2 Corinteni 1:4-24
2 Corinteni 1:4-24 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
care ne mângâie în orice suferinţă a noastră, ca şi noi să-i putem mângâia pe cei care se află în orice suferinţă prin mângâierea cu care am fost mângâiaţi şi noi de Dumnezeu. Căci după cum sunt din belşug pătimirile lui Hristos pentru noi, la fel, prin Hristos, este din belşug şi mângâierea noastră. Aşadar, când suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; când suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea care vă face să înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care le îndurăm şi noi. Şi nădejdea noastră în ceea ce vă priveşte este neclintită, ştiind că, după cum sunteţi părtaşi la pătimirile noastre, tot aşa sunteţi şi la mângâieri. Fiindcă, fraţilor, vrem să ştiţi şi voi prin ce necaz am trecut în Asia, un necaz de care am fost copleşiţi peste măsură şi peste puterile noastre, încât ne pierduserăm nădejdea de a mai trăi. Am crezut chiar că suntem condamnaţi la moarte, ca să nu ne încredem în noi înşine, ci în Dumnezeu, cel care învie morţii. El ne-a scăpat de o astfel de moarte şi ne va scăpa, şi noi avem această nădejde că ne va scăpa din nou, fiind ajutaţi prin rugăciunea voastră pentru noi, astfel încât prin darul dobândit de mai mulţi oameni, mulţi să aducă mulţumiri pentru noi. Căci aceasta este mândria noastră: mărturia cugetului nostru că ne-am purtat, în lume şi mai ales faţă de voi, cu sinceritatea şi nevinovăţia lui Dumnezeu, nu cu înţelepciunea omenească, ci cu harul lui Dumnezeu. Căci nu vă scriem altceva decât ceea ce citiţi şi cunoaşteţi. Şi sper că până la sfârşit veţi înţelege, după cum aţi înţeles deja, că mândria voastră suntem noi, iar voi sunteţi mândria noastră în ziua Domnului nostru Iisus. Cu această încredinţare voiam să vin mai întâi la voi, ca să primiţi un al doilea har. De la voi să trec în Macedonia, apoi, din nou, din Macedonia să mă întorc la voi, iar voi să mă ajutaţi să plec în Iudeea. Aşadar, plănuind acest lucru m-am purtat oare cu uşurătate? Sau ceea ce vreau, vreau oare după trup, astfel încât în mine să fie în acelaşi timp şi da şi nu? Martor este Dumnezeu că faţă de voi cuvântul nostru nu este şi „da” şi „nu”. Căci Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, cel pe care noi L-am vestit printre voi – eu, Silvan şi Timotei – nu a fost şi „da” şi „nu”, ci în el, nu a fost decât „da!” Şi toate făgăduinţele lui Dumnezeu au devenit în El „da”. Şi de aceea, prin El, îi înălţăm lui Dumnezeu „aminul” nostru pentru slava sa. Iar Dumnezeu este cel care ne întăreşte şi pe noi şi pe voi în Hristos. El ne-a uns, ne-a pecetluit şi ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre. Îl chem pe Dumnezeu ca martor al sufletului meu că nu am mai venit la Corint fiindcă am vrut să vă cruţ. Nu că am fi noi stăpâni pe credinţa voastră, ci lucrăm împreună pentru bucuria voastră, fiindcă aţi rămas tari în credinţă.
