Lucca 18
18
A parabola di a veduva è di u ghjudice
1È par fà vede ch'ellu li ci vulia à pricà sempre senza scuraggì si mai, li cuntò una parabula. 2Disse cusì: «ind' una cità, ci era un ghjudice chì ùn avia nè timenza di Diu nè rispettu di l'omu. 3È ci era, in quella cità, una veduva chì andava à truvallu è dicia: “fà mi ghjustizia contru à u me avversariu.” 4È quellu, par un tempu, ùn li dete capu. Ma dopu, disse da sè à sè: “puru ch'e' ùn abbia nè timenza di Diu nè rispettu di l'omu, 5li vogliu fà ghjustizia par cacciallami da l'arechje chì mi dà fastidiu issa veduva.”» 6È disse u Signore: «sintite ciò ch'ellu dice u ghjudice inghjustu; 7È Diu ùn faria po a ghjustizia à quelli ch'ellu hà sceltu è chì u chjamanu di notte è di ghjornu, l'avarà da fà aspittà? 8A vi dicu, li farà a ghjustizia bellu lestru, ma quand'ellu ghjunghjarà u Figliolu di l'Omu, a truvarà a fede annantu à a tarra?»
A parabula di u Faruseu è di u publicanu
9È à certi chì eranu parsuasi d'esse ghjusti è disprizzavanu à l'altri, li dete issa parabula: 10«dui omi culledenu à u tempiu à pricà, unu era Faruseu è l'altru publicanu. 11U Faruseu, arrittu, pricava cusì in ellu stessu: “o Diu, ti ringraziu d'ùn esse, eiu, cum'è l'altri omi, latri, inghjusti, adulteri, o puru cum'è stu paccittore; 12facciu u dighjunu duie volte à sittimana, dò u decimu di tuttu ciò ch'e' vinciu.” 13È u publicanu si tinia luntanu, ùn vulia mancu alzà l'ochji ver di u celu, ma si minava in pettu, dicendu: “o Diu, succorri mi, à mè u piccatore.” 14A vi dicu, quessu hè falatu ghjustificatu in casa soia è l'altru micca. Chì à chì si inalza sarà abbassatu è à chì si abbassa sarà inalzatu.»
E criature so binadette
(Mt 19,13-15; Mc 10,13-16)
15È a ghjente li purtava e criature da ch'ellu e tuccassi. È videnduli, i discepuli i litticavanu. 16Ma Ghjesù i fece vene, è disse: «lasciate ch'elli venganu duv'è mè i zitillucci è ùn li parate chì u Regnu di Diu hè da quelli chì li s'assumiglianu. 17A vi dicu da veru, à chì ùn riceve u Regnu di Diu cum'è un zitillucciu, ch'ellu ùn ci entri.»
U principale
(Mt 19,16-30; Mc 10,17-31)
18Un principale li fece una dumanda è disse: «o Maestru cusì bonu, chì ci vole ch'e' fia par riceve a vita eterna in lascita?» 19È Ghjesù li disse: «comu hè chì tù mi chjami bonu? Bonu hè Diu è basta! 20I cumandi i cunnosci: chì tù ùn sii adulteru, chì tù ùn tombi, chì tù un furi, chì tù ùn sii falsu tistimone, chì tù onori à babbitu è à mammata#18,20 Si vega Es 20,12-16; Dt 5,16-20..» 21È quellu disse: «tutti issi cumandi, l'aghju tinuti da chjucu sinu ad oghje.» 22Sintendu cusì, Ghjesù li disse: «ti manca sempre una cosa: Tutta a to robba, vendi la è sparti trà i povari, è avarè un tisoru in celu, poi veni è suveta à mè.» 23Intesu cusì, quellu fù afflittu chì era riccu assai.
24Videndulu cusì, Ghjesù li disse: «cusì difficiule ch'ellu entri, à chì pussede ricchezze, in lu Regnu di Diu! 25Chì hè più faciule ch'ellu entri un camellu pà a cruna di l'acu cà di pudè entre un irriccu in lu Regnu di Diu.» 26Quelli chì stavanu à sente li dissenu: «è quale pò esse salvatu? 27È ellu disse: ciò ch'elli ùn ponu fà l'omi, Diu a pò fà.» 28È Petru disse: «mì, noi avemu lasciatu tuttu u nostru è t'avemu suvitatu.» 29È ellu li disse: «a vi dicu da veru, à chì si hà lasciatu o casa, o moglia o fratelli o parenti o zitelli par via di u Regnu di Diu, 30quellu sì chì ricivarà assai di di più indì issu tempu è a vita eterna in lu seculu chì vene.»
Pà a terza volta, Ghjesù annuncia a so morte è a so resurrezzione
(Mt 20,17-19; Mc 10,32-34)
31Ghjesù pigliò i dodici cùn ellu è li disse: «eccu, cullemu in Ghjerusaleme, è tuttu ciò chì hè statu scrittu da i prufeti pà u Figliolu di l'Omu hà da vene cumpiitu. 32Iè, sarà datu in manu à i stranieri, sarà messu à a risa, sarà insultatu, li stupparanu addossu 33è dopu d'avellu tribbiu di frusta, u tumbaranu, è u terzu ghjornu s'arrizzarà.» 34Ed elli ùn capianu micca, a parolla li firmava piatta è mancu sapianu di chene si trattassi.
Guarisce un circataghju cecu vicinu à Ghjericcò
(Mt 20,29-34; Mc 10,46-52)
35Mentre ch'ellu s'avvicinava da Ghjericcò, ci era un cecu chì circatava, pusatu à tagliu di strada. 36Sintendu a ghjente chì passava, dumandete ciò chì ellu era. 37Li fù dettu ch'ellu passava Ghjesù di Nazarè. 38È briunete: «o Ghjesù, figliolu di Davide, abbii pietà di mè!» 39È quelli chì viaghjavanu innanzu u litticavanu, par fà lu stà zittu, ma ellu briunava ancu di più: «Figliolu di Davide, abbii pietà di mè!» 40È Ghjesù fece a piantata è cumandò ch'elli u li avvicinassinu, è quand'ellu fù vicinu, li dumandete: 41«chì voli ch'e' fia da tè?» È quellu disse: «o Signore, ch'e' ci vega dinò!» 42È Ghjesù li disse: «vedi ci dinò! A to fede ti hà salvu.» 43È da u dettu à u fattu quellu ci vidì è u suvitede, glurifichendu à Diu. È tutta a ghjente, videndu issi fatti, fece loda à Diu.
اکنون انتخاب شده:
Lucca 18: 4EvCors
هایلایت
به اشتراک گذاشتن
کپی

می خواهید نکات برجسته خود را در همه دستگاه های خود ذخیره کنید؟ برای ورودثبت نام کنید یا اگر ثبت نام کرده اید وارد شوید
Société biblique française, 1994