Degrabă, preoții, la sfat –
Cu cei bătrâni – s-au așezat.
Apoi, le-au dat, străjerilor,
Bani, cumpărând tăcerea lor;
Le-au zis: „Spuneți norodului,
Că noaptea, ucenicii Lui –
Pe când straja a adormit –
S-au furișat și L-au răpit,
Luându-L din mormântul Lui,
Spre-a dovedi poporului,
Că El, din morți, a înviat.
Nu-i credeți! Nu-i adevărat!”
De cumva, fi-va auzit
Ceea ce noi v-am poruncit,
De către dregător, să știți,
Că voi, nimic, n-o să pățiți.
Vom ști noi, cum să îi vorbim,
Și astfel, o să-l potolim.”
Ostașii, banii, i-au luat,
Făcând precum i-au învățat;
Iar zvonul că a fost răpit
Iisus, iute s-a răspândit,
Până acum, printre Iudei –
Căci au crezut ce le-au spus ei.