Luca 5
5
Chemarea primilor ucenici
(Mt. 4:18-22; Mc. 1:16-20)
1În timp ce stătea lângă Lacul Ghenezaret și mulțimea Îl îmbulzea ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, 2Isus a văzut două bărci trase la mal#5:2 nt Lit. bărci stând lângă lac. Modificat din rațiuni stilistice.. Pescarii coborâseră din ele și își spălau mrejele. 3După ce S-a suit într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat pe acesta să o îndepărteze puțin de la țărm. Apoi S-a așezat și a început să învețe#5:3 nt Un imperfect incoativ care pune accentul pe începutul acțiunii, nu pe durata ei. mulțimile din barcă. 4După ce Și-a încheiat cuvântarea, i-a zis lui Simon: „Îndepărteaz-o în larg și aruncați-vă mrejele pentru pescuit!” 5Simon I-a răspuns: „Stăpâne#5:5 nt Termenul ἐπιστάτης, maestru, învățător, este un titlu de respect pentru o persoană care deține un rang înalt. Folosit de 6 ori în Ev. după Luca cu referire la Isus. În textele paralele din sinoptice avem: διδάσκαλε, κύριε sau ῥαββι., toată noaptea ne-am chinuit și nu am prins nimic dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele#5:5 ct Unele mss conțin: mreaja (sg.). La fel în v. 6.”. 6Și, făcând lucrul acesta, ei au prins o așa mare mulțime de pești, încât au început să li se rupă#5:6 nt Un imperfect incoativ (διερρήσσετο) care pune accentul pe începutul acțiunii, nu pe durata ei. În greacă, verbul este la singular întrucât avem un subiect neutru la plural (τὰ δίκτυα). mrejele. 7Le-au făcut semn colegilor din cealaltă barcă să vină să-i ajute. Aceștia au venit și au umplut ambele bărci, încât erau gata să se scufunde. 8Când a văzut, Simon Petru a căzut la genunchii lui Isus și I-a zis: „Pleacă, Doamne, de la mine căci sunt un om păcătos!” 9Căci îi cuprinsese spaima#5:9 nt Substantivul θάμβος descrie o stare de uimire amestecată cu spaimă., pe el și pe toți cei ce erau cu el, datorită mulțimii#5:9 nt Lit. de pescuirea. peștilor pe care-i prinseseră. 10La fel a fost și cu Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, care erau pescari împreună cu#5:10 nt Gr. κοινωνοὶ, parteneri, părtași, colegi, asociați. Simon. Însă Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme! De acum încolo vei fi pescar de oameni!”#5:10 nt Sau vei prinde (de) vii oameni. 11După ce au tras bărcile la mal, au lăsat totul și L-au urmat.
Curățirea unui lepros
(Mt. 8:1-4; Mc. 1:40-45)
12Pe când Isus se afla într-una dintre cetăți, iată că un bărbat plin de lepră, când L-a văzut, a căzut cu fața la pământ și L-a rugat: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!” 13El Și-a întins mâna, l-a atins#5:13 nc Cine se atingea de un lepros era considerat necurat din punct de vedere ceremonial (Mișna, m. Nega’im 3.1; 11.1; 12.1; 13.6-12; cf. Lev. 14:46). și i-a zis: „Vreau, fii curățit!” Și lepra l-a părăsit îndată. 14El i-a poruncit să nu spună nimănui, „Ci du-te, i-a zis, arată-te preotului și adu un dar pentru curățirea ta, așa cum a poruncit Moise#5:14 Lev. 14:1-32., ca mărturie pentru ei#5:14 ne Cuvintele „ca mărturie pentru ei” pot fi înțelese în sens pozitiv, ca o mărturie pentru preoții care trebuie să confirme videcarea, sau în sens negativ, ca o mărturie pentru preoți și oameni, în general, că Isus nu desconsideră Legea ci, dimpotrivă, cere celui vindecat să o respecte..” 15Vestea despre El s-a răspândit tot mai mult și mari mulțimi se adunau să-L asculte și să fie vindecați de neputințele lor. 16Însă El Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.