2 Corinteni 1:4-24 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Care ne mângâie în tot necazul nostru, ca noi să fim în stare să mângâiem pe cei care sunt în orice necaz, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu. Pentru că așa cum suferințele lui Cristos abundă în noi, tot astfel și mângâierea noastră abundă prin Cristos. Și dacă suntem chinuiți este pentru mângâierea și salvarea voastră, care este lucrătoare în răbdarea acelorași suferințe pe care și noi le suferim; iar dacă suntem mângâiați, este pentru mângâierea și salvarea voastră. Și speranța noastră despre voi este neclintită, știind că așa cum sunteți părtași ai suferințelor, tot așa veți fi și ai mângâierii. Fiindcă nu vă voim neștiutori, fraților, despre necazul care a venit peste noi în Asia, că am fost apăsați peste măsură, peste puterea noastră, încât am pierdut chiar speranța de viață; Dar aveam sentința morții în noi înșine, ca să nu ne încredem în noi înșine, ci în Dumnezeu care învie morții; Care ne-a scăpat dintr-o moarte atât de mare și ne scapă; în care ne încredem că ne va și scăpa; Și voi, ajutând împreună prin rugăciune pentru noi, ca pentru darul dăruit nouă prin multe persoane, mulțumiri să fie aduse de mulți pentru noi. Fiindcă bucuria noastră este aceasta: mărturia conștiinței noastre, că am avut comportarea noastră în lume, și mai abundent față de voi, în simplitate și sinceritate dumnezeiască, nu cu înțelepciune carnală, ci prin harul lui Dumnezeu. Fiindcă nu vă scriem altele decât ce citiți sau recunoașteți; și mă încred că veți recunoaște chiar până la sfârșit, Așa cum ne-ați și recunoscut în parte, că suntem bucuria voastră, chiar așa cum și voi sunteți a noastră, în ziua Domnului Isus. Și în această încredere voiam să vin înainte la voi, ca să aveți un al doilea beneficiu. Și să trec pe la voi spre Macedonia, și apoi să vin din nou din Macedonia la voi și să fiu condus de voi spre Iudeea. De aceea când voiam astfel, m-am purtat ușuratic? Sau cele ce le vreau, le vreau conform cărnii? Pentru ca la mine da să fie da, și nu să fie nu. Dar așa cum Dumnezeu este adevărat, cuvântul nostru către voi nu a fost da și nu. Fiindcă Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, cel predicat printre voi de noi, adică prin mine și Silvan și Timotei, nu a fost da și nu, ci în el a fost da. Fiindcă toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt Da, și în el Amin, spre gloria lui Dumnezeu prin noi. Și cel ce ne întemeiază împreună cu voi în Cristos și ne-a uns este Dumnezeu; Care ne-a și sigilat și a dat arvuna Duhului în inimile noastre. Mai mult, eu invoc pe Dumnezeu ca martor peste sufletul meu, că pentru a vă cruța nu am venit până acum în Corint. Nu că domnim peste credința voastră, ci suntem ajutoare la bucuria voastră, fiindcă voi prin credință stați în picioare.
2 Corinteni 1:4-24 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să‑i putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! Căci, după cum avem parte din belșug de suferințele lui Hristos, tot așa, prin Hristos, avem parte din belșug și de mângâiere. Dar dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea și mântuirea voastră; dacă suntem mângâiați, suntem pentru mângâierea voastră, care vă ajută să răbdați aceleași suferințe ca și noi. Și nădejdea noastră cu privire la voi este neclintită, pentru că știm că, dacă aveți parte de suferințe, aveți parte și de mângâiere. Fraților, nu vrem să fiți în necunoștință despre necazul care ne‑a lovit în Asia, de care am fost apăsați peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, încât nu știam dacă vom mai scăpa cu viață. Credeam că suntem condamnați la moarte, ca să nu ne punem încrederea în noi înșine, ci în Dumnezeu, care învie morții. El ne‑a izbăvit și ne izbăvește dintr‑un mare pericol de moarte și avem nădejde că ne va izbăvi și mai departe. Voi înșivă ne ajutați cu rugăciunile voastre, pentru ca darul pe care l‑am primit prin rugăciunile multora să fie pentru mulți un prilej de mulțumire către Dumnezeu pentru noi. Lauda noastră este aceasta: mărturia pe care ne‑o dă conștiința, anume că ne‑am purtat în lume, și mai ales față de voi, cu o sinceritate și o curăție date de Dumnezeu, nu cu înțelepciune firească, ci prin harul lui Dumnezeu. Nu vă scriem altceva decât ce citiți și cunoașteți. Și trag nădejde că în cele din urmă veți recunoaște, cum ați și recunoscut în parte, că noi suntem lauda voastră, după cum și voi veți fi lauda noastră în ziua Domnului Isus. Cu această încredințare voiam să vin mai înainte la voi, ca să aveți un al doilea har, iar de la voi să trec prin Macedonia; apoi din Macedonia să mă întorc la voi, ca să‑mi oferiți sprijinul necesar pentru călătoria în Iudeea. Când am făcut acest plan, am lucrat oare în chip ușuratic? Credeți că hotărârile pe care le iau sunt în felul lumii, ca să zic, în același timp, „da, da” și „nu, nu”? Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră față de voi n‑a fost și „da”, și „nu”. Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru (prin mine, prin Silvan și prin Timotei) n‑a fost și „da”, și „nu”, ci în El nu este decât „da”. Toate făgăduințele lui Dumnezeu sunt „da” în El; de aceea și „amin”‑ul pe care‑l spunem noi prin El este spre slava lui Dumnezeu. Iar Cel ce ne întărește împreună cu voi în Hristos și care ne‑a uns este Dumnezeu. Tot El ne‑a pecetluit și ne‑a pus în inimi Duhul ca arvună. Îl chem pe Dumnezeu ca martor față de sufletul meu că n‑am mai venit până acum la Corint tocmai ca să vă cruț. Nu spun că am avea stăpânire peste credința voastră; din contră, lucrăm și noi la bucuria voastră, fiindcă stați tari în credință.
