Lucca 19

19
Ghjesù è Zacchè
1Pigliendu ad arrochju, Ghjesù era intrutu in Ghjericcò, 2ed eccuti chì un omu, chjamatu Zaccheu, capì'publicanu chì era riccu, 3si pruvava à vede qual'ellu era Ghjesù, ma par via di a ghjente accolta, ùn la li facia chì era chjucu. 4Pigliò le corse in davanti è andò à cogliesi annantu à un caprificu par vedelu à u francà. 5Ghjesù ghjuntu duv'ellu era, pisò l'ochji è li disse: «o Zacchè, barcati à l'allestra chì oghje sogna ch'e' stia in casa toia.» 6Zaccheu si barcò à l'allestra è l'accolse cuntentu è alegru. 7Videndu cusì, tutti murmuttulavanu è dicianu: «hè andatu à piglià alloghju indè un piccatore.» 8Ma Zaccheu s'arrizzò è disse: «mì, o Maestru, dò à i povari a mità di tuttu u meiu, è s'e' mi so impatrunitu mai di quellu di nimu, li ne vogliu dà quattru volte altrettantu#19,8 Paragunà cù Es 21,37; 2 Sam 12,6; Prv 6,31.9Ghjesù li disse: «oghje, indì issa casa, ci hè intrutu u salvamentu, chì ancu iss'omu hè figliolu di Abraamu. 10Chì u Figliolu di l'Omu hè vinutu à ricattà ciò chì era persu.»
Parabula di e mine
(Mt 24,14-30)
11Mentre ch'elli stavanu à sente, aghjunse una parabula parchì era vicinu da Ghjerusaleme è si cridia ch'ellu avissi da cumparisce subitu subitu, u Regnu di Diu. 12Tandu disse: «un omu di l'alta si ne andò ind'un paese luntanu, da esse fattu rè è vultà dopu. 13Chjamò dece servi di soiu, li dede dece libre d'argentu è disse: “fate le fruttà intantu chì eiu volti.” 14Ma i so paisani li eranu numichi, dopu partutu ellu, mandonu una imbasciata par dì: “à quessu, da rè, ùn lu vulemu.” 15Di vultata, dopu esse statu fattu rè, mandò à chjamà i so servi chì avianu avutu i soldi, par sapè u modu chì ognunu l'avia fatti fruttà. 16U primu vense è disse: “o Signore, a to libra d'arghjentu nè hà vintu altre è dece.” 17Li disse: “bravu, o servu bonu. Par via chì tù sè statu fidu in lu pocu, ti faciu guvernatore di dece cità.” 18Vense u sicondu è disse: “o Maestru, a to libra d'arghjentu nè hà vintu altre è cinque.” 19Li disse: “ancu tù, sia guvernatore di cinque cità.” 20Ne vense un antru è disse: “o Maestru, eccu a to libra d'arghjentu, l'aghju incumpannata da tenela contu, 21chì aviu a paura di tè, chì sè un omu duru, pigli quellu chì tù ùn arricasti è raccogli quellu chì tù ùn suminasti.” 22Li disse: “ti ghjudicaraghju sicondu e to parolle, gattivu servu chì tù sè. A sapii ch'e' sò un omu duru, ch'e' pigliu quellu ch'è ùn arricoiu è raccogliu quellu ch'e' ùn suminoiu. 23Ma chì ùn mittii i me soldi ind una banca, da ch'e' i ricuti cù u fruttu à u vultà?” 24Poi disse à quelli chì li si tinianu à latu: “livateli a libra di l'arghjentu è date la à quellu chì hà e dece” 25è li dissenu: “o Maestru, ne hà dece!” 26A vi dicu, à quellu chì hà, li sarà datu in soprappiù, ma à quellu ch'ùn hà, ancu u so pocu è tantu li sarà toltu. 27In quantu è à issi me numichi chì ùn mi volsenu da rè, arricate i mi quì è tumbate li.» 28Parlatu ch'ellu ebbi cusì, Ghjesù partì in davanti, à via di Ghjerusaleme.
Ghjesù entre in Ghjerusaleme
(Mt 21,1-11; Mc 11,1-11; Ghjv 12,12-19)
29Quand'ellu fù vicinu da Betefagè è da Betania, voltu l'altura chjamata “di l'Alivi#19,29 Vede Mc 11,1 è a nota.”, Ghjesù mandò dui discepuli, 30dicendu: «Andate in lu paese chì hè quì di punta, intruti chì vo sarete, avete da truvà, ligatu, un poltru chì ùn hè ancu acconciu. Disciuglite lu è arricatelu quì. 31Sì nimu vi dumanda: “Cumu hè chì voi u disciuglite?” li diciarete: “U Signore ne hà bisognu.”» 32Quelli andedinu è truvedinu e cose tale è quale chì Ghjesù l'avia detta. 33Mentre ch'elli disciuglianu u poltru, i patroni dissenu: «Cumu hè chì voi u disciuglite?» 34Rispundinu: «U Signore ne hà bisognu.» 35Arrichedinu u poltru, li messenu annantu à u spinu i panni ch'elli avianu addossu è fecenu coglie à Ghjesù#19,35 Paragunà cù Zc 9,9.. 36À misura ch'ellu viaghjava a ghjente li lampava panni davanti, in la strada#19,36 Paragunà cù 2 Rè 9,13..
37Mentre ch'ellu s'avvicinava da Ghjerusaleme, in la falata di u Monte di l'Alivi, a folla di i discipuli, raligrendu si à voce rivolta, messe à ludà à Diu, di tutti i miraculi ch'elli avianu vistu. 38Dicianu:
«binadettu sia u rè chì vene
à nome di Diu;
pace in li celi
è gloria in li lochi altissimi # 19,38 Paragunà cù Sal 118,26; Lc 2,14.
39Unipochi di Farusei, avvuleghju à a folla, dissenu à Ghjesù: «o Maestru, fà ch'elli si chetinu i to discepuli.» 40Rispundì: «a vi dicu, s'elli si chetanu, sò e petre chì anu da briuna.»
41Quand'ellu fù di punta à a cità, Ghjesù, videndula, piense dicendu: 42«si tù a sapissi ancu tù, oghje, ciò chì accorre à a to pace! Ma par avà, hè piatta à i to ochji. 43T'anu da vene addossu i ghjorni chì i to numichi t'arrivignaranu di impalancati, t'accamparanu è ti incagnaranu da ogni latu. 44Ti ghjucaranu in bruma, à tè è à i to figlioli in senu à tè è ùn firmarà di tè mancu una petra annantu à l'altra, causa d'ùn avè cunnisciutu u tempu chì tù eri visitata.»
I rivindaroli lampati fora
(Mt 21,12-17; Mc 11,15-19; Ghjv 2,13-22)
45Intrì in lu tempiu è messe à caccià fora quelli chì vindianu, 46dicendu: «hè scritta:
a me casa sarà una casa da e prichere,
ma voi ne fate una tana da i latri # 19,46 Paragunà cù Is 56,7; Ghjr 7,11.
47Stava à insignà tutti i ghjorni in lu tempiu. È i capi sacerdoti, è i Maestri di a Lege si pruvavanu à fà ch'ellu sia tombu, è i capipopulu dinò; 48ma ùn sapianu comu fà chì tutta a ghjente l'era appressu, à coglie e so parolle.

انتخاب شده:

Lucca 19: 4EvCors

های‌لایت

به اشتراک گذاشتن

کپی

None

می خواهید نکات برجسته خود را در همه دستگاه های خود ذخیره کنید؟ برای ورودثبت نام کنید یا اگر ثبت نام کرده اید وارد شوید