Luca 7
7
Vindecarea slujitorului unui centurion
(Mt. 8:5-13; In. 4:43-54)
1Când a încheiat toate aceste cuvinte în auzul poporului, Isus a intrat în Capernaum. 2Robul unui centurion#7:2 nc Comandant peste o sută de soldați., la care acesta ținea mult, era bolnav, gata să moară. 3Auzind despre Isus, el a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor#7:3 ne Textul paralel din Mt. 8:5-13 nu menționează emisarii. Motivul pentru care centurionul roman trimite ca emisari pe niște bătrâni ai poporului nu este precizat, dar probabil că are de a face cu regulile de comunicare ale oficialităților romane cu populația autohtonă., cerându-I să vină să-l scape pe robul său. 4Aceștia, ajungând la Isus, L-au rugat insistent, zicându-I: „Este vrednic să faci aceasta pentru el, 5fiindcă iubește neamul nostru și sinagoga el#7:5 nt Pronumele αὐτός are o valoare emfatică aici, pentru a sublinia faptul că meritul pentru zidirea sinagogii îi aparține centurionului. ne-a zidit-o!” 6Isus a plecat împreună cu ei și nu era departe de casă când centurionul a trimis niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! 7De aceea, nici să vin eu însumi la Tine nu m-am considerat vrednic! Ci spune doar un cuvânt și poruncește ca servitorul meu să fie vindecat#7:7 ct Cu toate că în cele mai multe mss (א A C D W Θ Ψ Ë1,13 33 𝔐 latt bo) verbul „a vindeca” este la viitor indicativ (ἰαθήσεται, „va fi vindecat”), editorii NA28 au considerat că textul este secundar, fiind rezultatul unei armonizări cu textul din Mt. 8:8. Așadar, varianta în care verbul este la imperativ aorist (ἰαθήτω, „să fie vindecat”) este considerată a fi varianta originală.! 8Căci și eu sunt un om așezat sub autoritate și, având și eu soldați în subordine#7:8 nt Lit. sub mine. Modificat din rațiuni stilistice., îi zic unuia: «Du-te!» și se duce, iar altuia: «Vino!» și vine. Și robului meu îi zic: «Fă asta!» și face.” 9Când a auzit acestea, Isus S-a mirat de el și, întorcându-Se către mulțimea ce-L urma, a zis: „Vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare!” 10Când trimișii s-au întors acasă, l-au găsit pe rob#7:10 ct Cele mai multe mss, dar nu și cele mai timpurii, conțin: l-au găsit pe robul bolnav, sănătos. Varianta scurtă este atestată de cele mai importante și mai timpurii mss. sănătos.
Învierea fiului văduvei din Nain
11Îndată după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain#7:11 nc Un orășel mic, așezat la cca 10 km SE de Nazaret. și împreună cu El au mers ucenicii Lui și o mare mulțime. 12Cum se apropia de poarta cetății, iată că era dus ca să fie înmormântat un mort, singurul fiu al mamei sale; și ea era văduvă. O mare mulțime din cetate era împreună cu ea. 13Când a văzut-o, Domnului I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu mai#7:13 nt Particula μή urmată de un imperativ prezent exprimă o comandă prin care se cere încetarea unei acțiuni care se află deja în desfășurare (W.D. Chamberlain, An Exegetical Grammar of the Greek New Testament, Grand Rapids, Baker Book House, 1984, p. 86). De aceea, traducem aici: Nu mai plânge! sau Încetează de a mai plânge! plânge!” 14Și apropiindu-Se, a atins sicriul. Cei care-l purtau s-au oprit și El a zis: „Tinere, ție îți zic, scoală-te!” 15Mortul s-a ridicat în șezut și a început să vorbească, iar El i l-a dat mamei lui. 16Pe toți i-a cuprins frica și-L slăveau pe Dumnezeu zicând: „Un mare profet s-a ridicat printre noi!” și „Dumnezeu a cercetat pe poporul Său!” 17Vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea și regiunea dimprejur.
