Matei 6

Despre pomană

1Aveți grijă să nu săvârșiți faptele voastre bune#6,1 Lit.: „să nu faceți dreptatea voastră!”. înaintea oamenilor ca să fiți văzuți de ei; altfel nu veți avea răsplată înaintea Tatălui vostru din ceruri! 2Așadar, când dai de pomană, nu trâmbița înaintea ta așa cum fac ipocriții în sinagogi și în piețe, ca să fie lăudați de oameni. Adevăr vă spun: și-au primit#6,2 Lit.: „își primesc”. răsplata. 3Tu, însă, când dai de pomană, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, 4pentru ca pomana ta să fie în ascuns și Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti!

Despre rugăciune

(Lc 11,2-4)

5Iar când vă rugați, nu faceți ca ipocriții, pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile străzilor ca să se arate oamenilor! Adevăr vă spun: și-au primit#6,5 Lit.: „își primesc”. răsplata. 6Tu însă, când te rogi, intră în camera ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns și Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti! 7Când vă rugați, nu spuneți#6,7 Lit.: „nu bolborosiți!”. multe ca păgânii care cred că vor fi ascultați pentru vorbăria lor! 8Așadar, să nu vă asemănați cu ei, căci Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie înainte ca să-i cereți!

Tatăl nostru

(Lc 11,2-4)

9Voi deci așa să vă rugați:

«Tatăl nostru, care ești în ceruri,

sfințească-se numele tău!

10Vie împărăția ta!

Facă-se voia ta,

precum în cer, așa și pe pământ!

11Pâinea noastră cea de toate zilele#6,11 Dificultatea de interpretare se află în adjectivul grecesc („epiousion”) ce califică pâinea cerută. Cuvântul nu este atestat în afara textului de față și trebuie recurs la etimologie, care conduce spre două orientări: a) „de astăzi” sau b) „de mâine”. În cazul în care se referă la ziua următoare, semnificația este că pâinea este cerută pentru ziua care începe; a cere pâinea de mâine nu este în conformitate cu învățătura lui Isus (cf. Mt 6,34). Totuși, „mâine” ar putea să fie înțeles ca un viitor mai larg și să capete aspectul escatologic al cererilor precedente. În acest caz, ar fi vorba de pâinea viitorului, de ospățul lumii care trebuie să vină; dacă sensul este „de astăzi” (cf. Prov 27,1; Fap 6,26), ar apărea în opoziție cu „mâine”. În acest caz, trebuie făcută apropierea cu mana, care nu putea fi culeasă decât pentru ziua în care a căzut; sensul ar putea fi „pâinea necesară pentru existență”, etimologia este puțin favorabilă pentru a sprijini acest sens.

dă-ne-o nouă astăzi

12și ne iartă nouă greșelile#6,12 Lit.: „datoriile”. noastre

precum și noi iertăm greșiților noștri!

13Și nu ne duce pe noi în ispită#6,13 Prima parte a acestei cereri duble este neliniștitoare: presupune o acțiune pozitivă a lui Dumnezeu în procesul numit „ispită”. Termenul grec peirasmos înseamnă încercare, test, verificare. Aici ispita nu este încercarea la care Dumnezeu – după Vechiul Testament – îl supune pe Abrahàm (Gen 22,1; 1Mac 2,52; Sir 44,20; Evr 11,17) sau poporul său (Ex 15,25; 16,4; 20,20; Dt 8,2; 13,4; Jud 2,22; 3,1.4; Înț 11,9). Aici, așa cum apare deseori în Noul Testament, se referă la încercarea prin care Satàna caută să-l piardă pe cel pe care-l ajunge (1Cor 7,5; 1Tes 3,5; 1Pt 5,5-9; Ap 2,10; cf. Lc 22,31). În Noul Testament nu se spune nicăieri că Dumnezeu ispitește și Iac 1,13 exclude în mod expres această idee (cf. și Sir 15,11-12). Riscul confuziei cu privire la acest aspect îngreunează traducerea, care literal este redată: și nu ne duce pe noi în ispită. De fapt nimic nu scapă suveranității lui Dumnezeu, nici chiar ispita, nici puterea lui Satàna. De aici înseamnă că expresia „și nu ne duce pe noi în ispită”, care implică o intervenție activă a lui Dumnezeu, n-ar însemna că Dumnezeu duce sau face pe cineva să intre în ispită ca într-o capcană sau laț în care să fie prins, dar poate să-l conducă pe cineva într-o situație critică de ispită așa cum Duhul l-a condus pe Isus în pustiu ca să fie ispitit de Satàna (Mt 4,1). Conform acestei interpretări, discipolul lui Isus îi cere lui Dumnezeu nu să nu fie ispitit (cf. Mt 26,41; 1Cor 10,13), ci să evite o încercare pe care ar risca să nu o poată suporta. O altă interpretare propusă de exegeți presupune la baza exprimării sfântului Matei un semitism, un verb la modul factitiv, cauzativ cu semnificația lui nu ne duce pe noi în ispită ca „fă ca noi să nu intrăm în ispită”, adică: ferește-ne ca să nu intrăm în vederea ispititorului, să nu pactizăm cu el, sau – după expresia din 1Tim 6,9 – să nu cădem în ispită. Cea mai veche interpretare a expresiei ambivalente „și nu ne duce pe noi în ispită” este partea a doua a cererii din v.13: „ne mântuiește de Cel Rău”. În sfântul Matei se întâlnesc ambele sensuri ale cuvântului grec poneros: rău, păcat (Mt 5,11; 6,23 etc.) și Cel Rău, Satàna, diavolul (Mt 5,37; 13,19.38). Sensul personal (ca în In 17,15 și 2Tes 3,3) este preferabil aici din cauza sensului puternic al ispitei. În orice caz, răul este înțeles aici ca fiind legat de o putere malefică, Cel Rău, Ispititorul, adică Satàna (Mt 4,3; 1Tes 3,5).,

ci ne mântuiește de Cel Rău#6,13 Unele manuscrise adaugă: „Căci a ta este împărăția și puterea și mărirea în veci. Amin”. Alte manuscrise adaugă numai: „Amin”.!».

