Geneza 14
14
Abrahám, regii și Melchísedec
1În zilele lui Amrafél, regele din Șineár, Arióc, regele din Elasár, Chedarlaomér, regele din Elám, și Tideál#14,1 Numele celor patru regi din Orient au forme vechi, dar nu pot fi identificate cu niciun personaj cunoscut. Numele unui rege amoreu (Amrafel), al unui rege horeu (Ariòc), al unui rege elamit (Chedorlaomèr) și al unui rege heteu (Tideàl) au ca scop introducerea lui Abrahàm în marea istorie a omenirii și vor să adauge imaginii sale o aureolă de glorie militară., regele din Goím#14,1 LXX, Vg și NVg au: „neamurilor”., 2au făcut război cu Béra, regele din Sodóma, cu Bírșa, regele din Gomóra, cu Șineáb, regele din Admá, cu Șeméber, regele din Țeboím și cu regele din Béla, adică din Țoár#14,2 Lista regilor celor cinci cetăți (Pentàpolis, cf. Înț 10,6) concentrează secole de istorie și evenimente multiple imposibil de reconstruit într-un singur eveniment istoric. „Amintirea de grup” are în sine multe date „istorice”, dar a pierdut referințele cronologice precise..
3Toți aceștia s-au unit în valea Sidím, adică Marea Moartă#14,3 Lit.: „Marea Sărată”.. 4Doisprezece ani i-au slujit lui Chedarlaomér și în anul al treisprezecelea s-au răsculat. 5În al paisprezecelea an a venit Chedarlaomér și regii care erau cu el și i-au lovit pe refaími#14,5 LXX are: „giganții”. la Așterót-Carnáim, pe zuzimi#14,5 Această parte finală a frazei este înțeleasă de LXX astfel: „precum și puternicele neamuri care erau împreună cu ei, pe omeenii din cetatea Save”. la Ham, pe emími la Șavé-Chiriatáim 6și pe horei în muntele lor, Seír, până la El-Parán, care este lângă pustiu. 7S-au întors și au venit la En-Mișpát#14,7 LXX traduce: „Izvorul Judecății”., sau Cádeș, și au lovit toată câmpia amalecíților, ca și pe amoréi, care locuiau la Hațețón-Tamár#14,7 Surprinde exactitatea geografică a descrierii drumului urmat de invadatori. Numele localităților sunt identificabile de-a lungul lanțului muntos central al TransIordàniei. Această rută este „calea regală” (Num 20,17), parcursă de caravane și expediții militare, între Siria, în nord, și Marea Moartă, în sud.. 8Au ieșit regele din Sodóma, regele din Gomóra, regele din Admá, regele din Țeboím și regele din Béla, adică din Țoár, și s-au așezat în linie de luptă împotriva lor în valea Sidím, 9împotriva lui Chedarlaomér, regele din Elám, a lui Tideál, regele din Goím, a lui Amrafél, regele din Șineár și a lui Arióc, regele din Elasár; patru regi împotriva a cinci. 10Valea Sidím era [plină] cu fântâni, fântâni de smoală. Regele Sodómei și al Gomórei au fugit și au căzut acolo, iar cei rămași au fugit spre munți. 11Și au luat toată averea#14,11 LXX are aici și la v. 16, în loc de „averea”, „caii”. Sodómei și Gomórei și toată hrana lor și au plecat.
12Și l-au luat și pe Lot, fiul fratelui lui Abrám, și averea lui și au plecat. El locuia atunci în Sodóma. 13A venit un fugar și i-a făcut cunoscut lui Abrám, evreul#14,13 Este singura dată când Abrahàm este calificat astfel. Termenul „evreu” a fost asociat de unii specialiști cu termenul „habíru” sau „hapíru”, cuvânt care desemnează o populație mai vastă decât cea a Israèliților, prezentă în Orientul Mijlociu în sec. XX-XI î.C. Sunt cunoscuți din scrisorile de la Tell Amàrna (sec. XIV î.C.) și din arhivele de la Halalàk (sec. XVIII-XVII î.C.). Indică o clasă socială formată din triburi diferite care trăiau în afara orașelor state pe care le amenințau mereu prin incursiunile lor. Ebraicul „ʿibrî” provine de la „ʿèber” și, aici, îl distinge pe Abrahàm de ceilalți locuitori ai Canaànului. El este un descendent al lui Èber din linia lui Sem. LXX traduce cu „imigrantul”, „cel care vine de dincolo (de Eufràt)”, „înstrăinatul”.; el locuia lângă terebinții lui Mamré, amoréul, fratele lui Eșcól#14,13 Este un nume de loc personalizat. Se referă la o vale de lângă Hèbron care a fost cercetată de exploratorii trimiși de Moise (Num 13). și fratele lui Anér; ei erau aliații lui Abrám. 14Și a auzit Abrám că fratele său a fost luat captiv, i-a adunat pe cei mai experimentați născuți în casa lui, trei sute optsprezece [la număr], și i-a urmărit până la Dan. 15S-au împărțit și, noaptea, el și servitorii lui i-au lovit și i-au urmărit până la Hobá, care este la stânga de Damásc. 16A adus înapoi toată averea și l-a luat înapoi și pe fratele său, Lot, cu averea lui, precum și pe femeile și pe poporul lui.