2 Corinteni 1:4-24 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să-i putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! Căci, după cum avem parte din belșug de suferințele lui Hristos, tot așa prin Hristos avem parte din belșug și de mângâiere. Așa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea și mântuirea voastră; dacă suntem mângâiați, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdați aceleași suferințe ca și noi. Și nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că știm că, dacă aveți parte de suferințe, aveți parte și de mângâiere. Într-adevăr, fraților, nu voim să vă lăsăm în necunoștință despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsați peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, așa că nici nu mai trăgeam nădejde de viață. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, ca să ne punem încrederea nu în noi înșine, ci în Dumnezeu, care învie morții. El ne-a izbăvit și ne izbăvește dintr-o astfel de moarte și avem nădejde că ne va mai izbăvi încă. Voi înșivă ne veți ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulți un prilej de mulțumiri lui Dumnezeu pentru noi. Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, și mai ales față de voi, cu o sfințenie și o curăție de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înțelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu. Nu vă scriem altceva decât ce citiți și cunoașteți. Și trag nădejde că până la sfârșit veți cunoaște, cum ați și cunoscut în parte, că noi suntem lauda voastră, după cum și voi veți fi lauda noastră în ziua Domnului Isus. În această încredințare voiam să vin mai înainte la voi, ca să aveți un al doilea har. Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi din Macedonia să mă întorc la voi și să fiu petrecut de voi în Iudeea. În luarea hotărârii acesteia am lucrat eu în chip ușuratic? Sau hotărârile mele sunt niște hotărâri pe care le iau în felul lumii, ca să fie în mine „da, da” și „nu, nu”? Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră față de voi n-a fost și „da”, și „nu”. Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan și prin Timotei, n-a fost „da” și „nu”, ci în El nu este decât „da”. Într-adevăr, făgăduințele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; de aceea și „amin”-ul pe care-l spunem noi prin El este spre slava lui Dumnezeu. Și Cel ce ne întărește împreună cu voi în Hristos și care ne-a uns este Dumnezeu. El ne-a și pecetluit și ne-a pus în inimă arvuna Duhului. Îl iau pe Dumnezeu martor față de sufletul meu că n-am mai venit până acum la Corint tocmai ca să vă cruț. Nu că am avea stăpânire peste credința voastră, dar vrem să lucrăm și noi împreună la bucuria voastră, căci stați tari în credință.
