Cel Care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru a-i putea mângâia pe cei ce sunt în vreun necaz, cu mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu. Așa cum suferințele lui Cristos sunt din belșug în noi, tot astfel, prin Cristos, avem parte din belșug și de mângâiere sufletească. Dacă noi suntem asupriți, este pentru mângâierea și mântuirea voastră. Dacă noi suntem mângâiați sufletește, este pentru mângâierea voastră, care este la lucru în voi prin faptul că răbdați aceleași suferințe pe care le îndurăm și noi. Speranța noastră cu privire la voi este neclintită, pentru că știm că, așa cum sunteți părtași cu noi în suferință, tot așa sunteți și în mângâiere.
Căci nu vrem să nu știți, fraților, despre necazul care a venit peste noi în Asia, pentru că am fost împovărați peste măsură, dincolo de puterea noastră, așa încât pierdusem și speranța că vom mai trăi. Într-adevăr, ne-am simțit ca și cum am fi primit condamnarea la moarte, ca să nu ne încredem în noi, ci în Dumnezeu, Care învie morții. El ne-a salvat dintr-un mare pericol de moarte și ne va salva din nou. Și ne punem speranța în El că ne va salva din nou, în timp ce și voi vă alăturați nouă în rugăciune, pentru ca binecuvântarea de care avem parte prin rugăciunile multor persoane să fie, pentru mulți, un motiv de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru noi.
Căci lauda noastră este aceasta: mărturia conștiinței noastre că ne-am comportat în lume, și mult mai mult față de voi, cu o curăție și o sinceritate primite de la Dumnezeu, nu cu o înțelepciune firească, ci prin harul lui Dumnezeu. Căci noi nu vă scriem altceva decât ceea ce citiți sau cunoașteți deja. Dar sper că, până la sfârșit, veți cunoaște (așa cum, de altfel, ne-ați cunoscut și pe noi, în parte) că noi suntem lauda voastră, tot așa cum și voi veți fi lauda noastră în ziua Domnului nostru Isus.
Având această convingere, doream să vin mai întâi la voi, ca să aveți parte de o a doua favoare, apoi să plec de la voi în Macedonia, să mă întorc din Macedonia tot pe la voi și să fiu trimis de voi în Iudeea. Deci, dorind aceasta, am dat eu oare dovadă de neseriozitate? Sau lucrurile pe care le hotărăsc, le hotărăsc potrivit firii pământești, ca să spun „da, da“ și „nu, nu“ în același timp? Credincios este Dumnezeu, că vorbirea noastră față de voi nu este și „da“, și „nu“. Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, pe Care noi L-am predicat printre voi – eu, Silvanus și Timotei – nu a fost „da“ și „nu“, ci în El a fost „da“, pentru că în El toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da“. De aceea prin El spunem „Amin!“, spre gloria lui Dumnezeu. Cel Care ne întărește împreună cu voi, în Cristos, și Care ne-a uns, este Dumnezeu. El a și pus sigiliul pe noi și ne-a dat, în inimile noastre, garanția Duhului.
Dar Îl chem pe Dumnezeu ca martor al sufletului meu, că n-am mai venit în Corint tocmai ca să vă cruț. Nu că noi domnim peste credința voastră, ci suntem lucrători împreună cu voi pentru bucuria voastră, căci stați fermi în credință.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
