Luca 20
20
Autoritatea lui Isus
(Mt. 21:23-27; Mc. 11:27-33)
1Într-una din zile, în timp ce învăța poporul în Templu și vestea Evanghelia, erau de față mai-marii preoților și cărturarii, împreună cu bătrânii poporului. 2Aceștia I-au zis: „Spune-ne cu ce autoritate faci aceste lucruri sau cine Ți-a dat această autoritate?” 3El le-a răspuns: „Vă voi pune și Eu o întrebare#20:3 nt Lit. Vă voi întreba și eu un cuvânt (sau, lucru).. Spuneți-mi: 4botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” 5Ei însă au vorbit între ei: „Dacă zicem: «Din cer!», ne va întreba: «De ce nu l-ați crezut?» 6Iar dacă zicem: «De la oameni!», tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că ei sunt convinși că Ioan a fost un profet.” 7Așadar, au răspuns că nu știu de unde era. 8Atunci Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri!”
Parabola viticultorilor
(Mt. 21:33-46; Mc. 12:1-12)
9Apoi a început să spună poporului această parabolă: „Un om a plantat o vie și a arendat-o unor lucrători, apoi a plecat într-o călătorie pentru un timp îndelungat. 10La vremea roadelor, a trimis un rob la lucrători ca să-i dea partea lui din rodul viei. Dar lucrătorii viei l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11A trimis din nou un alt rob, dar și pe acesta l-au bătut, l-au tratat cu dispreț și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12A mai trimis un al treilea rob, dar și pe acesta l-au rănit și l-au alungat. 13Atunci stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu cel preaiubit! Poate că#20:13 ct Unele mss adaugă: atunci când îl vor vedea. pe el îl vor respecta!» 14Când l-au văzut, lucrătorii viei au zis unii către alții: «Acesta este moștenitorul! Haideți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră!» 15Și, scoțându-l afară din vie#20:15 ne Aspectul acesta zugrăvește scoaterea lui Isus în afara Ierusalimului și omorârea Lui acolo., l-au ucis. Așadar, ce le va face acestora stăpânul viei? 16Va veni și-i va nimici#20:16 nt Spre deosebire de verbul ἀποκτείνω, a omorî, a ucide, folosit în v. 15, Luca folosește aici verbul ἀπόλλυμι, a nimici, a distruge, care poate însemna și a omorî. pe acești lucrători, iar via o va da altora.” Auzind ei acestea, au zis: „Să nu se întâmple asta niciodată!” 17Dar El, privindu-i, a zis: „Ce înseamnă, atunci, acest cuvânt care a fost scris:
Piatra pe care au respins-o zidarii
a ajuns să fie piatra din capul unghiului.#20:17 Ps. 118:22.?
18Oricine cade pe piatra aceea va fi sfărâmat în bucăți#20:18 nt Vezi BDAG 972, s.v. συνθλάω., iar pe cel peste care s-ar întâmpla să cadă ea, îl va spulbera.” 19Cărturarii și mai-marii preoților au căutat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, căci au priceput că împotriva lor spusese El această parabolă, dar s-au temut de popor.