Melchísedec
17Regele Sodómei i-a ieșit în întâmpinare la întoarcerea lui, după ce i-a lovit pe Chedarlaomér și pe regii care erau cu el, în valea Șavé#14,17 Acest loc mai este menționat în Vechiul Testament doar în 2Sam 18,18. Era situat la confluența dintre Valea Cèdron cu Valea Hinòm, la circa 400 de metri sud de cetatea lui Davíd., adică în Valea Regelui. 18Melchísedec#14,18 Acest nume se poate traduce: „regele meu este drept”. Melchisedec era, în același timp, preot și rege. În tradiția iudeo-creștină, fiind prezentat fără nicio genealogie, va fi considerat veșnic. Pentru că l-a binecuvântat pe Abrahàm, protopărintele iudeilor, și pentru că primește de la el zeciuială, va fi considerat superior economiei Vechiului Testament. Pentru că a acționat ca preot (chiar dacă aduce pâine și vin nu înseamnă neapărat un sacrificiu), a fost considerat capul unei rânduieli sacerdotale, a aceleia mesianice (Ps 110,4; Evr 5,6.10.19; 7,1-26). Liturgia creștină romană a introdus numele lui Melchisedec în Rugăciunea Euharistică I., regele din Salém#14,18 Tradițional, Salém este identificat cu Ierusalimul (Ps 76,3)., a adus pâine și vin#14,18 Lit.: „a făcut să iasă”. Clement Alexandrinul a văzut în pâine și vin o prefigurare a sacrificiului euharistic, iar Ciprian de Cartagina, considerând că este vorba aici de o adevărată jertfă, a văzut în gestul lui Melchisedec o prefigurare a Liturghiei.; el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt#14,18 Ebr.: „ʾēl ʿelyôn” se pare că a fost divinitatea adorată la Ierusalim înainte de cucerirea cetății de către Davíd, iar pentru autorul biblic nu este altcineva decât Dumnezeul lui Israèl.. 19El l-a binecuvântat și a spus:
„Binecuvântat să fie Abrám
de Dumnezeul cel Preaînalt,
creatorul cerului și al pământului,
20și binecuvântat să fie
Dumnezeu cel Preaînalt
care te-a eliberat din mâinile
asupritorilor tăi!”.
Și i-a dat#14,20 Melchísedec este subiectul gramatical, dar din punct de vedere logic Abrahám este cel care dă zeciuială preotului-rege. Astfel, Abrahám își manifestă recunoștința față de Dumnezeul protector, căruia îi atribuie victoria și, în același timp, se recunoaște inferior lui Melchísedec, preotul Dumnezeului celui Preaînalt. Pornind de aici, autorul Scrisorii către Evrei proclamă superioritatea preoției mesianice față de cea levítică (Evr 7,10). a zecea parte din toate.
21Regele Sodómei i-a zis lui Abrám: „Dă-mi oamenii și ia averea pentru tine!”. 22Abrám i-a zis regelui Sodómei: „Ridic mâna mea spre Domnul#14,22 LXX omite: „Domnul”. Dumnezeul cel Preaînalt, creatorul cerului și al pământului, 23că niciun fir de ață, nici o curea de încălțăminte, nimic din tot ce este al tău nu voi lua, ca să nu zici: «Eu l-am îmbogățit pe Abrám», 24în afară de ce au mâncat tinerii și de partea oamenilor care au mers cu mine, Anér, Eșcól și Mamré: ei să-și ia partea lor!”. #Dt 2,10 #Ps 110,4; Evr 7,1 #28,22
اکنون انتخاب شده:
Geneza 14: VBRC2020
هایلایت
به اشتراک گذاشتن
کپی
می خواهید نکات برجسته خود را در همه دستگاه های خود ذخیره کنید؟ برای ورودثبت نام کنید یا اگر ثبت نام کرده اید وارد شوید
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași