Ioan 18

Trădarea și arestarea lui Isus

(Mt. 26:47-56; Mc. 14:43-50; Lc. 22:47-53)

1După ce a spus toate acestea, Isus a ieșit împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul#18:1 nt Sau ued, o albie uscată ce colectează apă doar în timpul ploilor abundente. Chedron, unde era o grădină în care a intrat El și ucenicii Lui. 2Și Iuda, cel care-L trădase, a cunoscut locul, pentru că de multe ori Isus Se aduna acolo împreună cu ucenicii Lui. 3Așadar, Iuda, după ce luase cohorta#18:3 nc Cohorta romană avea 600 de soldați, adică a zecea parte dintr-o legiune. Vezi BDAG 936, s.v. σπεῖρα. de soldați și gărzile#18:3 ne Sau slujitorii. Totuși, întrucât sintagma „preoții de seamă și fariseii” se referă la membrii Sinedriului, termenul folosit aici (ὑπηρέται) nu pare să se refere la gărzile Templului, ci la forțele de ordine ale Sinedriului (Iosif Flavius, Răzb. 1.655; Ant. Iud. 4.37; BDAG 1035, s.v. ὑπηρέτης). O încercare eșuată a acelorași gărzi de a-L prinde pe Isus este menționată în 7:32. de la preoții de seamă și de la farisei, a venit acolo cu făclii, felinare și arme. 4Atunci Isus, cunoscând tot ce avea să se abată asupra Sa, le-a ieșit înainte și i-a întrebat: „Pe cine căutați?” 5Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” El le-a zis#18:5 nt Lit. le zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului.: „Eu sunt!#18:5 ct Unele mss adaugă: Isus.” Împreună cu ei se afla#18:5 nt Lit. stătea. Modificat din rațiuni stilistice. și Iuda, cel care L-a trădat. 6Când Isus le-a zis „Eu sunt!”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ. 7Atunci El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” Ei au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” 8Isus le-a zis: „V-am spus că Eu sunt! Așadar, dacă pe Mine Mă căutați, lăsați-i pe aceștia să plece!” 9Zicea așa ca să împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul dintre cei pe care Mi i-ai dat.” 10Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, l-a lovit pe slujitorul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Numele slujitorului era Malhus. 11Isus i-a zis lui Petru: „Pune sabia în teacă! Oare nu voi bea paharul#18:11 ne Figura de stil folosită aici este metonimia. Isus se referă, de fapt, la conținutul paharului, nu la pahar. pe care Mi l-a dat Tatăl?”

Isus înaintea marelui preot

(Mt. 26:57-58; Mc. 14:53-54; Lc. 22:54)

12Atunci cohorta, comandantul#18:12 Sensul termenului χιλίαρχος este comandant peste o mie de soldați sau comandant de cohortă. Cohorta romană avea 600 de soldați, adică a zecea parte dintr-o legiune. ei și gărzile iudeilor#18:12 ne Termenul „iudei” este folosit aici cu sens restrâns, pentru conducătorii iudeilor, menționați în v. 3 prin sintagma „preoții de seamă și fariseii”. au pus mâna pe Isus și L-au legat. 13L-au dus mai întâi la Anna#18:13 nc Anna, mare preot în perioada anilor 6–15 d.Hr, a fost destituit de romani. În ciuda destituirii sale, cu concursul elitei religioase a continuat să activeze ca „mare-preot”, sub paravanul lui Caiafa, ginerele său, pe considerentul că marele preot era numit pe viață (Num. 18:7, 25:13, 35:25, 28). Se pare că Anna a continuat să fie membru al Sinedriului și după destituirea sa., căci el era socrul lui Caiafa#18:13 nc Caiafa, mare preot în perioada 18–36 d.Cr., responsabil de organizarea complotului împotriva lui Isus. Este ginerele marelui preot Anna, destituit de romani în 15 d.Cr. Pentru detalii istorice, vezi Iosif Flavius, Ant. Iud. 18.33-35, 95-97., care era mare preot în anul acela. 14Caiafa era cel care îi sfătuise pe iudei#18:14 ne Mai precis pe conducătorii iudeilor. că este mai de folos să moară un singur om pentru popor.

Lepădarea lui Petru

(Mt. 26:69-70; Mc. 14:66-68; Lc. 22:55-57)

15Simon Petru Îl urma pe Isus împreună cu celălalt ucenic#18:15 ne Identitatea „celuilalt ucenic” nu este dezvăluită. Modul în care îl prezintă autorul pe acest ucenic în 20:2, 3, 4 și 8 (în spec. v. 2) conduce la ideea că „celălalt ucenic” este, de fapt, „ucenicul iubit”. Că Ioan, autorul evangheliei, se identifică pe sine cu „ucenicul iubit” reiese din 21:24. Vezi și 13:23; 19:26-27; 20:2; 21:7, 20.. Fiindcă acel ucenic îi era cunoscut marelui preot, a intrat și el împreună cu Isus în curtea marelui preot. 16Dar Petru a stat afară la ușă. Atunci celălalt ucenic, care-i era cunoscut marelui preot, a ieșit afară, a vorbit cu portăreasa și l-a condus pe Petru înăuntru. 17Slujitoarea portăreasă i-a zis lui Petru: „Nu cumva ești și tu dintre ucenicii acestui om?” El i-a răspuns: „Nu sunt!” 18Slujitorii și gărzile făcuseră un foc de cărbuni și stăteau și se încălzeau, fiindcă era frig. Petru stătea și el împreună cu ei și se încălzea.

