Luca 20
20
Autoritatea lui Isus
(Matei 21:23‑27. Marcu 11:27‑33)
1Într‑una din [acele]#Mt. 21:23. zile, pe când dădea Isus învățătură poporului și vestea Evanghelia în Templu, au venit preoții de seamă și cărturarii împreună cu bătrânii 2și I‑au zis: „Spune‑ne, cu#Fap. 4:7; 7:27. ce autoritate faci tu aceste lucruri sau cine ți‑a dat această autoritate?” 3Drept răspuns, El le‑a zis: „Vă voi întreba și eu un lucru. Spuneți‑Mi: 4botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” 5Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci, de ce n‑ați crezut în el?» 6Și dacă vom spune: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, căci#Lc. 7:29. Mt. 14:5; 21:26. oamenii sunt convinși că Ioan a fost profet.” 7Atunci au răspuns că nu știu de unde. 8Isus le‑a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”
Pilda lucrătorilor viei
(Matei 21:33‑46. Marcu 12:1‑12)
9Apoi a început să spună poporului pilda aceasta: „Un#Mt. 21:33. Mc. 12:1. om a sădit o vie#20:9 Is. 5:2., a arendat‑o unor lucrători și a plecat pentru un timp îndelungat. 10La vremea potrivită, a trimis la lucrători un rob, ca să‑i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l‑au bătut, l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. 11A trimis un alt rob; ei l‑au bătut și pe acela, l‑au batjocorit și l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. 12A mai trimis un al treilea rob; ei l‑au rănit și pe acela și l‑au scos afară. 13Stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că de el se vor rușina.» 14Dar lucrătorii, văzându‑l, au vorbit între ei, zicând: «Iată‑l pe moștenitor. Să‑l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră!» 15Și, după ce l‑au scos afară din vie, l‑au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? 16Va veni și‑i va omorî pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Când au auzit ei, au spus: „Nicidecum!” 17Dar Isus i‑a privit țintă și a zis: „Ce înseamnă cuvintele care au fost scrise:
Piatra #
Mt. 21:42. pe care au lepădat‑o zidarii
a ajuns în capul unghiului # 20:17
Ps. 118:22. ?
18 Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea #
Dan. 2:34,35. Mt. 21:44. , iar acela peste care va cădea ea va fi spulberat.” 19Cărturarii și preoții de seamă căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor. Pricepuseră că pentru ei spusese pilda aceasta.
Birul plătit cezarului
(Matei 22:15‑22. Marcu 12:13‑17)
20Ei Îl pândeau#Mt. 22:15. pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt drepți, ca să‑L prindă cu vreun cuvânt și să‑L dea pe mâna stăpânirii și a dregătorului. 21Aceștia L‑au întrebat: „Învățătorule#Mt. 22:16. Mc. 12:14., știm că vorbești și înveți cu dreptate și nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat îi înveți calea lui Dumnezeu. 22Este îngăduit să dăm bir cezarului sau nu?” 23Isus le‑a cunoscut viclenia și le‑a spus: [„De ce Mă ispitiți?] 24Arătați‑Mi un dinar! Chipul și inscripția ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I‑au răspuns ei. 25El le‑a zis: „Atunci dați‑i cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 26Nu L‑au putut prinde cu niciun cuvânt în fața poporului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere
(Matei 22:23‑33. Marcu 12:18‑27)
27Au venit niște#Mt. 22:23. Mc. 12:18. saduchei, care#Fap. 23:6,8. zic că nu este înviere, și L‑au întrebat: 28„Învățătorule, Moise ne‑a scris: dacă moare cineva fiind căsătorit, dar fără să aibă copii, fratele lui s‑o ia pe soția lui și să‑i ridice urmaș fratelui său.#20:28 Dt. 25:5. 29Erau șapte frați. Primul și‑a luat soție și a murit fără copii. 30La fel și al doilea: [a luat‑o de soție, dar a murit fără copii]. 31A luat‑o și al treilea; toți șapte au murit fără să lase copii. 32În cele din urmă, a murit și femeia. 33La înviere, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut‑o de soție.” 34Isus le‑a răspuns: „Fiii acestui veac se însoară și se mărită, 35dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea din morți nu se vor însura, nici nu se vor mărita. 36Nici nu vor putea muri, căci vor fi#1Cor. 15:42,49,52. 1In. 3:2. ca îngerii; fii ai lui Dumnezeu și fii#Rom. 8:23. ai învierii vor fi. 37Dar că morții învie, și Moise a arătat, în locul despre rug, când Îl numește pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov#20:37 Ex. 3:6,15‑16.. 38Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii, fiindcă pentru El toți#Rom. 6:10,11. sunt vii.” 39Unii dintre cărturari au răspuns: „Învățătorule, bine ai vorbit!” 40Și nu mai îndrăzneau să‑L întrebe nimic.
Al cui fiu este Hristosul?
(Matei 22:41‑46. Marcu 12:35‑37)
41 Isus le‑a zis: „Cum#Mt. 22:42. Mc. 12:35. se zice că Hristosul este fiul lui David? 42Căci însuși David spune în cartea Psalmilor:
Domnul a zis #
Fap. 2:34. Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea
43 până voi pune pe vrăjmașii Tăi
reazem picioarelor Tale!» # 20:43
Ps. 110:1.
44Așadar, David Îl numește Domn; cum este El fiul lui?”
Cărturarii, condamnați de Isus
(Matei 23:1‑36. Marcu 12:38‑40. Luca 11:37‑54)
45Pe când tot poporul asculta, Isus le‑a zis#Mt. 23:1. Mc. 12:38. ucenicilor Săi: 46„Feriți‑vă#Mt. 23:5. de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi și să fie salutați prin piețe#Lc. 11:43., să aibă scaunele dintâi în sinagogi și locurile de cinste la ospețe; 47casele văduvelor#Mt. 23:14. le mănâncă și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o mai mare osândă!”
Trenutno odabrano:
Luca 20: EDCR
Istaknuto
Podijeli
Kopiraj
Želiš li svoje istaknute stihove spremiti na sve svoje uređaje? Prijavi se ili registriraj
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.