2 Corinteni 1:4-24 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
El este Cel care ne susține în toate necazurile noastre; pentru ca astfel, în urma încurajării primite de la Dumnezeu, să îi putem încuraja și noi pe alții care sunt afectați de diferite necazuri. Prin Cristos, în timp ce suportăm o multitudine de suferințe pentru că Îl urmăm pe El, noi beneficiem din abundență și de încurajare. Dacă noi avem necazuri, acest lucru se întâmplă pentru încurajarea și pentru salvarea voastră. Iar dacă suntem încurajați, este o ocazie ca să fiți (și voi) încurajați; și acest fapt vă motivează să suportați aceleași suferințe ca noi. Speranța noastră pentru voi este fermă. Facem această afirmație știind că dacă sunteți parteneri cu noi în suferințe, veți beneficia împreună cu noi și de încurajare. Fraților, nu evităm să vă informăm despre necazul pe care l-am avut în Asia. Adversitățile pe care le-am suportat, au depășit (teoretic) capacitatea noastră de supraviețuire. În consecință, credeam că vom muri. Ajunseserăm la concluzia că suntem în situația celor condamnați la moarte. Și s-a întâmplat așa pentru ca să nu mai avem niciun motiv să ne bazăm pe noi, ci să ne încredem în Dumnezeu care poate să readucă la viață (chiar și) pe cei care au murit. El ne-a scăpat din acest pericol care ne amenința viața și va continua să ne salveze de la moarte. Voi personal ne veți ajuta prin faptul că vă veți ruga pentru noi; și astfel, binele pe care ni-l veți face prin aceste rugăciuni, va determina pe mulți să mulțumească lui Dumnezeu pentru intervenția Lui în favoarea noastră. Conștiința ne spune că ne-am comportat în lume și mai ales față de voi într-un mod demn de laudă atunci când am fost deschiși și sinceri. Această atitudine nu provine de la înțelepciunea umană, ci am procedat astfel prin harul lui Dumnezeu. Noi nu vă scriem altceva decât ce puteți să înțelegeți în urma citirii (acestei epistole); și sper să înțelegeți tot ce am vrut să vă comunic, așa cum deja ați înțeles lucrurile pe care parțial vi le-am spus. Veți înțelege că vă puteți lăuda cu noi așa cum și noi ne putem lăuda cu voi în ziua când se va întoarce Stăpânul nostru Isus. Având această certitudine, intenționam inițial să vin în vizită pe la voi, ca să beneficiați de o favoare suplimentară. Îmi planificasem să vă vizitez în călătoria pe care urma să o fac în Macedonia; și când reveneam de-acolo, urma să vin din nou pe la voi, ca să mă trimiteți în Iudeea. Eu nu am făcut acest plan fără să mă gândesc anticipat foarte bine (la implicațiile lui). Se poate oare spune despre mine că iau decizii într-un mod lumesc – gata să spun „Da” și apoi „Nu” cu privire la același lucru? Așa cum Dumnezeu Își respectă promisiunile, ce v-am spus nu va fi „Da” și „Nu” în același timp. Avem ca model pe Fiul lui Dumnezeu – Isus Cristos – despre care v-am predicat împreună cu Silvan și cu Timotei. El nu spune „Da” și apoi revine zicând „Nu”; ci tot ce promite, rămâne „Da”. În Cristos sunt respectate toate promisiunile făcute de Dumnezeu. Acest fapt ne determină ca prin El să glorificăm pe Dumnezeu, spunând „Amin!” El face ca atât noi cât și voi să stăm fermi în Cristos; și tot El este Cel care „ne-a uns”, instalându-ne în funcția pe care ne-a dat-o. Acest lucru s-a întâmplat prin acțiunea Spiritului în inimile noastre, care „ne-a (și) sigilat”. El reprezintă garanția pentru lucrurile pe care urmează să le primim. Îl invoc pe Dumnezeu să fie ca un martor când afirm că am evitat să revin în Corint doar ca să vă protejez. Acest fapt nu înseamnă că suntem stăpâni în ce privește credința voastră; pentru că sunteți bine fundamentați în ea. Ci noi suntem parteneri, lucrând împreună cu voi pentru a vă produce bucurie.