Trimișii lui Ioan Botezătorul
(Mt. 11:2-19)
18Ucenicii l-au înștiințat pe Ioan despre toate aceste lucruri. 19Chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, Ioan i-a trimis la Domnul#7:19 ct Unele mss conțin aici Isus., zicând: „Tu ești Cel care trebuie să vină#7:19 nt Lit. Cel care vine, un prezent cu valoare de viitor („Cel care va veni” sau „Cel care trebuie să vină”). sau să așteptăm pe un altul?” 20Venind la El, ei#7:20 nt Lit. bărbații. Modificat din rațiuni stilistice. I-au spus: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: «Tu ești Cel care trebuie să vină sau să așteptăm pe un altul?»” 21Chiar în ceasul acela Isus îi vindecase pe mulți de boli și suferințe, de duhuri rele, iar multor orbi le-a dăruit vederea. 22El le-a răspuns: „Mergeți și istorisiți-i lui Ioan ceea ce ați văzut și ați auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții învie#7:22 nt Pentru forma pasivă pe care o ia verbul intranzitiv ἐγείρω, vezi BDAG 272, s.v. 7., iar săracilor li se vestește Evanghelia. 23Ferice de cel ce nu se poticnește în Mine.” 24După ce trimișii lui Ioan au plecat, El a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie clătinată de vânt?#7:24 (24-26) nt Pentru segmentarea diferită a întrebărilor din aceste versete, vezi notele de la Mat. 11:7, 11:8 și 11:9. 25Atunci#7:25 (25, 26) nt Gr. ἀλλά, o conjuncție puternic contrastivă. Tradusă prin „atunci” (v. 25) și „totuși” (v. 26) pentru a exprima progresia tensiunii dramatice a celor trei întrebări identice, dar consecutive ale lui Isus: Ce ați ieșit să vedeți?, ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine strălucitoare#7:25 nt Lit. slăvite, luxoase. și trăiesc în desfătare sunt în palate! 26Totuși, ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet! 27Acesta este cel despre care s-a scris:
«Iată, îl trimit pe mesagerul Meu înaintea feței Tale.
El Îți va pregăti calea
înaintea Ta.»#7:27 Ex. 23:20; Mal. 3:1 (Mc. 1:2; Lc. 1:76, 7:27).
28Vă spun că, între cei născuți din femei, nimeni nu este mai mare#7:28 ct Unele mss adaugă: profet. decât Ioan#7:28 ct Unele mss adaugă: Botezătorul.. Totuși, cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29Tot poporul, când l-a auzit#7:29 ne Cu referire la Ioan., chiar și vameșii, au recunoscut dreptatea#7:29 nt Gr. δικαιόω, a declara drept. lui Dumnezeu prin faptul că au fost botezați cu botezul lui Ioan. 30Dar fariseii și învățătorii Legii au respins planul lui Dumnezeu cu privire la ei, prin faptul că nu s-au lăsat#7:30 nt Lit. n-au fost botezați, dar contextul arată clar că alegerea de a nu se boteza le-a aparținut. botezați de el. 31Așadar, cu ce-i voi asemăna pe oamenii acestei generații? Cu cine se aseamănă? 32Sunt asemenea unor copii care stau în piață și strigă unii către alții:
«V-am cântat din fluier
dar nu ați dansat!
V-am cântat de jale,
dar nu v-ați bocit#7:32 nt Sau nu v-ați bătut în piept.!»
33Căci Ioan Botezătorul nu a venit nici mâncând pâine, nici bând vin și voi ziceți: «Are demon!» 34A venit Fiul Omului mâncând și bând, iar voi ziceți: «Iată un om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și al păcătoșilor!» 35Totuși, înțelepciunea a fost găsită#7:35 nt Sau declarată dreaptă. dreaptă de toți fiii#7:35 nt Lit. copiii. Întrucât înțelepciunea este personificată aici, se recomandă a se folosi termenul „fii”, cu mențiunea că acesta include bărbați și femei deopotrivă. ei#7:35 ct ne Unele mss conțin: de toate lucrările ei (ca în Mt. 11:19). „Fiii înțelepciunii” sunt acei care o îndrăgesc și o urmează.!”
