor 6:1-31 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Fiii prorocilor au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strâmt pentru noi. Haidem până la Iordan ca să luăm de acolo fiecare câte o bârnă și să ne facem acolo un loc de locuit.” Elisei a răspuns: „Duceți-vă!” Și unul din ei a zis: „Fii bun și vino cu slujitorii tăi!” El a răspuns: „Voi merge.” A plecat deci cu ei. Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. Și, pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: „Ah, domnul meu, era împrumutat!” Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?” Și i-a arătat locul. Atunci, Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, și fierul de la secure a plutit pe apă. Apoi a zis: „Ridică-l!” Și a întins mâna și l-a luat. Împăratul Siriei era în război cu Israel. Și, într-un sfat pe care l-a ținut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.” Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Ferește-te să treci pe lângă locul acela, căci acolo sunt ascunși sirienii.” Și împăratul lui Israel a trimis niște oameni să stea la pândă spre locul pe care i-l spusese și despre care îl înștiințase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat nu o dată, nici de două ori. Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi și le-a zis: „Nu voiți să-mi spuneți care din noi este pentru împăratul lui Israel?” Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu, dar prorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rostești în odaia ta de culcare.” Și împăratul a zis: „Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimit să-l prindă.” Au venit și i-au spus: „Iată că este la Dotan.” A trimis acolo cai, care și o oaste puternică. Au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea. Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineață și a ieșit. Și iată că o oaste înconjura cetatea cu cai și care. Și slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah, domnul meu, cum vom face?” El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți sunt cei cu noi decât cei cu ei.” Elisei s-a rugat și a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă!” Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elisei. Sirienii s-au coborât la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Lovește, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire!” Și Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei. Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea și nu este aceasta cetatea; veniți după mine și vă voi duce la omul pe care-l căutați.” Și i-a dus la Samaria. Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora să vadă!” Și Domnul le-a deschis ochii și au văzut că erau în mijlocul Samariei. Împăratul lui Israel, văzându-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?” „Să nu-i măcelărești”, a răspuns Elisei. „Obișnuiești tu oare să măcelărești pe aceia pe care îi iei prinși cu sabia și cu arcul tău? Dă-le pâine și apă, ca să mănânce și să bea, apoi să se ducă la stăpânul lor.” Împăratul lui Israel le-a dat un prânz mare și ei au mâncat și au băut, apoi le-a dat drumul și au plecat la stăpânul lor. Și oștile sirienilor nu s-au mai întors pe ținutul lui Israel. După aceea, Ben-Hadad, împăratul Siriei, strângându-și toată oștirea, s-a suit și a împresurat Samaria. În Samaria a fost o mare foamete și atât de mult au strâmtorat-o, încât un cap de măgar prețuia optzeci de sicli de argint și un sfert de cab de găinaț de porumbel, cinci sicli de argint. Și, pe când trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!” El a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?” Și împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: ‘Dă-mi pe fiul tău să-l mâncăm astăzi, și mâine vom mânca pe fiul meu.’ Noi am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. Și în ziua următoare i-am zis: ‘Dă pe fiul tău să-l mâncăm.’ Dar ea a ascuns pe fiul ei.” Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, și-a rupt hainele, când stătea pe zid. Și poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac de păr pe trup. Împăratul a zis: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă va rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe trupul lui!”