Vindecarea unui paralitic
(Mt. 9:1-8; Mc. 2:1-12)
17Într-una din zile, în timp ce El îi învăța, stăteau acolo și niște farisei#5:17 nc Fariseii erau membri ai uneia dintre cele mai importante și influente grupări politico-religioase din vremea lui Isus. Iosif Flavius consemnează că erau peste 6.000 de farisei în această perioadă (Ant. Iud. 17.2.4.). Respectau cu strictețe legile veterotestamentare, cât și alte datini bazate pe o interpretare proprie a Torei. și învățători ai Legii#5:17 nt Sau cărturari (vezi v. 21). care veniseră din toate satele Galileei și ale Iudeei și din Ierusalim. Și puterea Domnului era cu El#5:17 ct Cele mai multe, dar nu și cele mai importante mss conțin: cu ei (= cu oamenii). Varianta majoritară (εἰς τὸ ἰᾶσθαι αὐτούς) s-ar traduce: spre a-i vindeca, pe când varianta considerată a fi originală (εἰς τὸ ἰᾶσθαι αὐτόν) se traduce: ca El să vindece, αὐτόν fiind în acest caz subiectul infinitivului ἰᾶσθαι. ca să vindece. 18Și iată că niște bărbați purtau pe un pat#5:18 nt Substantivul κλίνη se referă aici la o saltea, la o rogojină, sau chiar la o targă, deși pentru targă (sau pat) există un alt cuvânt (κράβατος). Termenul κλίνη se referă și la saltelele pe care iudeii stăteau, rezemați pe cotul stâng, în jurul unor mese joase (BDAG 549, s.v. κλίνη 1). un om care era paralizat. Ei căutau să-l ducă înăuntru și să-l așeze înaintea lui Isus. 19Negăsind cum să-l ducă înăuntru, din cauza mulțimii, au urcat pe acoperișul casei și l-au coborât printre plăcile de argilă#5:19 nt Termenul κέραμος, argilă, se referă atât la țigle, cât și la plăci de argilă pentru acoperișurile plate., cu pat#5:19 nt Cuvântul pentru „targă” folosit aici (κλινίδιον) este diferit de cel folosit în versetul precedent (κλίνη), fiind, de fapt, un diminutiv al acestuia (vezi BDAG 549, s.v. κλινίδιον). cu tot, în mijloc, în fața lui Isus. 20Văzându-le credința, El i-a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!” 21Cărturarii și fariseii au început să se întrebe: „Cine este acesta care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele în afară de Dumnezeu?” 22Dar Isus, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „De ce gândiți astfel în inimile voastre#5:22 nt Sau în voi înșivă.? 23Ce este mai ușor: a spune: «Păcatele îți sunt iertate!#5:23 nt Un „pasiv divin”, care indică faptul că Dumnezeu este Cel care iartă păcatele.» sau a spune: «Ridică-te și umblă!»? 24Dar ca să știți că Fiul Omului#5:24 ne „Fiul Omului” este un titlu mesianic pe care Isus și-l atribuie. Apare de 81 de ori în evangheliile canonice. În VT expresia este folosită de peste 100 de ori, pentru ființele umane în contrast cu Divinitatea sau ființele angelice, sau cu privire la o figură eshatologică așteptată la sfârșitul veacului. are autoritate pe pământ să ierte păcatele – și Se îndreptă#5:24 nt Lit. zice. Această modificare a fost necesară din rațiuni stilistice; am căutat să evităm apariția verbului „a spune” de două ori pe un segment foarte scurt al frazei: zice paraliticului – „ție îți spun…”. către paralitic – ție îți zic: Ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă!” 25El s-a ridicat imediat înaintea lor, și-a luat patul pe care zăcuse și a plecat acasă, slăvindu-L pe Dumnezeu. 26Toți au fost cuprinși de uimire și Îl slăveau pe Dumnezeu. Erau plini de frică și ziceau: „Astăzi am văzut lucruri neobișnuite.”
Chemarea lui Levi
(Mt. 9:9-13; Mc. 2:13-17)
27După acestea, El a ieșit, a văzut un vameș#5:27 nt Aici termenul se referă la colectorii taxelor pe care iudeii erau obligați să le plătească în beneficiul Imperiului Roman., pe nume Levi#5:27 nt Sau Matei, Levi fiind probabil cel de-al doilea nume al său., șezând la vamă#5:27 nt Substantivul τελώνιον, se referă la „oficiul” unde erau colectate impozitele și taxele (BDAG 999, s.v. τελώνιον), corespunzător fiscului de astăzi, evident fără confortul unui birou din zilele noastre. O particularitate a „vămii” din Palestina secolului I este că aceasta era aservită autorității romane. și i-a zis: „Urmează-Mă!” 28Lăsând totul, el s-a ridicat și L-a urmat. 29Apoi Levi a dat un ospăț mare, acasă la el, pentru Isus. O mare mulțime de vameși și alți oaspeți stăteau la masă#5:29 nt Lit. stăteau rezemați. În timpul lui Isus, mesenii stăteau întinși pe niște saltele sau rogojini, în jurul unor mese joase. Erau rezemați pe cotul stâng și se serveau cu mâna dreaptă. cu ei. 30Fariseii și cărturarii lor murmurau și ziceau către ucenicii Lui: „De ce mâncați și beți împreună cu vameșii și păcătoșii?” 31Isus le-a răspuns: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi! 32Eu n-am venit să-i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.”
Despre post
(Mt. 9:14-17; Mc. 2:18-22)
33Ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan, ca și cei ai fariseilor, postesc des și fac rugăciuni, dar ai tăi mănâncă și beau!#5:33 nt Unele mss conțin textul sub formă de întrebare: „De ce ucenicii lui Ioan… mănâncă și beau?”” 34Isus le-a răspuns: „Puteți oare să-i faceți pe nuntași#5:34 nt Lit. pe fiii odăii de nuntă, o expresie care se referă la cei invitați la o nuntă. să postească atâta vreme cât mirele este cu ei? 35Vor veni, însă, zile când mirele va fi luat de la ei. În acele zile vor posti!” 36Le-a mai spus și o parabolă#5:36 nt Într-un context semitic, termenul parabolă poate fi folosit atât pentru o povestire alegorică, cât și pentru o zicală sau afirmație cu tâlc.: „Nimeni nu rupe un petic dintr-o haină nouă și-l pune pe o haină veche. Altfel, o rupe și pe cea nouă și nici peticul de la cea nouă nu se potrivește la cea veche. 37Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Altfel, vinul cel nou va sparge burdufurile; el însuși se va vărsa, iar burdufurile se vor distruge. 38Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi.#5:38 ct Unele mss adaugă: și, astfel, se păstrează amândouă (ca în Mt. 9:17). 39Și nimeni, după ce a băut vin vechi, nu dorește vin nou, căci zice: «Cel vechi este mai bun!»#5:39 ct Unele mss conțin: Cel vechi este bun! (fără grad de comparație).”
ಪ್ರಸ್ತುತ ಆಯ್ಕೆ ಮಾಡಲಾಗಿದೆ:
Luca 5: NTSBR
Highlight
ಶೇರ್
ಕಾಪಿ
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
