2 Regi 6
6
Lama de topor care a plutit pe apă#6,0 Nu se știe unde se afla Elizèu în calitate de conducător al unei grupări de profeți. Unii cred că la Ierihòn, alții la Ghilgàl.
1Fiii profeților i-au zis lui Elizéu: „Iată, locul unde locuim înaintea ta este prea strâmt pentru noi! 2Să mergem la Iordán și să luăm de acolo fiecare câte o bârnă și să ne facem acolo un loc unde să locuim!”. El le-a zis: „Mergeți!”. 3Unul dintre ei i-a zis: „Fii binevoitor și vino cu slujitorii tăi!”. El a zis: „Voi merge”. 4A plecat cu ei, au ajuns la Iordán și au tăiat copaci. 5În timp ce unul dobora un trunchi, a căzut lama#6,5 Lit.: „fierul”. [toporului] în apă. Atunci a strigat: „Ah, domnul meu! Și era împrumutat”. 6Omul lui Dumnezeu i-a zis: „Unde a căzut?”. Iar el i-a arătat locul. Atunci [Elizéu] a tăiat o bârnă, a aruncat-o în locul acela și lama a început să plutească. 7Apoi a zis: „Ridică-l la tine!”. [Slujitorul] și-a întins mâna și l-a luat.
RĂZBOAIELE CU ARAMÉII#6,8 Textul biblic nu dă nici numele regelui din Aram, nici pe cel al regelui lui Israèl. Este probabil ca regele arameilor din v. 8 să fie Ben-Hadàd din v. 24, iar acesta trebuie identificat nu cu Ben-Hadàd al II-lea, ci cu Ben-Hadàd al III-lea, sub domnia căruia a avut loc cea mai dură oprimare a Israèlului (2Rg 13,5.22-25).
Orbirea unui grup de araméi
8Regele din Arám era în război împotriva lui Israél. I-a sfătuit pe slujitorii săi, zicând: „Fixați tabăra în cutare loc!”. 9Omul lui Dumnezeu a trimis să i se spună regelui lui Israél: „Ai grijă să nu treci prin locul acela, pentru că acolo au coborât araméii!”. 10Regele lui Israél a trimis la locul despre care îi vorbise și îl avertizase omul lui Dumnezeu și s-a păzit. [Aceasta] nu o dată și nu de două ori!
11Inima regelui din Arám s-a tulburat din cauza acestui lucru. I-a chemat pe slujitorii săi și le-a zis: „Cine mi-l va face cunoscut pe acela dintre noi care este cu regele lui Israél?”. 12Unul dintre slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, rege, domnul meu! Căci Elizéu, profetul care este în Israél, îi spune regelui lui Israél cuvintele pe care tu le zici în camera ta de dormit!”. 13[Regele] le-a zis: „Mergeți și vedeți unde este ca să trimit să îl ia!”. Ei i-au zis: „Iată, este în Dotán!”#6,13 Astăzi Tell-Dotàn, la 22 km nord de Samaría, locul de întâlnire al lui Iosíf cu frații săi (Gen 37,17).. 14A trimis acolo cai, care și o armată puternică. Au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea.
15Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat, s-a ridicat, a ieșit și, iată, o armată înconjura cetatea cu cai și care. Atunci i-a zis: „Ah, domnul meu, ce vom face?”. 16El i-a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți sunt cei care sunt cu noi decât cei care sunt cu ei!”. 17Elizéu s-a rugat, zicând: „Doamne, deschide-i ochii să vadă!”. Domnul a deschis ochii#6,17 Numai printr-o dispoziție divină specială ochii oamenilor obișnuiți pot să vadă ceea ce de multe ori este rezervat doar pentru ochii profeților (cf. 2Rg 2,10-12). slujitorului și, iată, a văzut muntele plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elizéu!
18[Aramèii] coborau spre [Elizéu]. Elizéu s-a rugat către Domnul, zicând: „Lovește, te rog, neamul acesta cu orbire!”. Și i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elizéu. 19Elizéu le-a zis: „Nu este aceasta calea și nu este aceasta cetatea. Veniți după mine și vă voi duce la omul pe care îl căutați!”. Și i-a dus la Samaría. 20Când au ajuns în Samaría, Elizéu a zis: „Doamne, deschide ochii acestora ca să vadă!”. Domnul le-a deschis ochii și ei au văzut că erau în mijlocul Samaríei.