Isus înaintea marelui preot

(Mt. 26:59-66; Mc. 14:55-64; Lc. 22:66-71)

19Atunci marele preot#18:19 ne Este vorba despre Anna (vezi v. 13 și 24). l-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. 20Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit deschis lumii. Întotdeauna i-am învățat pe oameni în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am vorbit nimic pe ascuns. 21De ce Mă întrebi? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit! Iată că ei știu ce am spus.” 22Când a spus aceste cuvinte, unul dintre membrii gărzii care stătea pe aproape I-a dat o palmă lui Isus și I-a zis: „Așa răspunzi tu marelui preot?” 23Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată-Mi ce am zis rău#18:23 nt Lit. mărturisește cu privire la acel rău. Modificat pentru claritate., dar dacă am vorbit bine, de ce Mă lovești?” 24Atunci Anna L-a trimis legat la Caiafa, marele preot.

Petru se leapădă din nou

(Mt. 26:71-75; Mc. 14:69-72; Lc. 22:58-62)

25Simon Petru stătea și se încălzea. Așadar, l-au întrebat: „Nu cumva ești și tu dintre ucenicii lui?” El a negat și a zis: „Nu sunt!” 26Unul dintre slujitorii marelui preot, înrudit cu cel căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu în grădină împreună cu el?” 27Petru a negat din nou și îndată a cântat cocoșul.

Isus înaintea lui Pilat

(Mt. 27:1-2, 11-14; Mc. 15:1-5; Lc. 23:1-5)

28Atunci L-au dus pe Isus de la Caiafa la pretoriu#18:28 nc Pretoriul era reședința guvernatorului roman, în cazul de față a lui Pontius Pilat.. Era dis-de-dimineață. Dar ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se întineze și să poată mânca Paștele. 29Atunci Pilat#18:29 nc Pontius Pilat a fost procuratorul (guvernator) roman al provinciei Iudeea între 26–36 d.Cr. Misiunea lui era de a colecta tributul către Imperiu, dar și de a asigura pacea în provincie. a ieșit afară la ei și i-a întrebat: „Ce acuzație aduceți împotriva acestui om?” 30Ei i-au răspuns: „Dacă n-ar fi fost acesta un răufăcător, nu l-am fi dat în mâinile tale.” 31Pilat le-a zis: „Luați-l voi și judecați-l după Legea voastră!” Iudeii i-au răspuns: „Nouă nu ne este permis#18:31 ne Textul nu precizează la care lege au făcut referire iudeii: Legea lui Moise sau legea romană? Oricum, Legea lui Moise nu interzicea condamnarea la moarte, ci, dimpotrivă, în unele situații o cerea (Lev. 20:10-16; Dt. 22:22-24). În conformitate cu legea romană, se pare că iudeii nu aveau dreptul de a condamna pe cineva la moarte; era prerogativa procuratorului roman, așa cum reiese dintr-un episod povestit de Iosif Flavius în Ant. Iud. 20.9.1 197-203, cu privire la uciderea cu pietre a lui Iacov, fratele lui Isus, execuție care a avut loc în grabă, înainte ca noul procurator, Albinus, să ajungă în Iudeea. să omorâm pe nimeni!#18:31 ne În sensul de a condamna la moarte.” 32Ziceau așa pentru a se împlini cuvântul lui Isus, pe care-l spusese, arătând cu ce fel de moarte avea să moară. 33Pilat a intrat din nou în pretoriu, L-a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești tu «regele iudeilor»?” 34Isus a răspuns: „De la tine zici lucrul acesta, sau alții ți l-au spus despre Mine?” 35„Sunt eu oare iudeu?”, a răspuns Pilat. „Neamul tău și preoții de seamă te-au dat pe mâna mea! Ce-ai făcut?” 36Isus a răspuns: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta; dacă Împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei ar fi luptat să nu fiu dat în mâinile iudeilor. Dar acum Împărăția Mea nu este de aici.” 37Atunci Pilat i-a zis: „Deci un rege tot ești!?” Isus a răspuns: „Tu zici că sunt rege! Pentru aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc adevărul. Oricine este din adevăr, ascultă glasul Meu.” 38Pilat L-a întrebat: „Ce este adevărul?”

După ce a spus acestea, Pilat a ieșit din nou la iudei#18:38 ne Mai precis, conducătorii iudeilor. și le-a zis#18:38 nt Lit. le zice, un prezent istoric sau prezentul naratorului.: „Eu nu găsesc nicio vină în el. 39Dar există un obicei la voi ca, la Paște, să vă eliberez pe cineva; vreți, așadar, să vi-l eliberez pe «regele iudeilor»?” 40Atunci au strigat din nou și au zis: „Nu pe acesta, ci pe Baraba!#18:40 ne Numele Baraba înseamnă în aramaică „fiul tatălui”. Ironia face că iudeii l-au preferat pe „fiul tatălui” în locul adevăratului „Fiu al Tatălui”.” Baraba era, însă, un tâlhar#18:40 nt Gr. λῃστής. Acest termen poate însemna atât tâlhar, bandit, cât și revoluționar, instigator, luptător de gherilă. Așa cum recomandă și BDAG, în context, termenul are, mai degrabă, sensul de instigator, revoluționar (BDAG 594, s.v. λῃστής 2)..

Sélection en cours:

Ioan 18: NTSBR

Surbrillance

Copier