2 Corinteni 1:4-24 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Cel care mângâie, mereu, Când, în necaz, ne este greu, Pentru ca să putem și noi, Să-i mângâiem pe alți-apoi, Precum și El ne-a mângâiat, Când, în nevoie, ne-am aflat; Căci după cum, neîndoios, De suferința lui Hristos, Parte avem, din belșug, noi, Tot prin Hristos, avem apoi, Parte, de multă mângâiere Și alinare, în durere. Dacă-n necaz suntem aflați Noi, astăzi – dragii noștri frați – Suntem, pentru ca voi să fiți Și mângâiați, și mântuiți. Când mângâiați suntem apoi – Să știți că suntem pentru voi – Ca să puteți fi mângâiați, Că suferiți și că răbdați, Aceleași rele, ca și noi. Nădejdea noastră – pentru voi – E neclintită. Am văzut, Precum că, parte, ați avut, De suferințe și durere; De-aceea, și de mângâiere – Iată – suntem încredințați, Că parte-aveți și voi, dragi frați. Într-adevăr dar – fraților – Vă spunem vouă, tuturor, Căci nu dorim ca să nu știți, Că-n Asia, am fost loviți, De un necaz atât de mare, Care ne-a apăsat mai tare Decât puteam noi să răbdăm, Încât, nădejde să scăpăm Cu viață, nu am mai avut. Ba mai mult, încă, am crezut Că este timpul să murim. Pentru că trebuia să știm, Încredere, s-avem apoi, În Dumnezeu, și nu în noi, Căci El are, în mână, sorții Și poate să-nvieze morții. Iată că El ne-a izbăvit, Iar moartea nu ne-a mai lovit; Și-avem nădejde că, de-acum, Încă un timp, pe-al vieții drum, De noi, are să se-ngrijească Și are să ne izbăvească. Voi înșivă puteți apoi, Ca să ne ajutați, pe noi, Cu rugăciunile – dragi frați – Pe care o să le-nălțați, Căci noi primit-am îndurare, Prin rugile acelea care, De cei mai mulți, au fost făcute, Spre a fi ele prefăcute Într-un prilej, prin cari, voim, Lui Dumnezeu, să-I mulțumim.” „Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are. Nu v-am scris, altceva, nimic, Afară doar de ce, eu zic, Că voi cunoașteți și citiți – Și trag nădejdea ca să știți, Pân’ la sfârșit. Ați și văzut – Și-n parte, chiar ați cunoscut – Căci laudă, vă suntem noi, Precum o să ne fiți și voi Motiv de laudă, nespus, În ziua Domnului Iisus. În astă-ncredințare-am vrut, Să vin, ca voi să fi avut, În felu-acesta, așadar – Atuncea – un al doilea har. Dacă, la voi, aș fi venit – În urmă – cred că, negreșit, Spre Macedonia, porneam, Iar de acolo, mă-ntorceam, Iarăși, la voi, ca după-aceea, Să mă conduceți, spre Iudeea. Când am luat, în gândul meu, Această hotărâre, eu, Credeți că nu am cugetat-o Și ușuratic am luat-o? Sau hotărârile pe care Le iau mereu, credeți voi, oare, Că-n felul lumii, le-am luat, Doar pentru a se fi aflat Atât „Da, da”, în vorba mea, Cât și, „Nu, nu”, de-asemenea? Dar, credincios e Dumnezeu Și martor îmi este, mereu, Cum că vorbirea noastră-apoi, Ce-am folosit-o pentru voi, Nu a cuprins, nicicând, în ea, Și „Da” și „Nu”, de-asemenea. Căci Fiul Tatălui de Sus – Al nostru Domn, Hristos Iisus – Cari fost-a propovăduit, În al vost’ mijloc, negreșit Prin mine și prin Timotei Și prin Silvan deci – dragii mei – N-a fost și „da” și „nu”, vreodat’, Ci El, doar „da”, S-a arătat. Iată căci ceea ce, mereu, Făgăduit-a Dumnezeu, Făgăduințele acele – Oricât de multe ar fi ele – În El sunt „da”, necontenit. Astfel, și „Aminul” rostit, De noi, prin El, e spus, mereu, Spre a-L slăvi, pe Dumnezeu. Acela care ne adună Și ne-ntărește împreună, Ca să ne ungă în Hristos, E Dumnezeu, neîndoios. El este Cel ce ne-a iubit Și-n urmă, ne-a pecetluit, Punând, în inima oricui, Apoi, arvuna Duhului.” „Martor, Îl iau, pe Dumnezeu, În fața sufletului meu, Că, la Corint, nu am venit, Căci să vă cruț, eu am dorit. Nu vreau să creadă cineva, Că, stăpânire, am avea – Peste credința voastră – noi. Dar, împreună, vrem apoi, Ca să lucrăm, fără-ncetare, La bucuria voastră mare, Pentru că voi – dragii mei frați – Tari, în credință, știți să stați.”