21Regele lui Israél, când i-a văzut, i-a zis lui Elizéu: „Părintele meu#6,21 Expresia scoate în evidență respectul regelui față de profet (2Rg 2,12; 13,14)., să-i lovesc?”#6,21 TM dublează întrebarea: „Să-i lovesc, să-i lovesc, părintele meu?”.. 22El i-a răspuns: „Nu-i lovi! Îi lovești tu pe cei pe care i-ai capturat cu sabia ta și cu arcul tău?#6,22 După TM, Elizèu face aici apel la clemența israeliților, care nu obișnuiau să-i masacreze pe prizonierii de război, în afara cazului când era vorba de „anatema”. Pune-le înainte pâine și apă ca să mănânce și să bea, apoi să meargă la stăpânul lor!”. 23Atunci el le-a oferit un ospăț mare. Ei au mâncat și au băut. Apoi le-a dat drumul, iar ei au mers la stăpânul lor. Și nu au mai venit grupele lui Arám în țara lui Israél#6,23 Sfârșitul versetului nu este în acord cu ceea ce urmează în v. 24-31, unde este relatat asediul Samaríei de către aramei..
Foametea din timpul asediului Samaríei
24După aceea, Ben-Hadád, regele din Arám, și-a adunat taberele, a mers și a asediat Samaría. 25În Samaría a fost o mare foamete#6,25 Foamete datorată asediului orașului, de neconfundat cu cea din 2Rg 8,1, datorată secetei.. [Aramèii] i-au asediat [atât de mult] până când [s-a ajuns] ca un cap de măgar [să coste] optzeci de arginți, iar un sfert de qab#6,25 Aprox. 300 g. de bălușcă#6,25 Termenul din TM este greu de înțeles. Probabil este o plantă numită „Ornithogalum umbellatum”, destul de răspândită în Palestina. Avea niște bulbi care erau folosiți ca hrană a săracilor. [ajunsese să coste] cinci arginți.
26Când regele trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând: „Salvează-mă, domnul meu, rege!”. 27El i-a răspuns: „Dacă nu te salvează Domnul, cu ce să te salvez eu? Cu [ceea ce vine] din arie sau din teasc?”. 28Regele i-a zis: „Ce ai?”. Ea i-a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: «Dă-mi-l pe fiul tău să-l mâncăm astăzi; mâine îl vom mânca pe fiul meu!». 29Noi l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. În ziua următoare i-am zis: «Dă-ni-l pe fiul tău să-l mâncăm!». Dar ea l-a ascuns pe fiul ei”. 30Când a auzit regele cuvintele acestei femei, și-a sfâșiat hainele când trecea pe zid. Poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac pe trupul său. 31Regele a zis: „Așa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă va rămâne capul lui Elizéu [pe umeri#6,31 Lit.: „deasupra sa”.] astăzi!”#6,31 Probabil Elizèu a încurajat rezistența împotriva arameilor, prezicând ajutorul din partea Domnului; regele care l-a ascultat se gândește acum că Elizèu l-ar fi putut înșela..
Elizéu vestește sfârșitul încercării
32Elizéu ședea în casă, iar bătrânii ședeau lângă el. Regele a trimis un om al său. Înainte să ajungă solul la el, [Elizéu] le-a spus bătrânilor: „Ați văzut că a trimis acest ucigaș#6,32 Lit.: „fiu de ucigaș”, făcând probabil aluzie la Ahàb, care i-a ucis pe profeți și pe Nabòt. În 1Rg 21,29, se spune că blestemul va cădea asupra casei lui Ahàb în timpul fiului acestuia. În acest caz, regele despre care este vorba în text este Ioràm, fiul lui Ahàb. ca să-mi ia#6,32 Lit.: „să-mi întoarcă!”. capul? Vedeți, când va veni mesagerul, închideți ușa și prindeți-l cu ușa! Oare nu [se aude] sunetul picioarelor stăpânului său în urma lui?”. 33Când încă mai vorbea cu el, mesagerul a coborât la el și a zis: „Iată, răul acesta este de la Domnul! La ce pot să mă mai aștept de la Domnul?”. #17,5; 1Rg 20,1
Selectat acum:
2 Regi 6: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași