Versete biblice populare din Marcu 1

Partajează

Să tacă. Zorii s-au ivit, Și-abia atunci, într-un târziu, Să caute un loc pustiu, Iisus plecat-a din cetate, Spre-a se ruga-n singurătate.

El zis-a: „Timpu-i terminat! Vă pocăiți, ne-ntârziat, Că-mpărăția Domnului, Apropiată-i omului!”

Când El, din apă, a ieșit, Ioan văzu, înmărmurit, Cerul deschis și Duhul Sfânt, Cum se pogoară pe pământ, Ușor, în chip de porumbel, Și se așează peste El. Apoi, din cer, s-a auzit Un glas: „Ești Fiul Preaiubit! În Tine numai, Fiul Meu, Găsesc toată plăcerea, Eu!”

Să I-o dezleg. Eu v-am chemat Și-n apă doar, v-am botezat, Dar El, când vine pe pământ, Va boteza cu Duhul Sfânt.

El a privit la ei și-a spus: „Urmați-Mă, și o să fiți Pescari de oameni! Hai, veniți!” Ei, mrejele, și-au părăsit Și, pe Iisus, L-au însoțit.

Toți oamenii uimiți erau, De-nvățătura ce-o primeau, De la Iisus, pentru că El Îi învăța ca și Acel Care stăpân e pe putere. Cu toții fost-au de părere, Că nici un cărturar vreodat’, Asemeni Lui, n-a cuvântat.