14Căci dacă voi iertați oamenilor greșelile#6,14 Lit.: „încălcările”. lor, și Tatăl vostru ceresc vă va ierta, 15însă, dacă nu-i veți ierta pe oameni#6,15 Multe manuscrise au: „greșelile lor”., nici Tatăl vostru nu va ierta greșelile#6,15 Lit.: „încălcările”. voastre.

Despre post

16Când postiți#6,16 „Postul” practicat în mod obișnuit la evrei era public și se ținea în Sărbătoarea Iertării („yôm Kippūr”), la aniversarea distrugerii templului lui Solomòn și în timpul calamităților publice: secetă, epidemii, invazia lăcustelor, război. Persoanele pioase posteau de două ori pe săptămână: luni și joi. Fariseii, deși posteau, o făceau cu ipocrizie: își puneau cenușă pe cap, își înnegreau fața, nu se spălau și se prezentau murdari și zdrențăroși ca să atragă admirația și compătimirea oamenilor. Cristos îndeamnă la un post care să fie expresia unei căințe sincere., nu fiți triști ca ipocriții, căci ei își schimonosesc fețele ca să arate oamenilor că postesc! Adevăr vă spun: și-au primit#6,16 Lit.: „își primesc”. răsplata. 17Dar tu, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața, 18ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, care este în ascuns! Și Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.

Adevăratele comori

(Lc 12,33-34)

19Nu vă adunați#6,19 Lit.: „nu tezaurizați!”. comori pe pământ, unde molia și rugina le distrug și unde hoții le sapă#6,19 Lit.: „le fură”. și le fură! 20Adunați-vă#6,20 Lit.: „tezaurizați!”. comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le distrug și unde hoții nu le sapă#6,20 Lit.: „le fură”. și nu le fură! 21Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

Lumina trupului

(Lc 11,34-36)

22Candela trupului este ochiul. Deci dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină. 23Însă dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi întunecos. Așadar, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare [va fi] întunericul!

Sau Dumnezeu, sau banul

(Lc 16,13)

24Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt, sau va ține la unul, iar pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamónei#6,24 „Mamon” este un cuvânt de origine aramaică având sensul de „ceva în care se pune încrederea”. În Sir 31,8 are sensul de bogății. Și sfântul Augustín notează existența cuvântului în limba punică cu sensul de „câștig”, „ban”. Cristos arată incompatibilitatea dintre „a-i sluji lui Dumnezeu” și „a sluji bogățiilor”..

Încrederea în providență

(Lc 12,22-31)

25De aceea vă spun: nu vă îngrijorați pentru viața voastră: ce veți mânca [sau ce veți bea]#6,25 Acest adaos lipsește în unele manuscrise vechi., nici pentru trupul vostru: cu ce vă veți îmbrăca! Oare nu este viața mai mult decât hrana, iar trupul [mai mult] decât îmbrăcămintea? 26Priviți păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar Tatăl vostru ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi mult mai [de preț] decât ele?#6,26 Lit.: „oare nu sunteți mai diferiți decât acestea?”. 27Cine dintre voi, oricât s-ar strădui, poate să adauge câtuși de puțin la durata vieții sale?#6,27 Lit.: „să adauge un cot la statura sa”. Termenul grec „helikía” înseamnă, în primul rând, „statură”, dar aici, ca și în Lc 12,25; In 9,21.23 etc., sensul este de lungimea, durata vieții. În acest context, unitatea de măsură, cotul, este folosită în sens figurat. Cristos atrage atenția că durata vieții este în mâinile lui Dumnezeu. Cu toate străduințele oamenilor, ea nu se poate lungi. 28Iar pentru îmbrăcăminte de ce vă străduiți? Observați cum cresc crinii câmpului: nu trudesc#6,28 Verbul grec „kopiào” este folosit pentru o muncă istovitoare. În tradiția orientală, munca manuală era mai grea pentru bărbat („a trudi”) și mai ușoară pentru femeie („a țese lână”). și nu țes. 29Totuși vă spun că nici Solomón, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. 30Așadar, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, [oameni] cu puțină credință? 31Deci nu vă îngrijorați#6,31 Sau „nu vă străduiți!”., spunând: «Ce vom mânca? Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?»! 32Căci pe toate acestea le caută neamurile [păgâne]; dar Tatăl vostru ceresc știe că aveți nevoie de toate acestea. 33Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu#6,33 Unele manuscrise omit: „lui Dumnezeu”, altele au: „împărăția cerurilor”. și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga! 34Deci nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși! Ajunge zilei răutatea ei. #Lev 19,2 #Dt 18,3 #23,5 #6,16; 23,5 #Is 26,20 #2Rg 4,33 #6,32 #Lc 12,30 #Ez 36,23 #Sir 23,1; 33,1 #Lc 22,40 #Mc 11,25 #Ef 4,32 #Col 3,13 #18,35 #Is 58,5 #6,5; 23,5 #Iac 5,2.3 #Sir 29,11 #Mt 19,21 #Mc 10,21 #Lc 18,22 #Col 3,1-2 #Mt 20,15; Mc 7,22 #10,31 #Lc 12,7.24 #1Rg 10 #2Cr 9 #6,8 #Lc 12,30 #Ps 37,4 #Ex 16,4

Actualmente seleccionado:

Matei 6: VBRC2020

Destacar

Copiar