Versete biblice populare din Numeri 14

Partajează

Voi dar, să nu vă răzvrătiți În contra Domnului. Să știți Că nu trebuie a vă teme, Căci Dumnezeu, în orice vreme, Este alăturea de noi Și-astfel, îi vom mânca apoi, Pe cei ce-n țară locuiesc. Ei, nici un sprijin, nu primesc, Însă cu noi e Dumnezeu Cari ne va însoți mereu. Să nu se teamă Israel, Vreodată, de poporu-acel!”

„Domnul, așa precum se știe, Mereu, încet e, la mânie Și-n bunătate e bogat. Întotdeauna a iertat Fărădelegi și răzvrătire. Dar Domnului nu-I șade-n fire Să-l țină pe cel vinovat Ca și cum e nevinovat; Ci ne-ncetat El pedepsește Fărădelegea, căci plătește Păcatele părinților Până-n al treilea neam al lor, Și până în al patrulea, În fii care-i vor avea.

Că Domnu-I binevoitor, Atunci acest întreg popor, În țara ‘ceea, va putea Să intre-apoi, și va vedea Că laptele și mierea sânt, Într-adevăr, pe-al ei pământ.

Pe robul Meu – Caleb numit – Pentru că fost-a-nsuflețit De un alt duh și a urmat Calea ce Eu i-am arătat, Îl las, în țară, să pășească Și-i las pe-ai săi s-o stăpânească.

Tu să le spui: „Pe viața Mea!” – Domnul a zis – „Că veți avea Parte, de tot ce ați vorbit, Căci vă voi face, negreșit, Întocmai cum ați gândit voi Că se va întâmpla apoi, Petru că tot ce ați vorbit, Urechea Mea a auzit!

Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Cât voi mai fi nesocotit De-acest popor, te-ntreb, pe tine?! Cât nu va crede el, în Mine, Deși minuni mari a văzut, Că-n al său mijloc, am făcut?

Apoi, la Moise, a venit – Și la Aron – și a cârtit În urmă, împotriva lor. Iată ce-a zis acel popor: „Oare de ce n-om fi pierit Când, în Egipt, am locuit? De ce să nu fi murit noi, Chiar în acest pustiu apoi?

Doi, dintre cei ce iscodiră Țara, în față-atunci, ieșiră: Iosua, unul se numea Și, tată pe, Nun îl avea, Iar celălalt, Caleb e, iată, Și pe Iefune-l are tată. Când aste lucruri le-au văzut, Furioși, ei, straiele, și-au rupt Și au vorbit, în acest fel, Copiilor lui Israel: „Țara, pe care am văzut-o, Pe care noi am străbătut-o S-o iscodim, e minunată Și este bună. De se-arată

Pe cât e de adevărat Că Eu sunt viu neîncetat Iar slava Domnului Cel Sfânt Va umple-ntreg acest pământ, Atât este de-adevărat Că toți cei care s-au uitat La slava Mea și au văzut Minunile ce le-am făcut – Și în Egipt și în pustie – Și-apoi au cutezat să vie, La Mine, și M-au ispitit De zece ori și n-au voit Ca să asculte glasul Meu – Deci toți aceia – îți spun Eu, Că n-au să vadă țara lor, Pe care Eu, părinților, Jurat-am că le-o dăruiesc. Toți cei ce Mă nesocotesc, Nu vor putea să intre-n ea, Nicicând, și nu o vor vedea.