Tributul plătit Cezarului
(Mt. 22:15-22; Mc. 12:13-17)
20Aceștia#20:20 nt Cărturarii și mai-marii preoților din v. 19. L-au urmărit îndeaproape și au trimis niște iscoditori care se prefăceau că sunt drepți#20:20 ne Adică, loiali față de Lege., ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și a autorității guvernatorului. 21Ei L-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și-i înveți pe oameni corect, că nu cauți la fața omului, ci îi înveți calea lui Dumnezeu în adevăr#20:21 ne Adică, în concordanță cu adevărul.. 22Se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu?” 23Dându-Și seama de viclenia lor, El le-a zis:#20:23 ct Unele mss adaugă: De ce Mă puneți la încercare? 24„Arătați-Mi un dinar#20:24 nc Vezi nota de la 7:41.! Ale cui sunt chipul și inscripția?” „Ale Cezarului#20:24 nc Titlu dat împăraților romani, în special de la Augustus la Adrian.!”, au răspuns ei. 25Atunci le-a zis: „Dați, așadar, Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 26Astfel, n-au fost în stare să-L prindă cu vorba înaintea poporului și, mirându-se de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere
(Mt. 22:23-33; Mc. 12:18-27)
27Câțiva dintre saduchei, care susțin că nu este înviere, au venit la El și L-au întrebat: 28„Învățătorule, Moise ne-a scris că, dacă se întâmplă să moară fratele cuiva, cel mort fiind însurat, dar fără copii, fratele lui să-i ia soția și să-i ridice fratelui său urmași.#20:28 ne Dt. 25:5. Legea leviratului, practicată de israeliți și iudei, este prevăzută la Dt. 25:5-10. 29Erau, dar, șapte frați. Primul s-a însurat#20:29 nt Lit. luându-și soție., dar a murit fără copii. 30Tot așa s-a întâmplat și cu al doilea#20:30 ct Unele mss adaugă: a luat-o de soție și a murit fără copii., 31iar cel de-al treilea a luat-o de soție. La fel s-a întâmplat cu toți șapte: au murit și n-au lăsat în urmă copii#20:31 nt Lit. n-au lăsat în urmă copii și au murit. Ordinea celor două verbe a fost inversată pentru o exprimare cât mai naturală în limba română.. 32În cele din urmă a murit și femeia. 33Așadar, la înviere, a căruia dintre ei va fi ea soție? Căci toți șapte au avut-o de soție!” 34Isus le-a răspuns: „Copiii#20:34 nt Lit. Fiii… Οἱ υἱοὶ, urmat de un genitiv de clasă (sau de apartenență), trebuie înțeles ca termen generic care include atât bărbații, cât și femeile din clasa respectivă. Nu l-am tradus și aici cu „fiii”, ca în majoritatea situațiilor, pentru a evita exprimarea nefirească: Fiii… se mărită! acestui veac se însoară și se mărită! 35Dar cei considerați vrednici să aibă parte de veacul acela și de învierea din morți nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, 36pentru că nu mai pot muri; de acum, ei sunt ca îngerii, sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii! 37Că morții învie#20:37 nt Pentru forma pasivă pe care o ia verbul intranzitiv ἐγείρω, vezi BDAG 272, s.v. 7. a arătat chiar Moise în textul despre rug, când Îl numește pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov#20:37 Ex. 3:6, 15.. 38Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii!” 39Unii dintre cărturari I-au zis: „Învățătorule, bine ai spus!” 40și nu îndrăzneau să-L mai întrebe nimic.
Al cui fiu este Cristosul?
(Mt. 22:41-46; Mc. 12:35-37)
41Isus i-a întrebat: „Cum spun ei că Cristos este fiul lui David? 42Căci David însuși spune în Cartea Psalmilor:
Domnul a zis Domnului Meu,
«Șezi la dreapta Mea,
43până când voi pune pe dușmanii Tăi ca reazem#20:43 nt Termenul ὑποπόδιον se referă la scăunelul pe care își rezema cineva picioarele. A-l face pe cineva scăunel sub picioarele altuia înseamnă a-l supune acelei persoane. Avem aici imaginea unui învingător care își așază piciorul pe grumazul celui învins. Matei și Marcu nu folosesc acest termen în textele paralele, ci au: „pe dușmanii Tăi sub picioarele Tale” (Mt. 22:44; Mc. 12:36). al picioarelor Tale!»#20:43 Ps. 110:1.
44Așadar, David îl numește Domn; atunci, cum este El fiul lui?
Acuze aduse cărturarilor
(Mt. 23:1-36; Mc. 12:38-40; Lc. 11:37-54)
45În timp ce tot poporul Îl asculta, le-a zis ucenicilor [Săi]#20:45 ct Unele mss omit acest cuvânt.: 46„Păziți-vă de cărturarii cărora le place să umble în robe lungi, care iubesc saluturile din piețe, scaunele din față în sinagogi și locurile de cinste la mese. 47Cu nesaț mănâncă averea#20:47 nt Lit. casele, o metonimie pentru avere sau proprietate. Vezi BDAG 695, s.v. οἰκία 1.a. văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o și mai aspră#20:47 nt Lit. peste măsură. BDAG 806, s.v. περισσότερος, recomandă aici „a more severe punishment” („o mai aspră pedeapsă”). pedeapsă.”
ಪ್ರಸ್ತುತ ಆಯ್ಕೆ ಮಾಡಲಾಗಿದೆ:
Luca 20: NTSBR
Highlight
ಶೇರ್
ಕಾಪಿ
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2023 Societatea Biblică din România, Oradea