2 Corinteni 1:4-24 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
care ne mângâie în orice strămtorare a noastră ca să putem și noi să-i mângâiem pe cei care se află în orice strâmtorare cu mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu. Căci după cum prisosesc pătimirile lui Cristos în noi, tot la fel prin Cristos prisosește și mângâierea noastră. Așadar, dacă suntem în necaz, suntem astfel pentru mângâierea și mântuirea noastră. Dacă suntem mângâiați, suntem astfel pentru mângâierea care vă întărește ca să suportați cu statornicie pătimirile pe care le îndurăm și noi. Și speranța noastră pentru voi este neclintită știind că așa cum sunteți părtași ai suferințelor, la fel [veți fi părtași] ai mângâierii. Căci nu vreau, fraților, ca voi să rămâneți în ignoranță cu privire la necazul care a venit asupra noastră în Asia, cum am fost copleșiți peste măsură și peste puterile noastre, așa încât ne pierdusem speranța de a mai trăi. Ba chiar ne-am socotit în noi înșine niște condamnați la moarte ca să nu ne punem încrederea în noi înșine, ci în Dumnezeu, cel care îi învie pe cei morți. El ne-a eliberat dintr-o astfel de moarte și ne eliberează și în el sperăm că ne va mai elibera, ajutându-ne și voi prin rugăciunea făcută pentru noi, ca, prin darul [primit] de mai multe persoane, mulți să aducă mulțumire pentru noi. Aceasta este mândria noastră: mărturia conștiinței noastre că, în lume și mai ales față de voi, ne-am purtat cu simplitate și cu sinceritate divină; nu cu înțelepciunea trupească, ci cu harul lui Dumnezeu. Însă nu vă scriem altceva decât ceea ce citiți sau cunoașteți. Sper că până la sfârșit veți cunoaște, după cum ați și cunoscut în parte că mândria voastră suntem noi, iar voi a noastră în ziua Domnului nostru Isus. Cu această convingere voiam să vin la voi odinioară ca să aveți un al doilea har, de la voi să trec în Macedónia și din Macedónia să mă întorc din nou la voi și să fiu însoțit de voi în Iudéea. Voind acest lucru, m-am purtat oare cu ușurătate sau ceea ce vreau, vreau după trup încât la mine „da, da” să fie „nu, nu”? Credincios este Dumnezeu: cuvântul nostru față de voi nu este da și nu. Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat între voi, prin noi – de mine, de Silván și de Timotéi – nu este da și nu, ci în el este numai da. Într-adevăr, toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt da. De aceea prin el rostim noi amin lui Dumnezeu, spre gloria [sa]. Iar cel care ne întărește împreună cu voi în Cristos și ne-a uns este Dumnezeu, cel care ne-a însemnat cu sigiliul său și a pus în inimile noastre arvuna Duhului. Eu îl invoc pe Dumnezeu ca martor pentru sufletul meu că n-am mai venit la Corínt, ca să vă cruț, nu că am fi noi stăpâni peste credința voastră, ci vrem să colaborăm și noi la bucuria voastră, căci voi rămâneți tari în credință.
2 Corinteni 1:4-24 Noua Traducere Românească (NTR)
Cel Care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru a-i putea mângâia pe cei ce sunt în vreun necaz, cu mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu. Așa cum suferințele lui Cristos sunt din belșug în noi, tot astfel, prin Cristos, avem parte din belșug și de mângâiere sufletească. Dacă noi suntem asupriți, este pentru mângâierea și mântuirea voastră. Dacă noi suntem mângâiați sufletește, este pentru mângâierea voastră, care este la lucru în voi prin faptul că răbdați aceleași suferințe pe care le îndurăm și noi. Speranța noastră cu privire la voi este neclintită, pentru că știm că, așa cum sunteți părtași cu noi în suferință, tot așa sunteți și în mângâiere. Căci nu vrem să nu știți, fraților, despre necazul care a venit peste noi în Asia, pentru că am fost împovărați peste măsură, dincolo de puterea noastră, așa încât pierdusem și speranța că vom mai trăi. Într-adevăr, ne-am simțit ca și cum am fi primit condamnarea la moarte, ca să nu ne încredem în noi, ci în Dumnezeu, Care învie morții. El ne-a salvat dintr-un mare pericol de moarte și ne va salva din nou. Și ne punem speranța în El că ne va salva din nou, în timp ce și voi vă alăturați nouă în rugăciune, pentru ca binecuvântarea de care avem parte prin rugăciunile multor persoane să fie, pentru mulți, un motiv de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru noi. Căci lauda noastră este aceasta: