Geneza 3

Căderea în păcat și consecințele ei

1Șarpele era mai viclean decât orice vietate a câmpului, pe care o făcuse Domnul Dumnezeu.

El i-a zis femeii:

‒ A zis într-adevăr Dumnezeu: „Să nu mâncați din orice pom din grădină“?

2Femeia i-a răspuns șarpelui:

‒ Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină, 3dar, despre pomul care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu-l atingeți, ca nu cumva să muriți“.

4Dar șarpele i-a zis femeii:

‒ Sigur nu veți muri! 5Căci Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu,#3:5 Sau: ca ființele divine. cunoscând binele și răul.

6Când femeia a văzut că pomul era bun pentru hrană, că era o plăcere#3:6 Termenul ebraic se mai poate traduce și cu dorință sau încântare. pentru ochi și că pomul era de dorit#3:6 Ebr.: nehmad, termen folosit și în 2:9 (tradus cu plăcut). ca să facă pe cineva înțelept, a luat din rodul lui și a mâncat. I-a dat și soțului ei, care era cu ea, și a mâncat și el. 7Atunci li s-au deschis ochii amândurora și au cunoscut că sunt goi. Ei au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut învelitori.

8Când au auzit glasul#3:8 Sau: zgomotul; sunetul, cu referire la foșnetul produs de pașii lui Dumnezeu. Domnului Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea#3:8 Lit.: vântul. Termenul ebraic ruah, care se poate traduce cu duh, suflare, vânt, este întrebuințat de autor pentru prima oară în 1:2, în contextul întunericului și al haosului. El apelează la același termen și în contextul de față, când omul urmează să cadă în întunericul și haosul păcatului. zilei, Adam și soția lui s-au ascuns de fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

9Dar Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam și i-a zis:

‒ Unde ești?

10El a răspuns:

‒ Am auzit glasul Tău în grădină, dar mi-a fost teamă pentru că eram gol. De aceea m-am ascuns.

11El a zis:

‒ Cine ți-a spus că ești gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci?

12Omul a răspuns:

‒ Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat.

13Atunci Domnul Dumnezeu i-a zis femeii:

‒ Ce-ai făcut?

Femeia a răspuns:

‒ Șarpele m-a înșelat și am mâncat.

14 Domnul Dumnezeu i-a zis șarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta,

blestemat ești tu între toate vitele

și între toate vietățile de pe câmp.

Vei umbla pe pântec

și vei mânca țărână în toate zilele vieții tale.

15Voi pune dușmănie între tine și femeie,

între descendenții#3:15 Lit.: sămânța. Termenul ebraic pentru sămânță este un cuvânt cheie în VT. El se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). În unele cazuri termenul exprimă o ambiguitate intenționată. tăi și descendenții ei.

Descendenții ei îți#3:15 Lit.: El îți, cu referire la descendenții femeii. În limba ebraică, substantivul sămânță (vezi nota anterioară) este la genul masculin. vor zdrobi capul,

iar tu le vei zdrobi călcâiul“.

16Femeii i-a zis:

„Voi face ca durerile nașterii să-ți fie mari;

cu durere vei naște copii.

Dorința ta va fi împotriva soțului tău,

dar el va stăpâni peste tine“#3:16 Sau: Dorința ta va fi îndreptată spre soțul tău, / iar el va stăpâni peste tine..

17Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem, zicând: «Să nu mănânci din el»,

blestemat este pământul din cauza ta.

Cu durere îți vei lua hrana din el

în toate zilele vieții tale.

18Spini și mărăcini îți va da,

iar tu vei mânca din plantele câmpului.

19Cu sudoarea frunții tale

îți vei mânca pâinea,

până când te vei întoarce în pământ,

pentru că din el ai fost luat.

Căci țărână ești

și în țărână te vei întoarce“.

20Adam i-a pus soției sale numele Eva,#3:20 Ebr.: Hawa, care înseamnă viață. pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.

21 Domnul Dumnezeu a făcut niște tunici din piele pentru Adam și pentru soția sa și i-a îmbrăcat. 22Atunci Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să-și întindă mâna și să ia și din Pomul Vieții ca să mănânce și să trăiască veșnic!“. 23Astfel, Domnul Dumnezeu l-a trimis#3:23 Este același verb ebraic folosit în v. 22, unde a fost tradus cu întinde. Autorul Genezei apelează deci la un joc de cuvinte: pentru ca omul să nu-și trimită mâna și să ia din pom, Dumnezeu îl trimite pe el afară din grădină. pe om afară din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat. 24După ce l-a alungat pe om, a pus în partea de est a grădinii Edenului niște heruvimi și o sabie arzătoare#3:24 Lit.: și flacăra unei săbii. care se rotea, ca să păzească drumul spre Pomul Vieții.

選択箇所:

Geneza 3: NTR

ハイライト

コピー