Populære bibelvers fra Geneza 27

Del

Să îți dea Dumnezeu – aș vrea – Rouă, din cer! Să îți mai dea Grăsimea țarinei! Cer iar, Belșug de grâu și vin, drept dar! Noroade s-asculte de tine! Și neamuri, vreau, să ți se-nchine! Pe frații tăi, stăpân să fii! Și toți ai mamei tale fii, În fața ta, să se închine! Cine te blestemă pe tine, În veci să fie blestemat! Dar fie binecuvântat Cel ce te binecuvântează! – Cel ce de bine îți urează!” – Sfârși Isac, de cuvântat.

Esau a zis: „Se vede treaba Că i-au zis „Iacov”, nu degeaba. De două ori m-a înșelat: Întâi, atunci când mi-a luat Dreptul pe care l-am avut Fiind întâiul tău născut. Veni acum – știindu-ți starea – Să-mi ia și binecuvântarea. A reușit. Tot mi-a luat! Dar pentru mine, n-ai păstrat – Tată! – vreo binecuvântare?!”

Isac, privindu-l, i-a vorbit: „Acuma, tu vei fi lipsit De roadele pământului, La fel de roua cerului! Din sabie ai să trăiești, Pe frate-tău ai să-l slujești! Atunci când fi-vei răzvrătit, De-al său jug, vei fi dezrobit.”

Esau a spus: „Chiar nu mai ai Nimica, mie, să îmi dai?! Nu ai o binecuvântare?!” – Și-a plâns apoi, cu hohot mare.