Luca 18
18
Pilda judecătorului nedrept
1Isus le‑a spus o pildă despre faptul că trebuie să se roage#Lc. 11:5; 21:36. Rom. 12:12. Ef. 6:18. Col. 4:2. 1Tes. 5:17. mereu și să nu renunțe. 2El le‑a zis: „Într‑o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, iar de oameni nu se rușina. 3În cetatea aceea era și o văduvă, care tot venea la el și‑i zicea: «Fă‑mi dreptate față de potrivnicul meu!» 4O vreme el nu a vrut, dar, în cele din urmă, și‑a zis în sinea lui: «Cu toate că de Dumnezeu nu mă tem, iar de oameni nu mă rușinez, 5totuși, pentru că#Lc. 11:8. văduva aceasta mă tot supără, îi voi face dreptate, ca să nu mă necăjească la nesfârșit.»” 6Domnul a adăugat: „Ați auzit ce zice judecătorul nedrept. 7Și Dumnezeu#Ap. 6:10. nu va face oare dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, deși zăbovește față de ei? 8Vă spun că degrabă#Evr. 10:37. 2Pt. 3:8,9. le va face dreptate. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?”
Pilda vameșului și a fariseului
9Pentru unii care#Lc. 10:29; 16:15. credeau despre ei înșiși că sunt drepți și‑i disprețuiau pe ceilalți a rostit pilda aceasta: 10„Doi oameni s‑au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt, vameș. 11Fariseul stătea#Ps. 135:2. în picioare și se ruga astfel în sinea lui: «Dumnezeule#Is. 1:15; 58:2. Ap. 3:17., Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hapsân, nedrept, adulter, sau chiar ca vameșul acesta. 12Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ce câștig.» 13Însă vameșul stătea la o oarecare depărtare și nu îndrăznea nici măcar să‑și ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept#18:13 Gest folosit pentru a exprima durerea, doliul sau amărăciunea în Orientul Apropiat (vezi și Lc. 23:48)., zicând: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!» 14Vă spun că omul acesta s‑a coborât acasă îndreptățit, nu celălalt. Căci#Lc. 14:11. Iov 22:29. Mt. 23:12. Iac. 4:6. 1Pt. 5:5,6. oricine se înalță va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.”
Isus și copiii
(Matei 19:13‑15. Marcu 10:13‑16)
15I‑au#Mt. 19:13. Mc. 10:13. adus și copilași, ca să Se atingă de ei. Ucenicii, văzând aceasta, îi certau. 16Dar Isus i‑a chemat, zicând: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu‑i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a#1Cor. 14:20. 1Pt. 2:2. celor ca ei! 17Adevărat#Mc. 10:15. vă spun: cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.”
Bogatul care căuta viața veșnică
(Matei 19:16‑30. Marcu 10:17‑31)
18Un#Mt. 19:16. Mc. 10:17. anume conducător L‑a întrebat pe Isus, zicând: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 19„De ce Mă numești «bun»?”, i‑a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 20Știi poruncile: «Să#Rom. 13:9. nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, să‑i cinstești#Ef. 6:2. Col. 3:20. pe tatăl tău și pe mama ta.»#18:20 Ex. 20:12‑16. Dt. 5:16‑20.” 21El a zis: „Pe toate acestea le‑am păzit din tinerețea [mea].” 22Când a auzit, Isus i‑a răspuns: „Un lucru îți mai lipsește: vinde#Mt. 6:19,20; 19:21. 1Tim. 6:19. tot ce ai și dă‑le săracilor, și vei avea o comoară în ceruri! Apoi vino și urmează‑Mă!” 23Când a auzit el aceste cuvinte, s‑a întristat nepus, căci era foarte bogat.
24Când l‑a văzut Isus atât de trist, a zis: „Cât#Pr. 11:28. Mt. 19:23. Mc. 10:23. de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi! 25Fiindcă mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 26Cei ce‑L ascultau au zis: „Atunci, cine poate să fie mântuit?” 27Isus a răspuns: „Ce#Ier. 32:17. e cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.” 28Atunci#Lc. 1:37. Mt. 19:27. Zah. 8:6. Mt. 19:26., Petru a zis: „Iată, noi am lăsat totul#18:28 Lit. „ale noastre”, cu referire la case, averi, slujbă. și Te‑am urmat!” 29Dar Isus le‑a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni#Dt. 33:9. care să fi lăsat casă, soție, frați, părinți sau copii pentru Împărăția lui Dumnezeu 30și să#Iov 42:10. nu primească mult mai mult în veacul acesta, iar în veacul care vine, viața veșnică.”
Isus vestește a treia oară moartea și învierea Sa
(Matei 20:17‑19. Marcu 10:32‑34)
31 Isus i‑a luat#Mt. 16:21; 17:22; 20:17. Mc. 10:32. deoparte pe cei doisprezece și le‑a zis: „Iată, urcăm la Ierusalim și se va împlini tot#Ps. 22. Is. 53. ce a fost scris prin profeți despre Fiul Omului. 32Va#Lc. 23:1. Mt. 27:2. In. 18:28. Fap. 3:13. fi dat în mâinile păgânilor și va fi batjocorit, ocărât și scuipat, 33iar după ce‑L vor biciui, Îl vor omorî; dar a treia zi va învia.” 34Ei#Lc. 2:50; 9:45. Mc. 9:32. In. 10:6; 12:16. n‑au înțeles nimic, căci lucrul acesta era ascuns de ei și nu pricepeau cele spuse.
Vindecarea unui orb la Ierihon
(Matei 20:29‑34. Marcu 10:46‑52)
35Pe#Mt. 20:29. Mc. 10:46. când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. 36Auzind mulțimea trecând, a întrebat ce este. 37I‑au dat de veste că trece Isus Nazarineanul. 38Și el a strigat, zicând: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 39Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40Isus S‑a oprit și a poruncit să‑l aducă la El. Când s‑a apropiat, l‑a întrebat: 41„Ce vrei să fac pentru tine?” „Doamne”, a răspuns el, „să‑mi recapăt vederea!” 42Și Isus i‑a zis: „Recapătă‑ți vederea! Credința#Lc. 17:19. ta te‑a mântuit.” 43Îndată, el și‑a recăpătat vederea și a mers#Lc. 5:26. Fap. 4:21; 11:18. după Isus, slăvindu‑L pe Dumnezeu. Tot poporul, văzând aceasta, I‑a dat laudă lui Dumnezeu.
Trenutno odabrano:
Luca 18: EDCR
Istaknuto
Podijeli
Kopiraj
Želiš li svoje istaknute stihove spremiti na sve svoje uređaje? Prijavi se ili registriraj
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.