mărturia conștiinței noastre că ne-am comportat în lume, și mult mai mult față de voi, cu o curăție și o sinceritate primite de la Dumnezeu, nu cu o înțelepciune firească, ci prin harul lui Dumnezeu. Căci noi nu vă scriem altceva decât ceea ce citiți sau cunoașteți deja. Dar sper că, până la sfârșit, veți cunoaște (așa cum, de altfel, ne-ați cunoscut și pe noi, în parte) că noi suntem lauda voastră, tot așa cum și voi veți fi lauda noastră în ziua Domnului nostru Isus. Având această convingere, doream să vin mai întâi la voi, ca să aveți parte de o a doua favoare, apoi să plec de la voi în Macedonia, să mă întorc din Macedonia tot pe la voi și să fiu trimis de voi în Iudeea. Deci, dorind aceasta, am dat eu oare dovadă de neseriozitate? Sau lucrurile pe care le hotărăsc, le hotărăsc potrivit firii pământești, ca să spun „da, da“ și „nu, nu“ în același timp? Credincios este Dumnezeu, că vorbirea noastră față de voi nu este și „da“, și „nu“. Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, pe Care noi L-am predicat printre voi – eu, Silvanus și Timotei – nu a fost „da“ și „nu“, ci în El a fost „da“, pentru că în El toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da“. De aceea prin El spunem „Amin!“, spre gloria lui Dumnezeu. Cel Care ne întărește împreună cu voi, în Cristos, și Care ne-a uns, este Dumnezeu. El a și pus sigiliul pe noi și ne-a dat, în inimile noastre, garanția Duhului. Dar Îl chem pe Dumnezeu ca martor al sufletului meu, că n-am mai venit în Corint tocmai ca să vă cruț. Nu că noi domnim peste credința voastră, ci suntem lucrători împreună cu voi pentru bucuria voastră, căci stați fermi în credință.
2 Corinteni 1:4-24 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! Căci, după cum avem parte din belșug de suferințele lui Hristos, tot așa, prin Hristos avem parte din belșug și de mângâiere. Așa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea și mântuirea voastră; dacă suntem mângâiați, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdați aceleași suferințe ca și noi. Și nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că știm că, dacă aveți parte de suferințe, aveți parte și de mângâiere. În adevăr, fraților, nu voim să vă lăsăm în necunoștință despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsați peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, așa că nici nu mai trăgeam nădejde de viață. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înșine, ci în Dumnezeu, care înviază morții. El ne-a izbăvit și ne izbăvește dintr-o astfel de moarte și avem nădejde că ne va mai izbăvi încă. Voi înșivă ne veți ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulți un prilej de mulțumiri lui Dumnezeu pentru noi. Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, și mai ales față de voi, cu o sfințenie și curăție de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înțelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu. Nu vă scriem altceva decât ce citiți și cunoașteți. Și trag nădejde că până la sfârșit veți cunoaște, cum ați și cunoscut în parte, că noi suntem lauda voastră, după cum și voi veți fi lauda noastră în ziua Domnului Isus. În această încredințare voiam să vin mai înainte la voi, ca să aveți un al doilea har. Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi din Macedonia să mă întorc la voi și să fiu petrecut de voi în Iudeea. În luarea hotărârii acesteia, am lucrat eu în chip ușuratic? Sau hotărârile mele sunt niște hotărâri pe care le iau în felul lumii, ca să fie în mine „Da, da” și „Nu, nu”? Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră față de voi n-a fost și „Da”, și „Nu”. Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan și prin Timotei, n-a fost „Da” și „Nu”, ci în El nu este decât „Da”. În adevăr, făgăduințele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „Da”; de aceea și „Amin” pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu. Și Cel ce ne întărește împreună cu voi, în Hristos, și care ne-a uns este Dumnezeu. El ne-a și pecetluit și ne-a pus în inimă arvuna Duhului. Iau pe Dumnezeu martor față de sufletul meu că n-am mai venit până acum la Corint tocmai ca să vă cruț. Nu doar că am avea stăpânire peste credința voastră, dar vrem să lucrăm și noi împreună la bucuria voastră, căci stați tari în credință.