Femeia păcătoasă
36Unul dintre farisei L-a invitat pe Isus să ia masa împreună cu el. El a intrat în casa fariseului și S-a așezat#7:36 nt Lit. stătea rezemat. În timpul lui Isus, mesenii stăteau întinși pe niște saltele sau rogojini, în jurul unor mese joase. Erau rezemați pe cotul stâng și se serveau cu mâna dreaptă. la masă. 37Și iată că în cetate era o anumită femeie, o păcătoasă. Auzind că El stă la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu parfum 38și, cum stătea înapoia Lui, la picioarele Lui și plângea, a început să-I ude picioarele cu lacrimi și să I le șteargă cu părul capului ei; și-I săruta picioarele și le ungea cu parfum#7:38 ne Această întâmplare nu este una și aceeași cu cea care are loc în ultima săptămână înainte de crucificarea la Isus (Mt. 26:6-13; Mc. 14:3-9; In. 12:1-8). Cu acea ocazie, Isus se afla în casa lui Simon leprosul, care nu putea fi fariseu, iar femeia care a turnat parfum pe trupul lui Isus nu era considerată o femeie păcătoasă.. 39Când a văzut fariseul care L-a invitat, și-a zis în sinea lui: „Dacă acesta ar fi profet, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care Îl atinge; ar ști că este o păcătoasă.” 40Isus i-a zis: „Simone, am să-ți spun ceva!” Și el I-a zis#7:40 nt Lit. el zice, un prezent istoric, sau „prezentul naratorului”.: „Spune, Învățătorule!” 41„Un cămătar avea doi datornici: unul îi datora cinci sute de dinari#7:41 nc Dinarul (dēnārius) era o monedă de argint pe care era imprimat chipul lui Tiberius Cezar, cu valoarea de 1/25 aureus (cea mai valoroasă monedă romană, bătută în aur). Câștigul unui lucrător pentru o zi de muncă era egal cu un dinar., iar celălalt cincizeci. 42Fiindcă nu aveau cu ce să plătească, el i-a iertat pe amândoi. Așadar, care dintre ei îl va iubi cel mai mult?” 43Simon i-a răspuns: „Consider că cel căruia i s-a iertat cel mai mult!” Isus i-a zis: „Corect ai judecat!” 44Și, întorcându-Se spre femeie, i-a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu mi-ai dat apă pentru#7:44 nt Gr. ἐπὶ πόδας, pe picioare (Conform obiceiului practicat de israeliți în perioada VT, dar și de iudei în timpul lui Isus, gazda punea la îndemâna musafirilor apă pentru spălarea picioarelor (Gen. 18:4, 19:2, 24:32, 43:24; Jud. 19:21)). picioare, dar ea mi-a udat picioarele cu lacrimile ei și Mi le-a șters cu părul ei. 45Tu o sărutare nu Mi-ai dat, dar ea, de când am intrat, nu a încetat să-Mi sărute picioarele. 46Capul nu Mi l-ai uns cu ulei, dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum. 47De aceea îți spun: Păcatele ei cele multe sunt iertate; încât#7:47 nt Traducerea mot a mot a propoziției secundare „pentru că a iubit mult” face din iubirea femeii cauza pentru care păcatele i-au fost iertate. Aceasta ar fi o inversare a raportului cauză-efect pe care îl subliniază Isus tocmai prin parabola pe care i-o prezintă fariseului. Devine evident faptul că trebuie găsit un alt sens pentru conjuncția ὅτι, a cărei prezență dă naștere acestei inadvertențe. BDAG sugerează că există situații în care ὅτι poate introduce o inferență de tipul „infer this from the fact that”, adică „lucru ce rezultă din faptul că” (vezi BDAG 732, s.v. ὅτι 4.b.). Justețea acestei traduceri este confirmată și de propoziția finală care pecetluiește argumentul: Celui ce i se iartă puțin iubește puțin! a iubit mult. Celui ce i se iartă puțin, iubește puțin!” 48Apoi i-a zis femeii#7:48 nt Lit. ei. Pronumele a fost înlocuit cu referentul gramatical pentru claritate.: „Păcatele îți sunt iertate!” 49Cei care stăteau la masă au început să zică în sinea lor: „Cine este acesta care iartă și păcatele?” 50Dar El i-a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit! Du-te în pace!”
ಪ್ರಸ್ತುತ ಆಯ್ಕೆ ಮಾಡಲಾಗಿದೆ:
Luca 7: NTSBR
Highlight
ಶೇರ್
ಕಾಪಿ
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
